58,388 matches
-
celor implicați: copii și părinți. În cele mai frecvente cazuri, sunt analizate obligațiile părinților față de copii, iar drepturile sunt tratate secundar (în cazurile familiilor complete, drepturile sunt subînțelese; în cazurile conflictuale între părinți, drepturile părintelui care nu este tutore sunt dobândite de multe ori prin sentință judecătorească)14. În acest sens, am invocat două cazuri aduse în fața Curții Europene a Drepturilor Omului 15. În contextul unor litigii prezentate spre soluționare, sunt discutate drepturile persoanelor din familii legalizate față de ale celor din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cazul familiei monoparentale, autoritatea este exercitată de părintele unic, susținător al familiei. Din acest punct de vedere, familia monoparentală se apropie de modelul de autoritate specific pentru secolul XX, când aceasta era deținută de persoana care aducea venit. Autoritatea se dobândea diferențiat pentru sfera publică, unde majoritatea deciziilor se luau de aducătorul de venit, și pentru sfera privată, unde hotărârile erau luate de cel/cea care desfășura preponderent munca domestică, se ocupa de creșterea și educarea copiilor. În cadrul familiei monoparentale, autoritatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
norme, iar exercitarea rolurilor este personalizată. Dacă la nivel public delimităm clar între instituții economice, politice, educative, culturale, științifice, religioase, în sfera privată, familia întrunește toate aceste dimensiuni, fiind un nucleu de experimentare a valorilor, în care, prin socializare, copiii dobândesc normele și regulile de coexistență, în care tradiția, religia și cultura specifică grupului sunt transmise de la o generație la alta. Deși familia a cunoscut în ultimul timp un proces de desacralizare și dezinstituționalizare, pentru mulți tineri, constituirea unei familii devine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
spațiul lor de manifestare este mai restrâns. Nu au o mare libertate de mișcare pentru că nu au resurse. Liberalismul, presupunând o natură umană rațională 19, permite să se înțeleagă că fiecare își va urmări cel mai adecvat interesele, astfel încât va dobândi împlinirea personală. Orice individ va fi abordat ca agent social capabil de autonomie. Aceasta însă în spațiul public 20. Lumea de dincolo de ușa casei rămâne exclusiv în seama celor care trăiesc acolo. Satul nu se uită pe gaura cheii; după
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
aduse revendicările privind egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbații, egalitate în fața legilor (inclusiv drept de reprezentare în instanță), acces la educație, drepturi referitoare la reprezentarea politică. Liberalismul a constituit un context teoretic bun de argumentare prin intermediul căruia s-au dobândit numeroase drepturi: dreptul de proprietate asupra facultăților reproductive, dreptul la liberă alegere, asistență în creșterea și îngrijirea copiilor (alături de alte drepturi, cum sunt egalitatea de tratament, șanse egale în competiție, legi antipornografie și antiprostituție - M. Miroiu, 2002, p. 125). Din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
oferă servicii de ocrotire și educare a copiilor, astfel încât părinții lor să rămână antrenați deplin pe piața muncii. 4.1. Experiența României privind familia în comunismtc "4.1. Experiența României privind familia în comunism" Cei care munceau puteau să-și dobândească independența economică. Munca era considerată o nevoie vitală (Marx), dar și o datorie 36. Deși era garantată egalitatea femeilor cu bărbații privind munca (salarii egale pentru muncă egală, aceleași condiții de muncă etc.), valorizarea socială a muncii lor era totuși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
L. Gordon, 2001, p. 57): • economic, în care o anumită persoană depinde de altă persoană/alte persoane sau de altă instituție pentru asigurarea existenței; • sociolegal, sintagma numind lipsa unei identități individuale legale sau publice, ca în cazul femeii măritate, statut dobândit prin căsătorie (în multe culturi, femeile iau numele bărbaților care sunt considerați capii de familie); • politic, ca dependență față de o putere conducătoare exterioară (cum este cazul pentru o colonie sau un grup social de rezidenți fără cetățenie); • moral-psihologic, când se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de diminuare a libertății de a alege: - resursele economice reduse: pentru starea de fapt prezentată, în România, unde sărăcia afectează cele mai multe dintre familiile monoparentale, posibilitățile reale de alegere sunt relativ modeste. Părintele singur este adesea în situația de a-și dobândi doar resursele necesare traiului zilnic și pentru acoperirea nevoilor copilului în creștere; - dubla zi de muncă 75: femeile, în general (și mai cu seamă cele care își cresc singure copiii), au puține opțiuni privind distribuirea energiei spre activități care să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Se întâmplă ca satisfacerea unora dintre condiții să nu se facă simultan cu celelalte. Pentru conturarea autonomiei, este necesară o anumită continuitate a condițiilor existențiale, astfel încât persoanele să își poată urmări suficient timp proiectele. Capacitatea de ființă autonomă nu se dobândește dintr-odată, ci treptat, parcurgând gradat, prin situații de tipul încercare-reușită, încercare-eșec, experiențe de viață din cele mai diverse. Autonomia este o stare ce se dobândește pe măsură ce prinzi încredere în forțele proprii, în urma experimentării reușite, a asociației între scopuri și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
