24,608 matches
-
Spălăm rufe! Când să se îmbrace într-o dimineață, Shelley și Lucy constată că majoritatea hainelor lor, mai ales tricourile preferate și noi, trebuie spălate. − Ce s-o mai așteptăm pe mama? Știu și eu să pornesc mașina de spălat, spuse Lucy. Aveau o grămadă mărișoară de tricouri, blugi
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3082]
-
ca ceea ce o frământa pe noua introspectă este cultul “amorului care consumă în el singur toată substanța” . Încă din incipitul operei sentimentul de incertitudine este evidențiat prin cel de înșelare. Lumina nu își respectă strălucirea firească a unei ore de dimineață și astfel deschide o aparență, căci Alina s-a trezit târziu “fiindcă o înșlelase lumina”: “O lumină sarbădă, cenușie , care la nouă ca și la șase dimineața fusese aceeași”. Succesiunea de negații “nu era nici ceață, ...nici înnoratul igrasios...nici
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de Maria Elenă Lebădă Lucy și Shelley erau două surori foarte neastâmpărate. De câte ori mergeau undeva, reușeau să strice sau să spargă câte ceva, așa că mama lor, Bărbie, trebuia mereu să plătească oalele sparte. Într-o dimineață liberă, cănd Bărbie plecase la servici, fetele s-au gândit să ia micul-dejun în pat − dar nu în patul lor, ci în patul mamei. Așa că și-au făcut o tavă mare cu două căni de ceai și două căni de
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3077]
-
Fetelor, trebuie să plec în delegație pentru trei zile. Aveți mâncare gătită în frigider, încălziți câte o porție în microunde și apoi spălați vasele. Nu aveți voie să folosiți aragazul. Păstrați curățenia în bucătărie și puneți-vă ceasul să sune dimineața pentru școală. − N-avea grijă, ne descurcăm noi. A doua zi dimineață, sună ceasul dar Lucy zice: − Încă cinci minute. Și fetele dorm liniștite. Când se trezesc este ora zece. − Ce ne facem?!? Ajungem abia la 11, spune Lucy. − Eu
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3085]
-
provoca nouă o rană ce se mărea pe zi ce trece. E foarte greu să-ți imaginezi dar, e și mai greu să trăiești, să știi că mama ta va muri, că ea nu va mai fi lângă noi. În dimineața zilei de Anul Nou, ea a decedat. În acea zi, când familiile gătesc masa de sărbătoare, tu gatești masă pentru înmormântare! Au fost trei zile de coșmar, în care, nu făceam diferența dintre realitate, mi se părea că visez, mă
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
multe sentimente, atât plăcute, cât și mai puțin plăcute. Și toate aceste sentimente mă fac, ca la sfârșitul zilei, să pot zice “ Am avut o zi reușită.” Și, asta, indiferent de sentimentul de furie, pe care l-am avut de dimineață, din cauza că nu am dormit suficient ca să zic “M-am săturat de somn”, cum zic, de obicei, când îmi împlinesc somnul. La școală, sunt pasivă la lecții, din cauza că îmi este lene să fac un efort, pentru a mă concentra
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
schimbe. Noi trebuie să ne acomdăm cu schimbările, dar să nu uităm și de scopurile noaste principale, de valori și tradiții, de credință, sănătate, căci aceste elemente fac parte din viața noastră zilnică. Pentru a fi mai bună ziua, trebuie de dimineață să o facem așa, să ne păstrăm calmul, să respirăm aerul curat, să bem un pahar de apă și să zâmbim. Avem nevoie de de lucruri frumoase și pozitive și, tot ce-i rău, să lăsăm în urmă. Avem nevoie
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
are o istorie adevărată și o legendă. Bătrânii locului spun că demult, prin părțile acestea, ”pe plai” (în plaiă în care se află astăzi orașul Breaza, trăia un cioban care își păstorea mioarele pe pajiștile de sub poala codrului. Într-o dimineață băcița a pus la fiert laptele proaspăt muls si ostenită de muncă, pentru că toată noaptea nu dormise din cauza drumului greu pe care îl străbătuse din Tara Făgărașului, ori din cauza lupilor ce dădeau târcoale turmei, adormise. Laptele se umflă “peste oală
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
deschide drumul mare, de întoarcere acasă. „Acasă!” Instantaneu, Profesorul a înțeles că există și pentru el un „acasă”. Este locul unde trăiește femeia pe care o iubește, unde fetița lor se culcă în fiecare seară și se trezește în fiecare dimineață, somnoroasă, privindu-l cu cei mai limpezi ochi din lume. A înțeles, în fine, că acum „casa dragostei lor”, despre care amintea odinioară în glumă și puțin melancolic, este absolut reală. „Mai adevărată și mai luminoasă decât orice castel!” - punctează
