43,048 matches
-
istoriei”. Iată cum prezintă volumul și Cristian Preda: „Totalitarismul e încă un subiect de mare actualitate în România. O demonstrează paginile scrise de Vladimir Tismăneanu și Marius Stan, la șase decenii de la moartea lui Stalin. Nu, nu veți citi un discurs funebru, ci o explicație a felului în care ideile politice au fabricat crime!”. Pe scurt, neapărat de citit pentru cine vrea să înțeleagă în ce fel de lume am trăit. „Adoratori, nu urmași“ Numărul 540 al revistei DILEMA VECHE dedică
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2445_a_3770]
-
tehnic: dacă „firul alb” nu e atât o metaforă, cât o etichetare grăbită a aparaturii de tip handsfree ? Mi se poate reproșa că trivializez. Nu-i exclus. Dar, dacă o fac, îmi place să cred c-o fac în avantajul discursului onest despre poezie, respectând adică un criteriu elementar, cum e cel al ambiguității. (Prea adeseori uitat de apostolii certitudinilor care sunt criticii). În plus, oricine l-a citit cu adevărat pe Andrei Bodiu, începând cu debutul individual din Cursa de
Automobilul și căprioara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2450_a_3775]
-
el oricum n-aude,/ abia lălăi un cântec deșucheat, mă clatin spre el, îi caut gâtlejul,/ mă-mpleticesc și-ngenunchi.” Indiferent la convenționalismul clasicist și la tiparele consacrate de o lungă tradiție, autorul „nouăzecist” desființează barierele dintre genurile literare, făcând ca discursul liric și cel epic să se amestece până la indistincție. Poemul prozastic sau proza poematică vor aspira și praful prozaismului, obținând din registrele comunicării obișnuite și din piesele uzate ale limbajului „de zi” o lirică aparent brută; de fapt, mai subtilă
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
când se sărbătoresc sfinții Mihail și Gavril. De ziua sa de nume MS Regele Mihai are programate 2 evenimete, dar niciunul nu include o ceremonie la Patriarhie. Patriarhul Daniel, în momentele când se scuza că nu a putut ajunge la discursul Regelui din Parlament, susținea că îl va invita pe Rege la slujba specială de la Patriarhie. Programul "Jubileului 90" al Majestății Sale Regele Mihai cuprinde în data de 8 noiembrie ceremonia de lansare a unui DVD de colecție, oferit de Televiziunea Română
Patriarhul Daniel "a uitat" să îl invite pe Regele Mihai la slujba specială de Sfântul Mihail şi Gavril () [Corola-journal/Journalistic/24629_a_25954]
-
se va susține un concert în Camerata Regală în Sala Regilor a Palatului Elisabeta. Din "Jubileul 90" al MS lipsește însă un drum pe la Patriarhie, pentru că o astfel de invitație nu a fost lansată. Patriarhul Daniel a lipsit și de la discursul Regelui în Parlament invocând probleme bisericești presante. La doar câteva zile însă se afișa alături de președintele Traian Băsescu la slujba de canonizare Mitropolitului Aredalului Andrei Șaguna, de la Sibiu. Vezi aici Citește și:
Patriarhul Daniel "a uitat" să îl invite pe Regele Mihai la slujba specială de Sfântul Mihail şi Gavril () [Corola-journal/Journalistic/24629_a_25954]
-
că această rețetă elegiacă (numită în fel și chip) a alimentat și continuă să alimenteze egoul multor nechemați și a deviat către mediocritate destui autori cu talent, dornici să se conformeze modei. Am scris nu o dată despre acest tip de discurs, extrem de nociv, întristător de nociv. Fără folos. E, de altfel, motivul pentru care de la o vreme mă refer cât se poate de rar la cărțile de poezie. N-aș fi făcut-o nici acum dacă Asta nu este viața mea
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
