4,704 matches
-
a început îngrabă să rodească și între lăcuitorii Romani. [...] lăcuitorii Romani priimind creștinismul se-făcură creștini, și botezându-se rămaseră credincioși tot d-auna dogmelor și țeremoniilor Bisericii Răsăritului", pp. 24-25) nu își au corespondent în Manual..., redactat într-un registru discursiv mult mai sobru. Creștinarea timpurie a românilor a făcut ca aceștia să devină un focar de creștinare și civilizare în Balcani pentru popoarele barbare cărora le-a transmis sfintele adevăruri ale creștinismului. "Ungurii, cei dein Ardealu, fiendu pucini la númeru
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
revoltă la fite-ce lovitură (Delavrancea, 192-, pp. 16-17). Nu ne putem decât imagina, printr-un exercițiu de empatie istorică, ce impact emoțional trebuie să fi avut astfel de cuvinte în mintea impresionabilă a copiilor către care oratorul își împrăștia emisiunea discursivă. Intenția emitentului era, fără îndoială, aceea de a transfigura, de a produce o epifanie colectivă, care să le reveleze intern celor care s-au cuminecat din cuvintele profetului orator necesitatea sacrificării întru împlinirea "tainei misiunii noastre istorice pe pământ" (p.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sau Octavian Goga, discursul identitar al acestora poate fi descris drept "fanatism naționalistic", o hiperbolizare a elaboratului ideologic naționalist de la sfârșit de secol XIX. Pe de altă parte, filtrat prin criticismul junimist, mesajul difuzat prin literatura didactică formează un bloc discursiv caracterizabil printr-un "naționalism critic". Vorbim, așadar, de existența unei dualități discursive, ale cărei bifurcații definesc extremele discursului naționalist: fanatismul naționalistic a evoluat înspre "statul etnocratic" ortodoxist al cărui "constituție ideologică" a fost redactată de N. Crainic, în timp ce naționalismul critic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
naționalistic", o hiperbolizare a elaboratului ideologic naționalist de la sfârșit de secol XIX. Pe de altă parte, filtrat prin criticismul junimist, mesajul difuzat prin literatura didactică formează un bloc discursiv caracterizabil printr-un "naționalism critic". Vorbim, așadar, de existența unei dualități discursive, ale cărei bifurcații definesc extremele discursului naționalist: fanatismul naționalistic a evoluat înspre "statul etnocratic" ortodoxist al cărui "constituție ideologică" a fost redactată de N. Crainic, în timp ce naționalismul critic, deși îmbrățișează, fără îndoială, preceptele ideologice presupuse de ideea națională, încearcă, cel
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
al secolului XX. Pe plan cantitativ, extrema dreaptă românească nu doar că a devenit un fenomen ponderos, îmbrățișat cu fervență frenetică de o masă critică de intelectuali interbelici, ci s-a și ramificat în diverse fire care, împletite, alcătuiau textura discursivă din ce în ce mai densă a extremei drepte. Pe lângă doctrinele deja tradiționale care erau impregnate cu idei patrimoniale ale extremei drepte, ale cărei origini coboară până în antebelic, anii douăzeci-treizeci au văzut apariția altor patru curente radicale: i) naeionescismul, în cadrele căruia s-a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
constitutive parlamentarismul, sistemul electoral fundamentat în instituția votului universal, pluripartidismul este denunțată violent ca un sistem politic iremediabil viciat, o importație din occidentul decadent moral care alterează organismul social românesc. Rațiunea carteziană este adusă și ea în fața plutonului de execuție discursivă, în sarcina ei reținându-se "prăbușirea intelectuală a Occidentului", care ar "începe cu filosofia carteziană" (Roșu, 1936, p. 126). Același N. Roșu, într-o lucrare ce se dorea a fi "Prolegomene" la Sociologia națiunii, atinge paroxismul mișcării contra-luministe și anti-rațiune. Gazetarul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de la expresii de o vulgaritate explicită: "Matroana voință și curva rațiune, sulemenite de fardul libertății de gândire, treceau din mână în mână în lupanarele filosofiei oficiale" (p. 130). Undele diatribelor antidemocratice izvorâte din redacțiile gazetărești își găseau ecouri în emisii discursive lansate de la înălțimile Academiei Române, de unde Simion Mehedinți (2002) [1939] declara război "falsei treimi" a revoluționarismului francez liberté, égalité, fraternité. Principiile Revoluției Franceze, inculpate a întemeia doctrina "umanitarismul antinațional" democratic, sunt ridiculizate drept "glume metafizice" care, luate în serios, pot spolia