persoanele să își poată urmări suficient timp proiectele. Capacitatea de ființă autonomă nu se dobândește dintr-odată, ci treptat, parcurgând gradat, prin situații de tipul încercare-reușită, încercare-eșec, experiențe de viață din cele mai diverse. Autonomia este o stare ce se dobândește pe măsură ce prinzi încredere în forțele proprii, în urma experimentării reușite, a asociației între scopuri și mijloacele potrivite atingerii lor. Această stare desemnează procesul prin care un om sau un grup de oameni dobândesc sau determină prin ei înșiși propriile reguli de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mai diverse. Autonomia este o stare ce se dobândește pe măsură ce prinzi încredere în forțele proprii, în urma experimentării reușite, a asociației între scopuri și mijloacele potrivite atingerii lor. Această stare desemnează procesul prin care un om sau un grup de oameni dobândesc sau determină prin ei înșiși propriile reguli de conduită. Capacitatea de autonomie rezultă din interiorizarea regulilor și a valorilor, consecutivă unui proces de negociere personală cu diferite sisteme normative de interdependență și de constrângere socială (R. Doron, F. Parot, 1999
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
este semnificativ accentul pus pe ideea de putere 82 a femeilor, pe posibila lor capacitare 83. Această orientare se distanțează astfel de perspectiva conservatoare privind victimizarea femeilor. Un prim sens privește ieșirea de sub relațiile de autoritate interindividuale, astfel încât să se dobândească un spațiu al libertății personale. Apoi, în acest spațiu al libertății, sunt asumate diverse strategii de capacitare. Crearea de capacități funcționale poate fi privită ca fiind necesară individului atât în raporturile interumane directe, cât și față de instituții. Capacitarea include și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
singur să se capaciteze unidirecțional. Șansa reală este dată însă de dezvoltarea personală, de atingerea unei autonomii care să fie dublată în mod nemijlocit de o anume recunoaștere a puterii (a abilităților, a capacităților) persoanei în cauză. Astfel, se va dobândi autonomia, nu atât în sensul capacităților care-i permit persoanei să nu fie dependentă, ci o autonomie care-i permite să fie puternică. Din perspectiva politicilor publice, realizarea capacitării persoanelor singure ar putea însemna, sub un anumit aspect, scutirea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
monoparentală - între contractualism și comunitarismtc "8.2. Familia monoparentală - între contractualism și comunitarism" Abordarea contractualistă are, în mod categoric, o mare relevanță în ceea ce privește drepturile și obligațiile membrilor unei familii, mai ales ai uneia de tip monoparental. Tipul de capital social dobândit de copil, ca rezultat al funcționării contractelor, este asemenea moștenirilor de tip patrimonial la care acesta are dreptul și care îi sunt suportul elementar al existenței. Comparativ, abordarea comunitariană aduce în atenție, în plus, importanța implicării familiei lărgite, a prietenilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
un raport de opoziție față de primele. Educația pe care părinții intenționează să le-o ofere copiilor lor este puternic marcată de nivelul veniturilor. După o idee bine-cunoscută, părinții tind să reia în socializarea copiilor patternul educațional pe care l-au dobândit în propria copilărie. Dacă aceasta a fost trăită în sărăcie și presupunea anumite strategii adaptative, apare cu o mare probabilitate șansa repetării lor la noua generație. Marginalizarea ajunge să fie învățată ca una dintre cele mai severe lecții de viață
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pământul, mintea și trupul, părinții, prietenii și dușmanii, averile și sărăcia, succesul și necazul, sănătatea și boala. Și disprețul. Și pe Dumnezeu. Chiar le știam pe de rost. Dacă împrejurările o vor permite, voi povesti mai pe urmă cum am dobândit această înșiruire de cuvinte. Nu e puțin lucru, a spus doctorul. Nu, i-am răspuns eu. E o carte fără pereche. în timp ce mă asculta, își ciocănea dinții cu unghia. Se auzea răsunetul surd dinăuntrul craniului. Și am văzut cum își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lor sunt holbați. Credeau că sunt în siguranță ascunși acolo, jos, în găurile și în mâzga de pe fund. Sus, la lumină, fețele lor sunt strâmbate, osul frunții li se înalță și fălcile li se umflă. Nu e nici o îndoială că dobândesc unele trăsături omenești. Cu ajutorul aparatului de mărit, poți, de asemenea, să privești în interiorul gurii lor, pe care Doré a lăsat-o deschisă, gâfâind, și de acolo mai departe, în gâtlej, și pe urmă și mai departe, în adâncul măruntaielor. Plămânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
