3,853 matches
-
barba stufoasă și albită, ochii teribili, care ardeau în orbite, și cicatricea înfricoșătoare care îi spinteca buza. Dacă s-ar fi ridicat, ar fi fost cu două capete mai înalt decât mine și, masiv cum era, m-ar fi putut doborî cu un singur pumn. ― Unde este...? am mai îndrăznit o dată, cu glasul ceva mai slab. Îmi venea să plâng de neputință. În fața pescarilor mă părăsea mereu curajul și oricât aș fi dorit să-i înfrunt, simțeam cum se șubrezeau resorturile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de interesant?" Și dispăru în bălării. Am revenit să-i caut pe Mopsul, pe Călugărul și pe Nelson. Nu mai erau nici ei. Doar pasărea neagră cu pete albe stătea mai departe, înfricoșată, în vârful gutuiului. Încă nu te-au doborît", îmi șopti o voce cunoscută și m-am răsucit, uluit, pe călcâie. Era vocea lui Dinu. "Cum, n-ai murit?" am exclamat gâtuit de emoție. El nu mi-a răspuns. Își umezea buzele cu limba. Coborî apoi buza de sus
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Francisc s-a încruntat amenințător și am priceput că n-avea rost să insist. Umilit, am pornit înapoi pe coridor, rugîndu-mă să nu mai întîlnesc pe nimeni. De aici amintirile mele se încurcă. Am înghițit două somnifere care, în loc să mă doboare, mi-au dat parcă o luciditate sporită. Priveam marea și mă tot întrebam unde îmi pierdusem dalta, fiindcă vroiam să mă duc pe țărm unde luna scălda Stâncile într-o lumină neobișnuit de intensă. Intre pietrele funerare din cimitir nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sânul epidemiei, o abatere salvatoare a atenției, pe care erai tentat s-o iei drept sânge rece. Deznădejdea îi salva de panică, nefericirea lor avea în ea ceva bun. De pildă, dacă se întâmpla ca unul dintre ei să fie doborât de boală, asta se petrecea aproape totdeauna fără ca el să-și fi putut da seama ce i se întâmplă. Smuls din această lungă conversație interioară pe care o susținea cu o umbră, el era atunci aruncat fără tranziție în tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mândrie împotrivirea bravă a lui și a celor din familie, semnificând împotrivirea maselor populare. Concluzia finală a autorului se încadrează în mesajul pe care îl transmite cititorului: “Pe omul ăsta, pe unchiul, ca pe mulți alții de la început i-a doborât comunismul. Are dreptate, m-a convins, o astfel de ideologie trebuie interzisă pe planetă pentru totdeauna.” Ca păreri personale pot afirma că: Autorul e un luptător încă de mic copil când vroia să tragă cu praștia în opresorii odioși și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
grad de la „copil de trupă”, el care cunoștea și aprecia și cu sufletul nevoile subalternilor săi, el care se simțea militar cu vocație, tocmai el să sufere un asemenea afront, o asemenea nedreptate prin pensionarea anticipată? Acest fapt l-a doborât, l-a măcinat, obligându-l să se retragă la Valea Teancului-Buzău, unde înjghebase o gospodărie cu câteva hectare de teren, după o viață închinată crezului militar. Declarația mea nu a fost în măsură să-l disculpe și a ispășit o
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de ea și aproape că o atingea. Părul lui negru și des era mai ciufulit decât ieri, când îl văzuse aici, de parcă și-ar fi petrecut ultimele douăzeci și patru de ore trecându-și încontinuu mâna prin el. Și-l închipui chircit, doborât de durere, cu capul în mâini. Și asta înainte ca acest lucru teribil să i se întâmple mamei sale. Își adună gândurile. —Josnic, dar în același timp foarte prost. Imaginează-ți: un bilet de sinucidere scris la calculator. De ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
