3,645 matches
-
e cel mai vechi liceu maghiar din Transilvania. Mi-a arătat apoi, cu mândrie și evlavie, colecțiile cele mai rare, aflate în vitrine de sticlă ferecate cu cheia, ca niște odoare pe care nu se cade să le lași la discreția tuturor, de care m-am apropiat cu timiditate și al căror miros intoxicant de piele bătrână iradia discret prin sticla vitrinei. Călătoream în timp cu toate simțurile. Din când în când, bibliotecarul făcea pauze semnificative în cursul explicațiilor, cercetându- mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Danemarca. Se caută mai ales românce, unguroaice și poloneze. Trebuie să fii dispusă să călătorești cu diverși oameni de afaceri, să te îmbraci după gusturile lor, să îi însoțești peste tot și să cauți să îi mulțumești, dând dovadă de discreție și eleganță. — Cum adică să-i mulțumesc ? am întrebat eu cu prefăcută naivitate. — Poți să fii drăguță cu ei dacă vrei, dacă îți place, nimeni nu-ți cere socoteală, se eschivă olandezul. — E obligatoriu ? am insistat eu. Face parte din
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
toate acestea. De altceva nu îmi păsa. Scopul meu era să plec cât mai curând spre locul care îmi apăruse în viziunea din anticamera lui Père Joseph. Dacă și cum aveam să-l întâlnesc pe eschimosul din poză - rămânea la discreția destinului. Viziunea pe care o avusesem în vis sau în călătoria aceea afară din corp - sau ce-o fi fost - mă instruise doar să plec înspre el. Am pornit cu grupul zgomotos și entuziast să ne cumpărăm ochelari și cremă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
peste incipientul sentiment de vinovăție, dacă nu tocmai unul sau mai mulți dintre supraviețuitori? S-ar fi putut, Întîlnind vreunul dintre ei, ca starea să se amplifice sau Thomas să aibă un comportament imprevizibil, care să aducă numai rău părților. Discreția era deja Încălcată: intențiile erau primii pași. Ce mare lucru? Cineva Își vîra mai mult sau mai puțin nasul În ciorba altuia ori nu respecta o anume confidențialitate, se Întîmpla des așa ceva. Dezvăluirea unui secret putea, uneori, să ducă și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Nu existau victime și nici vinovați; o stare de fapt În care Thomas nu avea un rol precis. Din culise, se furișa În scenă În vîrful picioarelor; vroia, neapărat, să ajungă În preajma unora dintre cei cărora le dăruise viață, dar discreția s-ar fi putut să nu fie destulă: ca un duh ar fi vrut să se apropie de ei, nici unul dintre aceștia să nu afle vreodată cine l-a privit, cine i-a vorbit. Se temea că nu va izbuti
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
uneori sinuoase, acoperite cu adevărate dantelării de sticlă și vitralii, ascunse pentru privirea turistului neatent, pasajele amintesc de perioada La Belle Époque și sunt adevărate călă torii în timp. Pasajul Verdeau este poate cel mai autentic dintre toate, găzduind cu discreție tot felul de mici galerii de artă, de anticariate, de minuscule restaurante și de librării cu aer prăfuit. Dalele de marmură tocite purtînd parcă amprenta a milioane de pași, firmele scrise cu vechi caractere de litere, felinarele și vitrinele doldora
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
-l mai opresc pentru a-i putea traduce totul lui Guy. sistemul de ascultare fusese în același timp primitiv și sofisticat. Primele microfoane utilizate fuseseră de fabricație sovietică, iar implantarea lor în tavan și în pereți ceruse multă pricepere și discreție. mai tîrziu, însă, cînd a început să cumpere industrie de la occidentali, Ceaușescu și-a dotat serviciile secrete cu microfoane miniaturizate infinit mai sofisticate. Unele dintre ele erau chiar microfoane autocolante, altfel spus aveau forma unui timbru sau a unei etichete
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Părintelui abate Bruno Marin, cu mulțumirea ce izvorăște nu atât din faptul că suntem perfecți, ci din dorința de a fi fericiți, pe care el a tălmăcit-o și a păzit-o cu discreție și statornicie. PREFAȚĂ Dintr-o mănăstire minusculă, am primit o carte despre viața consacrată, viață ce sute de mii de bărbați și femei, răspândiți în lume, în forme destul de diferite, o trăiesc zi de zi, dăruindu-se totalmente Domnului lor
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