sudul județului Sibiu, Mohu, enclavă românească între două sate săsești, Bungard și Veștem. În loc să discut cu autoritățile, ca orice politician serios, despre ferma de porci pe cale de închidere, ca atâtea obiective economice în acea vreme, m-am lăsat prins de discursul unui profesor pensionar, care publicase o carte despre numele (ciudat, nu?) al comunei. N-am acces în acest moment la carte, iar explicația am uitat-o. Important este însă să relev valoarea unor asemenea contribuții oneste și modeste. Profesoară și
Toponimice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2381_a_3706]
-
spre reflecția amar-ironică: „la masa tăcerii / scaunele-și dau / picioare-n fund / lehuz / troleibuzul frânează / la penultima stație /.../ vânez / șoareci în biblioteca / lui borges”. E un mod de a evita retorica și de a atenua ponderea cărturărească din aceste mici discursuri niciodată neglijente, ci, dimpotrivă, mereu selective în expresia lor, chiar atunci când sunt vizate realități marginale, reziduale, care ar retrimite poezia spre spațiul „mizerabilist” cam prea mult cultivat la autorii din noile promoții. „Boschetarii” adăpostiți prin cimitire, prostituatele în loc de iubite autentice
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
de la Dolhasca, însumând 61 de pagini, este inedit (și ar fi trebuit să constituie, în sine, un mic eveniment, dacă autorul n-ar fi prea modest și retras). Celelalte două, diferite și ca factură, și ca întindere, dar asemănătoare ca discurs, se constituie din rubricile pe care Emil Brumaru le-a susținut, după 1990, mai întâi în România literară - între 1992 și 2006, cu unele întreruperi -, apoi în „Suplimentul de cultură”, între 2004- 2006. Ordinea în ediție este, însă, inversă, din
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
cu atâta amor intelectual. Publicistica este, în consecință, atât o compensație a solitudinii poetului, cât și un turnesol al existenței ei în textura spiritului său. Ceea ce ne obligă să mutăm accentul, în exegeza poeziei, dinspre formă înspre fond, dinspre figurile discursului înspre figura spirituală. După ce citești cele câteva sute de pagini de publicistică, înțelegi simultan că Brumaru nu e un gazetar, ci un poet care scrie „la gazetă”, dar și că profilul său critic curent, de „hedonist”, „erotizant”, „maestru al versificației
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
decât de Marin Sorescu și de Leonid Dimov decât de Grigore Hagiu. Semnalez, în aceeași ordine de idei a relecturii lui Emil Brumaru, prefața Ioanei Pârvulescu, amintită mai sus. Care, cu eleganță și rigoare academică (temperate însă de un subtextual discurs îndrăgostit), expune o analiză relaxată, subtilă și sintetică în același timp, a codurilor discursului publicistic al lui Brumaru, în raport cu cele ale poeziei sale. Pe lângă această prefață, aparatul critic care însoțește volumul ne mai furnizează un instrument exegetic de strictă utilitate
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
aceeași ordine de idei a relecturii lui Emil Brumaru, prefața Ioanei Pârvulescu, amintită mai sus. Care, cu eleganță și rigoare academică (temperate însă de un subtextual discurs îndrăgostit), expune o analiză relaxată, subtilă și sintetică în același timp, a codurilor discursului publicistic al lui Brumaru, în raport cu cele ale poeziei sale. Pe lângă această prefață, aparatul critic care însoțește volumul ne mai furnizează un instrument exegetic de strictă utilitate: nu mai puțin de 107 pagini de referințe critice, conținând (aproape) tot ce s-
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
Marius Pieleanu și Alfred Bulai au expus pentru o serie de avantaje și dezavantaje cu care Klaus Iohannis pornește în lupta electorală. Referitor la dezavantaje, pentru mulți alegători, alegerea președintelui este una emoțională, iar Iohannis nu stârnește emoții, are un discurs sterp. Despre cum ar trebui să fie candidatul ideal, legat de generarea emoțiilor, Kelemen Hunor a zis: "Un candidat trebuie să genereze emoții. Oamenii votează emoțional, nu rațional. Există o legendă conform căreia dacă un candidat stârnește emoție în rândul