gând să te țin și pe tine aici. Și cu o simplă mișcare a mâinii îi făcu semn fiului său să acționeze, exact așa cum plănuiseră. Mahmud vru să scoată cuțitul, dar era prea târziu: lopata îl lovise deja în cap, doborându-l la pământ. Își dădu ultima răsuflare, dar Nawaf îl mai lovi de două ori cu capul metalic al uneltei, doar ca să fie sigur. —Marea noastră groapă a morții, murmură Jaafar Naasri, mai mult pentru el. Dezbracă-l și îngroapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
marfa. Nemernicul de Clyde s-a răzbunat dându-mi un traseu care este un fel de „Elefant Alb“, termen pe care l-a folosit o dată, în cursul uneia dintre conferințele noastre de afaceri, cu privire la mine. Resentimentul și gelozia m-au doborât încă o dată. Pe deasupra, trebuie să născocesc un mijloc de a trata ultimele afronturi primite de la M. Minkoff. Poate Cartierul îmi va procura ceva material: o campanie pentru susținerea bunului-gust și a decenței, pentru teologie și geometrie (poate). Notă socială: Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cursă în plină desfășurare după celulele stem - în cea mai mare parte în afara granițelor, în locuri cum ar fi China, Singapore și Europa - care indică faptul că națiunile, corporațiile și universitățile se angajează să investească miliarde de dolari pentru a doborî recordurile americanilor. Care este cursa? Este una legată de crearea primelor organe, țesuturi și oase realizate din celule stem pentru o piață avidă globală - o oportunitate de 5 trilioane $. La ora actuală se depun numeroase eforturi materializate în mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
vindecate prin terapia genetică. Multe dintre aceste boli produc suferințe groaznice copiilor, precum și morți timpurii și chinuitoare. Alte boli amenință viața unui om ca o sentință la închisoare. Acel om trebuie să aștepte ca boala să vină și să îl doboare. Oare n-ar trebui să vindecăm aceste boli, dacă am putea? N-ar trebui să alinăm suferința, ori de câte ori putem face asta? Iar atunci, trebuie să modificăm ADN-ul. Asta e tot. O scurtă pauză și Bellarmino atacă partea finală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se apropia foarte încet. Adulmecându-l pe Gerard, din ce în ce mai aproape ... Creatura mirosea groaznic. Nasul lui era doar la câțiva centimetri depărtare ... Gerard se aplecă și îl ciupi tare pe animal de nasul moale. Creatura urlă și sări în spate, aproape doborându-l pe Gerard de pe stinghia lui. Papagalul își recăpătă echilibrul. — De fiecare dată când te întorci, să te aștepți să mă vezi, spuse Gerard. Pentru că, la un moment dat, te vei întoarce, iar eu voi fi acolo. Și te voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
apel internațional, dar nu reușeau să identifice țara. — De unde ai venit, Gerard? îl întrebau ei. Nu mai pot pune geană pe geană, de când ai ieșit pe ușa aia. Se îndrăgostise de muzica americană country. — Nu faci altceva decât să mă dobori la pământ. — Din ce țară, Gerard? La asta nu primeau niciodată răspuns. Vorbea ceva franceză și deseori vorbea cu accent britanic. Presupuseră că era european. Apoi, într-o zi, unul dintre studenții lui Henry, din Franța, servea cina în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să iasă, Însă, Caricaturistul Alcoolic i-a tăiat calea. Privind-o drept În ochi, a apucat-o de umeri și a tras-o ușor spre el. Ochii lui căprui Închis aveau cearcănele vinete și pungile umflate specifice alcoolicilor sau celor doborâți de durere sau amândurora. — Dragă Asya, a șoptit el, iar chipul i s-a luminat, afișând o compasiune pe care n-o mai zărise niciodată Înainte. În ciuda otrăvii pe care o adăpostești Înlăuntrul tău, și poate tocmai din cauza ei, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ușor să ne Închipuim un Dumnezeu iubitor care-și sfărîmă copiii În Îmbrățișarea suferinței. („Copiii Săi“, nici măcar