modern nu este decît un comitet care gestionează afacerile comune ale întregii clase burgheze". Totuși, nu întotdeauna deținătorii puterii economice sunt aceiași cu ai puterii politice, fapt recunoscut ulterior chiar de marxiști, care acceptă că, în anumite circumstanțe, Statul poate dobîndi un grad semnificativ de autonomie față de diferitele clase sociale. Această concepție a stat la baza Statului comunist, dar nu s-a prăbușit odată cu el. Vorba lui G. Orwell (Ferma animalelor): toți suntem egali, dar unii sunt mai egali decît alții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a încredința producția bunului respectiv unei singure întreprinderi, de unde necesitatea monopolului de stat. Cum inspirat scria Samuelson, "ca răspuns la aceste slăbiciuni ale mecanismului pieței, democrațiile au ales să introducă "mîna vizibilă" a guvernului în economia mixtă". Sectorul public poate dobîndi două accepțiuni: În sens larg, sectorul public cuprinde toate funcțiile Statului. Paul Samuelson, Richard Lipsey, Stanley Fisher, George Stiegler, Joseph Stiglitz și mulți alți economiști remarcabili ai perioadei postbelice conferă o accepțiune largă sectorului public; În sens restrictiv, sectorul public
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
schimb, aceștia sunt pilonii noii economii. Astfel, au apărut și s-au extins piețele libere și în domeniul ofertei de bunuri și servicii publice. Descentralizarea a devenit efectivă în multe zone, tot mai vizibilă, autoritățile sau comunitățile locale și regionale dobîndind tot mai multă putere de decizie, înțelegîndu-se că astfel se produce o mai eficientă alocare a resurselor și o mai echitabilă distribuție a veniturilor. Economiile naționale au pierdut doze mari de autonomie în favoarea unor entități și/sau instituții suprasau sub-naționale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
o funcționare instituțională adecvată. Intervențiile trebuie să fie selective și funcționale. Dezvoltarea economică este rezultanta activităților desfășurate de trei actori principali: firme, piețe și instituții. Administrarea sa ține într-o măsură limitată de funcția publică. Oricîte investiții și calificări ar dobîndi, sectorul public nu se poate substitui sectorului privat, ci trebuie să-l susțină activ prin legi și politici coerente și funcționale. Politica dezvoltării regionale nu poate avea succes într-un mediu economic național deprimat, cu piețe reprimate și creșteri negative
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
că reglementarea poate constitui un mijloc de a cîștiga o rentă de situație. S Peltzman a prelungit și sistematizat lucrările lui Stigler, arătînd că, pentru a înțelege situația, este suficient să considerăm că actorii economici pot utiliza reglementarea pentru a dobîndi o avuție suplimentară. În mod logic, fiecare corporație se va constitui într-un grup de presiune (lobby) și va practica o politică de prădător, adică de exploatare sistematică a reglementării pentru a-și ameliora propria situație. Din această perspectivă, oamenii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
prevalează și e greu de obținut cetățenia germană, chiar prin mariaj, dacă n-ai avut nici o rudă născută germană. Ei bine, în Franța a prevalat multă vreme dreptul pămîntului, care permite oricărei persoane născute în Franța, sau prin mariaj, să dobîndească naționalitate franceză. Pretutindeni însă problemele legate de imigrație au înăsprit regulile după care se poate dobîndi cetățenia. Nu ne-am propus aici să analizăm în detaliu aceste probleme, dar ele ne arată că, oricare ar fi ideea de bază ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
rudă născută germană. Ei bine, în Franța a prevalat multă vreme dreptul pămîntului, care permite oricărei persoane născute în Franța, sau prin mariaj, să dobîndească naționalitate franceză. Pretutindeni însă problemele legate de imigrație au înăsprit regulile după care se poate dobîndi cetățenia. Nu ne-am propus aici să analizăm în detaliu aceste probleme, dar ele ne arată că, oricare ar fi ideea de bază ce constituie o națiune, acestea se găsesc confruntate cu necesitatea unor redefiniri atît în ceea ce privește legăturile dintre națiuni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ivit probleme mult mai importante. De pildă, în toată clădirea, preschimbată, nu știu de către cine, într-un adevărat labirint, nu se găsește nici un strop de hrană. Numai cu apă nu poți să reziști prea mult și nici aceasta nu se dobândește prea ușor. Trebuie să aștepți ore în șir până umpli un bidonaș: este de neînțeles cum de nu mai funcționează nici un robinet cum trebuie! Am hotărât să abandonez pătura; mă obosește, transpir. Sunt vlăguit, cred că umblu de multe săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]