Kelemen Hunor îl desființează pe Klaus Iohannis by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/23941_a_25266]
-
45, 2014, ediție îngrijită de asemenea de doamna Adela Petrescu și prefațată de Ion Bogdan Lefter. Scrisul referențial, descrierea amănunțită a celui mai neînsemnat gest, reflexivitatea discretă, analitică ies din formule și plasează deodată jurnalul într-o „scriere cu sens”. Discursul se organizează după reguli tacite, evoluînd spre genul romanesc. Dacă Livius Ciocârlie observa, în 1983, „fervoarea exclusivă existenței scriitorului ca scriitor”, am putea observa, la nivelul „romanesc” al jurnalului, expresia fervorii existenței scriitorului ca ființă înscrisă într-un destin inconfundabil
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
ține de firescul narațiunii auctoriale. Se constituie însă într-un „roman” - gen cuprinzător și incitant - scriere a desprinderii de lume și, în cele din urmă, a desprinderii de sine. Situație paradoxală, dramatică și captivantă: în timp ce ființa se în-scrie în litera discursului auctorial, ea pierde tot mai mult autoritatea viețuirii efective. „Romanul” începe oarecum balzacian, cu o „introducere” relaxată, unde - luni, 17 ianuarie 1977 - într-o frază lungă, se face o oglindă a majorității preocupărilor/îmtîmplărilor, legate de viața diurnă, de familie
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
cu realitatea: „Mă tem că reportajul meu nu spune nimic.” Este îndoiala prozatorului, a scriitorului care, pentru redarea deplină a Realității, are nevoie de ceva mai mult decît scrisul denotativ, are nevoie de conotație, poate de ficțiune, de altceva decît discursul referențial. Continuă însă discursul inițiat, pentru că acest tip de scriere îl ajută să-și aproximeze mai aproape de veridicitate stările, scriitorul putînd să se constituie astfel într-un inconfundabil Personaj, a cărui prezență devine exemplară într-o etapă neașteptată a vieții
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
că reportajul meu nu spune nimic.” Este îndoiala prozatorului, a scriitorului care, pentru redarea deplină a Realității, are nevoie de ceva mai mult decît scrisul denotativ, are nevoie de conotație, poate de ficțiune, de altceva decît discursul referențial. Continuă însă discursul inițiat, pentru că acest tip de scriere îl ajută să-și aproximeze mai aproape de veridicitate stările, scriitorul putînd să se constituie astfel într-un inconfundabil Personaj, a cărui prezență devine exemplară într-o etapă neașteptată a vieții. De altfel, redactînd Pentru
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
cărțile de azi și e semnat de Dan Cristea. Cartea reunește o selecție din cronicile publicate de critic timp de șase ani (2008-2013) în Luceafărul de dimineață. În prezentarea editurii, demersul critic al lui Dan Cristea ar fi caracterizat de „discursurile echilibrate”, în care „criticul își temperează și își nuanțează atât superlativele cât și replicile acide”. Titlul cărții are povestea lui: se inspiră din titlul unei cărți de critică din literatura engleză: On Reading Old Books de William Hazlitt. Criticul englez
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2402_a_3727]
-
căi demonstrative, reușesc (în logica lor, desigur) să-și explice aversiunile sau idiosincraziile. Nu e rechizitoriul lui Ernest Pinard una din cele mai coerente analize ale Florilor răului ? Nu sunt articolele lui H. Sanielevici despre primul Sadoveanu niște bijuterii ale discursului caustic ? Oameni fini, cultivați (și unul, și celălalt), cei doi au căzut, totuși, în capcana lipsei de gust. Punând problema așa, în termeni călinescieni, riscăm să comitem noi înșine două grave erori. Una de atitudine (arogându-ne postura, poate nemeritată