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a lui Ion Antonescu. Aceste efemere experimente autoritare care au testat empiric conceptul politicii dictatoriale au fost înlocuite cu totalitarismul comunist care a durat jumătate de secol. Într-un seducător limbaj metaforic, care avea și funcția de a obscura violența discursivă în spatele esteticii stilistice, O. Goga asemuiește agitația naționalistă făcută de generația extremistă a interbelicului românesc cu "mustul care fierbe". Profetic, într-un limbaj ce evocă Fericirile biblice (Matei, 5:3-11), poetul declamă: "Fericiți cei de mâine. Ei din mustul ce
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
urmă se definește atât într-o formulă radical naționalistă (de ex: Constantinescu, 1928), cât și pe coordonatele istoriografiei critice stabilite de "școala nouă" (Giurescu, 1937). Discursul istoriografic difuzat prin manualele școlare evoluează astfel simultan în două registre paralele ale gamei discursive a naționalismului: i) discursul în naționalismul major (fanatismul naționalistic), în dedesuptul căruia răzbat notele unui ii) discurs în naționalismul bemol (care preia intonații critice). Vom examina dialogul dintre cele două perspective, precum și concepția despre trecut configurată în această perioadă, prin
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
așa cum o înțelegea Basarab întemeitorul, când s-a intitulat "Domn a toată Țara Românească", era înfăptuită" (Constantinescu, 1928, p. 168). Literatura didactică interbelică evoluează, ca și întreaga cultură a epocii, între un naționalism critic și un fanatism naționalistic. Această dualitate discursivă afectează și chestiunea unității. De exemplu, există un consens aproape unanim asupra faptului că Mihai Viteazul nu a fost motivat de rațiuni naționaliste în cucerirea Transilvaniei și Moldovei, și că unirea din 1600 a celor trei principate nu s-a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
neuniți, care avea să aducă vrajbă și neînțelegeri între dânșii" (Constantinescu, 1928, p. 235). Condamnarea unirii cu Roma, în ciuda faptului că aceasta a reprezentat declicul luptei de emancipare națională, simbolizează triumful formulei ortodoxiste a naționalismului în perioada interbelică. Spiritualitatea. Dualitatea discursivă în care se exprimă consensul naționalist interbelic se manifestă și în privința spiritualității românești. Aripa fanatismului naționalistic, după cum o arată și citatele de mai sus extrase din N.A. Constantinescu (1928), condiționează identitatea română de ortodoxism. La întrebarea "a fi sau a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
14); 7. Factorul moral dat de conștiința națională, principiul diriguitor al identității istorice românești, cea care a fost necesară a se ivi pentru ca ceilalți factori care preexistau să se închege într-un tot unitar. Credința necondiționată în națiune se întrupează discursiv și într-o soteriologie a românismului (ale cărei rădăcini pot fi găsite în mesianismul bălcescian). Destinul neamului este împlinit și triumful final al românismului este adus de arhanghelul războiului, care a însemnat "mântuirea de dușman" și a permis "Unirea cea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a luat locul celei de "națiune română", în același timp în care patriotismul sovietic substituia naționalismul etnic ca doctrină identitară. În tot acest timp, cuvântul "naționalism" a fost anatemizat ca blasfemie politică, iar cuvântul "națiune" a fost scos din uzul discursiv. Programul... validează tripla reabilitare semantică, ideologică și discursivă a națiunii. Fuziunea celor două principii totalizante și deopotrivă antinomice, naționalismul și comunismul, într-o formulă integrată, a amorsat o tensiune funciară care necesita o justificare teoretică. În sprijinul noii teze a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