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ales că principalul lor adversar, domnul Nicanor, luase măsuri atît de strașnice în privința ruinelor. Nu, nu trebuiau să renunțe la comoară pentru nimic în lume! Așadar la treabă, fără îndoieli și fără mofturi! Primul contact l-a luat Virgil, în dimineața aceea, cu Vlad. L-a găsit în curtea casei, supărat și cu ochii roșii. A plîns, gîndi Virgil. Înseamnă că iar îl trimite maică-sa cu vaca la pășune. Și rămase încremenit în poartă. Ce vrei? îl întrebă Vlad bosumflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că ai minte de pătlăgică? Dar am zis eu să mergem acum? se zburli Bărzăunul. Ce, au intrat zilele-n sac?... Mergem mîine... ori poimîine... ori în altă zi, cînd o fi cald și frumos, ca și azi. Plecăm de dimineață, cu tot ce trebuie și facem, încaltea, o treabă ca lumea, nu ca atunci la cetate... Ori nu-ți mai aduci aminte? Voi, ăștia mai mari, vă dădeați grozavi mereu, mai ales Vlad, și mă țineați pe mine la distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lui Nuțu semne cu degetul la obraz. Dr-dr-dracul să se ducă, c-c-că eu nu mă mai duc! Și ieși din casă luînd-o la fugă spre casa bunicilor. Dați-o-ncolo de canistră, zise Matei a lehamite. Găsesc eu alta pînă dimineață. Bine c-am scăpat cu viață din grozăvia asta! Dar a mai rămas vin în ea, frate, nu-i vorba de canistra propriu-zisă, glăsui plin de regrete doctorul. Și încă ce vin! Dar nimeni nu se hotărî să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
spre casele lor, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Unde se vede că orice om bea doar o singură dată în viață din izvorul vrăjit, dar prea puțini sînt cei ce-și dau seama de acest fapt Î n dimineața aceea, Bărzăunul își pregăti undița, scormoni în gunoiul de lîngă grajd și scoase mai multe rîme pe care le puse într-un borcănel de plastic, apoi închise bine toate ușile și ieși în șosea. Fratele său, Matei, era plecat încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mai facă pe supăratul? Să-i mai zică ce-avea de zis?... S-o facă să înțeleagă cît e de insensibilă în fața suferințelor sale?... Ce rost ar mai avea? Și, fără să vrea, zîmbi și el, pentru prima oară în dimineața aceea. Mai rămînea acum cealaltă problemă: tartina. S-o ia... să n-o ia... O fracțiune de secundă ochii săi se plimbară de la tartină la Ilinca și invers. Firimitura de zîmbet din colțul stîng al gurii căpătă proporții. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ordinea zilei: inteligența artificială ținută strict secretă de către autorități, dar și conferințe despre spațiu și cosmos. Cercetările erau foarte avansate. Robo, primul robot dotat cu inteligență artificială de ultimă generație, îl asistă deja pe profesorul Dani. La începerea programului de dimineață profesorul i-a cerut lui Robo să proiecteze, pe marele ecran din laborator, imagini cu Pămăntul, caseta nr.103. Robo dă drumu la proiecția cerută de către profesor. Profesorul privind primele imagini, îl întreabă pe Robo dacă vede cum arată Pămăntul
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
apei îngână somnul etern al morții. În Despărțire sau în De câte ori, iubito, mișcări temporo-spațiale în opoziții polare exprimă imposibilitatea reapropierii sufletelor: Suntem tot mai departe deolaltă amândoi,/ Din ce în ce mai singur mă-ntunec și îngheț/ Când tu te pierzi în zarea eternei dimineți". Tipice pentru universul în neliniștită expansiune sunt poezii precum Dintre sute de catarge și Stelele-n cer, în care spațiul se lărgește continuu prin mișcarea elementelor: valurile, vânturile, stelele, trecerile toate. Deseori infinitul devine interior ca în Peste vârfuri. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Maya, iluzia: Dacă nemurirea nu ar fi cucerită în inima adâncă a morții, ... Atunci de ce ar mai fi aceste armate de rătăcitori, Sub ce impuls plin de nădejde ar fugi ei spre neant Dispărând ca puzderia de stele în fața luminii dimineții? Fluviul de sânge al eroilor și valul de lacrimi al mamelor vor fi pierdute pe pământ, iar cerul nu va fi câștigat în schimb ? Eternul Socotitor nu se va gândi oare să plătească această enormă încărcătură de datorii ? ... Și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Tu trece drept sfânt. Eu nu încă". Într-un poem dedicat prieteniei, Nietzsche scrie: "Slăvire ție, prietenie,/ Primă auroră,/ A celor mai înalte dintre speranțele mele./ De două ori aș vrea să trăiesc/ Acum când văd în ochii tăi/ Licărirea dimineții și a victoriei,/ Tu, cea mai îndrăgită dintre zeițe !" * Conștiința noutății revelațiilor sale, a singularității l-a făcut pe Nietzsche să scrie; Sunt acel om predestinat care fixează valorile pentru milenii". Acest lucru îl împlinește în ton profetic, elan poetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care să se facă semn ? Atunci când cuvintele, îndepărtată dărnicie, vor vorbi fără a delimita, pentru a da un sens când arătând ne vor duce la locul potrivirilor dintâi, pe muritori dăruindu-i întrebuințării potrivite acolo unde cheamă corul liniștii, unde dimineața gândirii, către unison în smerită lumină se-nalță. Poemul și cvadratura cercului Nu există nimic care să înalțe mai mult sufletul oamenilor mari decât libertatea. Cassius Longinus Cvadratura cercului constituie o celebră problemă de geometrie venind din antichitate și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de mult ema: nu fi paranoic alx: ți se pare că sunt paranoic? ema: ok, poate ar fi trebuit să tac alx: ne știm de undeva? ema: ok, alex, succes în continuare! alx: ...aaa ema has just signed out Urăsc diminețile de luni. Mai ales iarna. Geamurile biroului nostru, niciodată foarte curate. Caloriferele vechi, ca niște relicve, tocul ușii, puțin scorojit, biroul care era modern acum cinci ani, buze scofâlcite, buze cu crețuri pe margini și colțuri lăsate, buze strânse ca
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de minute de libertate. Navighez. Navighez în voie și nici o buză nu mai plescăie, nu mai soarbe, nu mai behăie până la mine. alx. ești prețioasă ema: poftim? alx: vorbești ciudat alx: căutat alx: prețios alx: ești prețioasă ema: geez... bună dimineața și ție! Bună dimineața! 5. Mai mult despre Ema. Schița 2 Mă cheamă Ema. E primul lucru pe care-mi vine să-l spun despre mine. Restul sunt incerte. Ochi, păr, job... sufăr din dragoste, probabil, ca orice funcționară drăguță
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
așa va fi și obrazul ei, acum fin ca năframa care n-a șters de sânge chipul vizigotului. Granulat. Nisipiu. Fără urmă de strălucire alta decât cea dată de sulemenelile pe care Riya i le pregătește de pe acum, în fiecare dimineață. Nu e frumoasă. Dar e albă. Și atât de blondă... Și a fost a lui. A celuilalt. A vizigotului. Nu a plâns. Nici când Tariq a vrut-o pentru el și l-a împroșcat pe Musa cu venin, ca o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Cum vă spuneam în mail... — Cum îți spuneam... — Cum îți spuneam, da... Clar, nu mă are la ficați. Și ce voce egală are... Ok, s-o ascultăm din nou. Să auzim iar cum a coborât la micul dejun,într-o dimineață, fără prietenul ei, care s-a trezit mai târziu, trebuie că erau certați, dar astea nu sunt lucruri de pus pe tapet la prima întâlnire cu un David care-ți e antipatic și pe care-l domnești. A doua cafea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
netezesc inconștient o cută inexistentă. Telefonul alunecă în geantă. Hotelul rămâne în urmă. Româncă, vârstă incertă, fustă albastră de stambă. Singură. La moartea Leei, mama și cu mine am moștenit casa de pe Intrarea Vâlcului. Ne-am dus acolo într-o dimineață, pe la zece. Am deschis poarta mare, de fier și am intrat. Totul era stins. Lea a murit într-un sezon de grădină japoneză, cu pești roșii în geana de lac artificial, orhidee galbene și mov căscându-și gurile lipsite de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ruginit la intrare. Bălți fără pești. Un furtun spart, sugrumat de pietriș în spatele casei, clipocea pe lângă aleea care ducea la ușa din față. Pereți crăpați, zgrunțuroși, terni, asediați de un răsad firav de gura-leului. Nu mirosea a nimic. Într-o dimineață, Ivan se trezi cu senzația bine definită că aude Neva. Se ridică într-un cot, dădu la o parte așternu turile întotdeauna albe ca smântâna din cana cu lapte și privi pe geam, la petecul de curte în care Dominique
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]