și să fim însuflețiți de o iubire generoasă, cât privește viitorul. Misterul care a făurit stilul fratelui Charles este acela al bunavestirii în care prezența reală și tumultoasă a lui Cristos - pe care, în calitate de credincioși, îl purtăm înlăuntrul nostru - absoluta discreție și respectul în sfârșit se îmbină, creând oportunitatea unui dialog fecund cu toți oamenii întru iubire. Cine, dacă nu fratele Charles de Foucauld și a sa tălmăcire despre felul de a fi bărbați și femei ai evangheliei, ar putea să
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
tinerească cu care acesta se adapta temperamentului fetei. Felix admiră caracterul bun al moșierului, care oscila nesigur între sentimentul erotic și cel de paternitate, aci detestîndu-i cordial prezența, aci luîndu-i cu afecțiune brațul, ca unui fiu mare. Învins de această discreție nobilă, Felix se prefăcea din ce în ce mai mult că e interesat intens de aspectele câmpului și dispărea, lăsând pe Pascalopol să se bucure în voie de familiaritatea Otiliei, încredințat pe zi ce trecea că ea nu depășea marginile unui nevinovat joc de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
înfipt în semiântuneric, ședea Stănică. Văzîndu-se descoperit, acesta înaintă jovial: - Credeam că e aici domnul Felix. Voiam să-i spun ceva. Dar v-am auzit de avocat, de adopțiune. Vreți să adoptați pe domnișoara Otilia? Perfect! Admirabil! Mă ocup eu! Discreție desăvârșită. În vreme ce Costache se agăța desperat de privirile lui Pascalopol, acesta zise liniștit: - Ai înțeles greșit. Vorbeam de altceva, de treburile mele de la moșie. Stănică privi cu o neîncredere îndrăzneață și, prefăcîndu-se grăbit, ieși pe cealaltă ușă, care dădea spre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spre apartamentul din fund. Descoperind pe Otilia (lui Felix n-avea nimic să-i spună), îi comunică misterios: - Am auzit o veste bună. Moș Costache te adoptă. - Ai auzit greșit! - Eu? se miră cu demnitate Stănică. N-ai nici o grijă:discreție absolută. Și într-adevăr, Stănică, deși își făcuse un obicei de a spiona casa lui Costache în profitul Aglaei, intrând ca din întîmplare pe o ușă și ieșind pe cealaltă, nu scoase câteva săptămâni nici o vorbă de această afacere
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o putea închipui pe fată făcând acum pe austera. Căsătoria îi apăru din toate punctele de vedere absurdă, și necazul lui viril își găsi numaidecât un aliat în obligația de a deschide ochii Georgetei. După ce o învinovăți pe fată de discreție culpabilă (aceasta se apără spunând că nu era nimic sigur, numai vorbe de-ale lui Stănică), o întrebă: - Știi bine care e situația lui Titi, ce fel de om e? - Nu! Îmi închipui că nu e criminal. Mă sperii. - Titi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sentimentului, luă tocul și scrise în caietul lui: "Iubesc pe Otilia." Apoi începu să se plimbe prin odaie. Aruncîndu-și ochii pe fereastra care dădea în curtea vecină, văzu o scenă care-l intrigă. Aglae, îmbrăcată, ieși pe ușă cu multă discreție și se îndreptă spre poartă. Puțin după ieșirea ei din casă, Aurica, tot îmbrăcată, crăpă ușa și urmări cu ochii pe mamă-sa. Când aceasta ieși pe poartă și se pierdu după case, Aurica alergă repede înspre poartă, unde așteptă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îl luă de mâini și-l ținu strâns cât dură acest mic discurs: - Domnule Felix, Otilia nu m-a autorizat să-ți spun nimicși nu știe nimic despre ce vorbim noi aici. Știu însă că are destulă simpatie pentru dumneata. Discreția mă împiedică să fac aprecieri asupra naturii acestei simpatii. O fată se poate dispensa de buna opinie a femeilor, dar trebuie s-o aibă pe aceea a bărbaților. Ei bine, îți dau cuvântul meu de onoare că m-am purtat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tragă un profit, născoci un truc romantic. Luă pe Otilia la o parte și-i ținu această cuvîntare: - Am să-ți comunic ceva foarte important, în interesul luiFelix, la care nu mă-ndoiesc că ții, cum ținem cu toții. Contez pe discreția ta, fiindcă, dacă află cineva, sunt un om descalificat. Iată despre ce e vorba. Felix s-a întîlnit cu Lili, nepoată-mea, și a făcut asupra ei o impresie extraordinară. Din partea mea, cred că și lui Felix fata i-a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
folosit de românii ce se întorceau 17 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Ortodoxie.) Dulcele Doru era depozitarul Literaturii. (Și al Artei bucureștene, în general.) Gabi cel Norocos figura ca o bibliotecă a Serviciilor Secrete. Cărora, cu cea mai adâncă discreție, probabil că le și aparținea. - Dacă m-ați onora un moment cu atenția... reluă cuviincios și, simțind ridicîndu-i-se împrejur o îngrăditură de interes, cu instinctul unui actor profesionist, amână debutul relatării, distrîndu-se câteva lungi secunde cu cea de-a patra