același timp în care patriotismul sovietic substituia naționalismul etnic ca doctrină identitară. În tot acest timp, cuvântul "naționalism" a fost anatemizat ca blasfemie politică, iar cuvântul "națiune" a fost scos din uzul discursiv. Programul... validează tripla reabilitare semantică, ideologică și discursivă a națiunii. Fuziunea celor două principii totalizante și deopotrivă antinomice, naționalismul și comunismul, într-o formulă integrată, a amorsat o tensiune funciară care necesita o justificare teoretică. În sprijinul noii teze a național-comunismului sunt instrumentate probe textuale constând în citate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
paradigma xenopoliană a dualismului etnogenetic daco-roman, cu diferențierea extrem de semnificativă că raportul dintre cele două elemente este răsturnat în favoarea autohtonismului. Ca regulă generală, discursul propagat în manualele de istorie se conformează directivelor precise indicate în documentele de partid. Aceeași obediență discursivă este identificabilă și în chestiunea originii. Programul... adoptat la Congresul al XI-lea al PCR din 1974 a lansat oficial tracismul în istoriografia românească, curent care pe plan cultural a luat forma tracomaniei. Această dublă mișcare presupusă de tracism, de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Partidul Comunist Român. Definitivarea tranziției de la socialismul antinaționalist către național-comunism a presupus restitutio in integrum a principiului naționalist. Drept consecință, ideea unității naționale a fost repusă în drepturi, luând fața unității proletare care a fost relegată pe plan secund. Registrul discursiv setat de parametri internaționalismului proletar (1947- 1964) interpreta trilogia unirilor românești (de la 1600, 1859, respectiv 1918) ca evenimente de importanță marginală în istoria luptei pentru dreptate socială a clasei muncitoare. Mai mult, erau evidențiate consecințele antipopulare și efectele exploatative rezultate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
o revalorizare masivă a factorului național din istoria, devenită bimilenară, a statului român. Recursul la naționalism în discursul istoriografic, după mai bine de un deceniu de propagandă inter- și chiar antinaționalistă, reflectă capacitatea istoriei de a fi folosită ca unealtă discursivă în fasonarea memoriei colective în acord cu imperativele politice ale zilei. Naționalismul a fost recuperat, radicalizat și reinstalat ca axă centrală a conștiinței istorice românești. Din acest motiv, putem vorbi despre "memoriae quo ante", i.e., restituirea memoriei societale ante-socialistă, profund
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
trans-etnică și T2 ostilitate interetnică deschisă) au fost legate printr-o serie de momente critice a căror succesiune a condus către conflictul etnic stradal soldat cu șase morți (trei români și trei maghiari) și peste două sute de răniți: i) etnicizarea discursivă recursul la discursul și categoriile etnice de către mass-media și politicienii postdecembriști în căutarea de legitimitate politică; ii) etnicizarea societății civile în curs de emergență apariția organizațiilor civice și politice maghiare (Uniunea Democrată Maghiară din România UDMR, Uniunea Democratică a Tineretului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
aparținând tradiției naționalismului critic interbelic. În aceste condiții, manualul nu a fost practic utilizat în procesul educativ. După acest experiment eșuat, evoluția literaturii didactice dedicată istoriei în postcomunismul românesc poate fi categorizată în trei perioade diferite, răspântiile dintre cele blocuri discursive constând în două renovări structurale. Cele trei perioade pot fi catalogate drept: i) perioada inerției discursive (1991-1997), în care este menținut principiul manualului unic, fapt care perpetuează monofonia discursului istoriografic pe același schelet analitico-interpretativ articulat în faza național-comunismului, din care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