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
mare putere și influență în sistemul sanitar. Recent, prof. Cinteză a demisionat din Senat, pentru a evita incompatibilitatea de funcții. Prof. Astărăstoae se află în centrul unui scandal declanșat de DNA, legat de proiectele europene de la Universitatea din Iași. În discursul său la final de mandat, a atacat Puterea pentru derapajele democratice, inclusiv folosirea instituțiilor statului în jocul politic. Prof. Cinteză se bucură de sprijinul filialei din București, cea mai numeroasă din țară, și are ca atu-uri accesul la canalele
Colegiul Medicilor își alege azi președintele () [Corola-journal/Journalistic/24122_a_25447]
-
inițial puterea politică, televiziunea a trecut, în mai puțin de un deceniu, grație creșterii sale, la condiția de instrument al aceleiași puteri. În acest fel, ea reușește să legitimeze regimul, prin forța implicitului, dar sucombă (profesional și teleologic) când devine discurs televizual explicit propagandistic. Cartea lui Alexandru Matei este rezultatul unei cercetări post-doctorale, în urma unei burse POSDRU din partea Centrului de Excelență în Studiul Imaginii. Ea se dovedește însă o „tribună captivantă” cam în sensul „înalt” pe care îl dădea Ceaușescu acestei
TVR-ul ceaușist: un copil ridat precoce by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2411_a_3736]
-
-l păstreze până la final pe cititorul hârșit în lecturi academice), dar nu oferă decât infime plăceri estetice. O tribună captivantă conține numeroase informații privind dezvoltarea „tehnică” a televiziunii, statistici, grile de programe TV, excerpte din directive oficiale etc., într-un discurs destul de arid, cu puține poienițe de expresivitate stilistică sau de narativizare. Deși este vorba despre o schiță de istorie a televiziunii de stat din România, prima de acest fel (de unde și meritul inaugurării), Alexandru Matei nu prea spune o poveste
TVR-ul ceaușist: un copil ridat precoce by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2411_a_3736]
-
câteva emisiuni cu tematică socială (precum Reflector, Transfocator), pe o producție de marcă în entertainment-ul vremii, Festivalul de muzică ușoară „Cerbul de Aur”, pe anchete sociologice (datorate Oficiului de Studii și Sondaje al televiziunii), pe momente ardente de cotitură istorică (discursul lui Ceaușescu din august ’68) sau pe „personaje”-cheie ale epocii, hulite ori controversate astăzi, ca Dumitru Popescu („Dumnezeu”) sau Tudor Vornicu. Interesante sunt și privirile comparatistice (cu alte televiziuni, atât din Occident, cât și din blocul țărilor estice), dar
TVR-ul ceaușist: un copil ridat precoce by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2411_a_3736]
-
a fost elevă, a declarat că Iulia Plăian ”a fost un elev de excepție, un copil excepțional. Nu a dat semne că ar fi avut probleme de natură psihică. A participat și la deschiderea anului școlar, unde a ținut un discurs". Iulia Plăian s-a numărat printre cei opt elevi clujeni care au obținut media 10 la bacalaureat în vara acestui an. "Nu cred că a fost un examen mai greu sau mai ușor ca în alți ani. A fost de
Tragedie la Cluj: O absolventă de liceu cu 10 la Bac s-a sinucis () [Corola-journal/Journalistic/24213_a_25538]
-
Buzura. Profe ia ș ă ă ă î ă ăă ă ă poate scrie nimic nou despre Eminescu. i f r vin ) l v d r stignit sau pietrificat. lui Titu Maiorescu, f cut imediat dup Ș ș țî i discursul adulator i cel demitizant au Lectura unui Ion Negoi escu, din moartea Poetului (1889) se mplinise, ă îî ș fost rostite deja.” Paradoxul era c n admirabilul studiu “Poezia lui Eminescu” cum ar fi spus nsu i Eminescu, cu ă
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]