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ar expectora sânge. I-am scris de urgență că, dacă lucrurile capătă o turnură și mai caraghioasă, să lase baltă rămășagul. Să nu se mai încăpățîneze, că locul său de la masa de joc a fost păstrat cald." Robin ascundea, cu discreție, că Revoluția Bolșevică a pornit de la un pariu hazardat, pus, la o întrecere bahică, împreună cu un agent al serviciilor secrete nemțești. Agent care postula că o mișcare populară nu poate fi, niciodată, declanșată de o per- 222 DANIEL BĂNULESCU
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îi căzuse la stomac ca o bucată de tort. Raicopol, cu toate libelulele lui, mari cât vătraiul, care-i zumzăiau prin cap, îi plăcea. IF-ul intui corect că într-o țară cu ioc presă și televiziune, lăsată doar la discreția zvonurilor, Bucureștiul, la ora aceea, mai avea o țâră și avea să explodeze sub noutatea istoriei cu Raicopol. Plictisit, orașul sugea asemenea istorioare ca un burete. Probabil că, prin regula amănuntului adăugat, pe alocuri, se ajunsese deja la varianta cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scurt, apăsat ca doi oameni care se cunosc de secole și Flora dispare în întunecimea caselor. Laur pleacă mai departe, o umbră pândește de peun balcon, ridică privirea însă ea se retrage iute spune în minte: - Mulțumesc, dragă vecină, pentru discreție! Intră în casă își încălzește apa și se spală de transpirație. Pantalonii, slipul, cămașa sunt mototolite, verzi de la iarbă, ude și murdare de pământ, trebuie clătite temeinic. Le pune într-un lighean să nu le observe mama lui în halul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
nici un pas peste inconștiența ei și-ți urmărește toate cărările orgoliului, împînzindu-le de regrete. Cum s-ar explica altcum că oricărui triumf peste condiția de om i se asociază o părere de rău corespunzătoare? Timiditatea împrumută ființei umane ceva din discreția intimă a plantelor, iar unui spirit agitat de el însuși o melancolie resemnată care pare a fi aceea a lumii vegetale. Sânt gelos pe un crin numai când nu-s timid. Dacă suferința n-ar fi un instrument de cunoaștere
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Dumnezeu face cât Marea? De ce, când sânt bătut de valuri, teologia mi se pare o știință a aparențelor? Marea - vastă enciclopedie a nimicirii - e mai cuprinzătoare decât cerul - biet manual de Absolut. Gândurile periculoase sânt precedate de o slăbiciune fizică. Discreția corpului în fața a tot ce-i nelume. Filozofia neavând organ pentru frumusețile morții, am luat-o cu toții înspre poezie... Dumnezeu n-a avut nevoie să ne trimită călăi, sânt doar atâtea nopți fără lacrimi... În zorile vieții tremură umbrele morții
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu care iubești o femeie, sau cu care-ți iubești destinul tău sau disperarea ta proprie. Este însă în tendința spre regiunile eternității o atracție ce seamănă cu un zbor înspre un cer senin de vară, sau cu avântarea înspre discreția unei lumini stelare. Azurul și lumina de stele sânt simboluri pentru această eternitate, în care nu mai dorești și nu mai regreți nimic. Istorie Și eternitate Nu înțeleg ce rost mai are să trăiesc în istorie, să am idealurile epocii, să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
convins de vremelnicia frumuseții și a tuturor splendorilor. Spus-ai: Nu mă voi reîntoarce până ce nu voi scăpa de naștere, de bătrânețe și de moarte. Mult orgoliu și suferință sânt în orice renunțare. În loc să te retragi cu cea mai mare discreție, fără revoltă și fără ură, declari, cu patos și îngîmfare, ignoranța și iluzionarea celorlalți, condamni plăcerea și toate voluptățile în care trăiesc oamenii. Toți cei care au renunțat și s-au dedat unei practici ascetice, trăind în pustiu, au făcut
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
oamenii care o împărtășesc. Din moment ce eu prin renunțare și singurătate nu pot câștiga efectiv eternitatea, ci mor ca absolut toți ceilalți, de ce să disprețuiesc și de ce să numesc calea mea cea adevărată? Oare nu sânt toți marii profeți lipsiți de discreție și de înțelegere omenească? Văd durerea, bătrânețea și moartea și îmi dau seama că nu pot fi depășite. Dar de ce să tulbur plăcerile altuia cu aceste constatări? Este foarte drept că pe acela care a văzut în față asemenea realități
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]