educativ. După acest experiment eșuat, evoluția literaturii didactice dedicată istoriei în postcomunismul românesc poate fi categorizată în trei perioade diferite, răspântiile dintre cele blocuri discursive constând în două renovări structurale. Cele trei perioade pot fi catalogate drept: i) perioada inerției discursive (1991-1997), în care este menținut principiul manualului unic, fapt care perpetuează monofonia discursului istoriografic pe același schelet analitico-interpretativ articulat în faza național-comunismului, din care sunt înlăturate vertebrele explicit comuniste (cum ar fi referirile la PCR, limbajul specific materialismului dialectic etc.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
anii '50, național-comunismul a restabilit paradigma xenopoliană a dualității etnogenetice românești, i.e., formula daco-romanismului. Răsturnarea regimului comunist nu a avut niciun efect în sensul destabilizării ori restructurării acesteia. Prima parte a perioadei postcomuniste românești este caracterizată de o puternică inerție discursivă. Configurația mitoistorică asamblată în stadiul final al regimului comunist este reprodusă cu mare fidelitate și după căderea regimului. Chestiunea etnogenezei românești, considerată a reprezenta "problema fundamentală a istoriei nostre vechi" (Daicoviciu et al., 1992, p. 68), nu face excepție de la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
stadiul final al regimului comunist este reprodusă cu mare fidelitate și după căderea regimului. Chestiunea etnogenezei românești, considerată a reprezenta "problema fundamentală a istoriei nostre vechi" (Daicoviciu et al., 1992, p. 68), nu face excepție de la această regulă a inerției discursive în postcomunism. Explicația poate fi găsită în faptul că memoria românească și simțul identitar românesc au stat sub înrâurirea ideii naționale și a naționalismului politic. Începând cu epoca pașoptistă, atât memoria istorică cât și conștiința de sine a românilor s-
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
se formase înainte de manifestarea acestor influențe" (Daicoviciu et al., 1992, p. 73). Limita temporală până la care este datată finalizarea etnogeniei românești este stabilită în secolul al VIII-lea, deci înainte de primele contacte cu popoarele slavice. II. Discursul polifonic (post-1998). Pluralizarea discursivă antrenată de introducerea manualelor alternative nu a schimbat radical asumpția sintezei duale a etnogeniei românești consacrată în paradigma xenopoliană a daco-romanismului. Dacă în manualele destinate ciclului primar, discursul continuă să fie de factură militantist în sensul apărării identității tradiționale românești
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
locuri" (ibidem, p. 17). În contextul retensionării relațiilor diplomatice dintre statul român și cel ungar după 1989, vechea chestiune a continuității, care a ațâțat atâtea pasiuni politice în istoriografiile celor două țări, a cunoscut un nou capitol. În aceleași cadențe discursive ale istoriei militantiste de secol al XIX-lea, manualele postcomuniste au reinstrumentat cazul istoriografic împotriva "netemeiniciei teoriei imigraționiste", mobilizând o impresionantă colecție de probe moștenite de la acțiunile similare întreprinse de A.D. Xenopol, care ar atesta "continuitatea lor în spațiul carpato-danubiano-pontic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
succesiunea de răscoale țărănești și revolte populare care interpunctează trecutul social românesc, respectiv în luptele seculare de neatârnare statală încununate cu Războiul de Independență din 1877-1878. Din luptele de eliberare socială sunt eliminate cu desăvârșire, printr-o operație de extirpare discursivă de precizie chirurgicală, orice referință la Partidul Comunis Român. Singurele elemente reziduale ale istoriei proletare centrate pe lupta muncitorească în numele idealului libertării sociale sunt de găsit în referirile făcute la crearea Partidului Social- Democrat al Muncitorilor din România în 1893
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]