nu e vorba de mine, e vorba de el și de mama.) Tăcerea noastră voia să Însemne: Doamne, Înțelegem, și În trupurile noastre doborîte acceptăm cu bucurie - o bucurie Îndoliată, Învăluită În negru, austeră și Îndîrjită, dar totuși o bucurie - această suferință pe care ai voit-o spre a ne aduce mai aproape de iubirea Ta. (Conceptul de „bucurie Îndoliată“ mă lasă cu gura căscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nou la un medic ce se ocupase de mine În anul precedent și căruia nu-i mai dădusem nci un semn de viață mai apoi. Îl consultasem În legătură cu durerile de cap: mă așteptam dintr-o clipă În alta să fiu doborît de o formă rapidă și mortală de meningită acută. Îmi prescrisese niște cașete după rețeta lui, care, luate cîte trei pe zi, izbutiseră să țină la o respectuoasă distanță neliniștile și migrenele mele. Aș mai fi luat cu dragă inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
felinarele cântând, iar vântul trecea prin ea, făcând-o să tremure și mai rău în ciuda șalului cu care era acoperită. Nu reușea să discearnă clinchetul săniilor și nici tropotul mut al copitelor, iar caii erau cât pe ce să o doboare, dacă nu ar fi fost struniți mai bine de vizitii în caftane verzi ale căror vorbe, adresate ei sau echipajelor lor, se pierdeau în aerul umed. Ochii bărbatului, ochii lui Porfiri Petrovici, au uimit-o. Mai precis, genele sale, blonde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
motiv să te suspectez de ceva. ă și a dat roade? Manevra dumitale murdară? Am ciripit ceva? ă Foarte bine, am să fiu sincer cu tine. Dumneata ești un tânăr inteligent. Te plac, Pavel Pavelovici. Într-adevăr am încercat să dobor orice obstacol pe care l-ai fi ridicat în mintea dumitale și care te-ar fi oprit de la o cooperare deplină cu investigația. Nu am făcut-o fiindcă te suspectez, ci datorită faptului că dumneata mă vezi ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ochii săi, însetați de lacrimi. O apucă înspre sud, recunoscător pentru cizmele noi, care îi erau de mare folos pe suprafața lunecoasă. Le simțea afundându-se bine în zăpadă, dar intuia la fiecare pas punctul sensibil care l-ar putea doborî, astfel încât își măsura atent mersul pentru a rămâne pe picoare. Apoi, pe măsură ce o trăsură se apropia de el, venind din direcția opusă, Virginski se întoarse brusc și o luă la fugă în urma acesteia. Puterea de a rămâne în picioare îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nota. O conduse pe Desert Rose acasă și Îi cumpără câte ceva de mâncare pe drumul de Întoarcere. Când ajunseră din nou În mansardă, Kitty puse să facă un ceai. Mirosul Înfiorător care venea dinspre frigider, rezultatul alterării alimentelor exotice, o dobora. Dar nu era momentul să se plângă. Desert Rose se Întinse În pat să se odihnească și cele două persane ciufulite se urcară peste ea, cerșind afecțiune. — Rudy, tu ești adevăratul bărbat al casei, adevăratul cavaler, zise ea către pisoiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Asta mă ajuta să suport o existență ticăloasă, meschină, cioplind cruci pentru alții ca, apoi, închizând ochii sau noaptea în somn, să mă duc într-o altă lume, unde nu-mi lipsea nimic. Cu mâinile sub cap, întins lângă Emilia, doborâtă de băutură, mă imaginam un geniu care uimea pe toată lumea prin creațiile sale. Era singura răzbunare de care eram în stare împotriva unui destin ironic care, după ce nu-mi dăduse nimic, mă silise să fiu conștient de asta! Insul mediocru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-i „dragul nostru idiot”. Dar Dominic nu se supăra. Se apleca, le săruta mâna ceremonios, ca un general la un bal de la curte. Era mândru de uniforma lui și avea ținută. Beneficia în plus de un pumn greu cu care doborâse, se zicea, mulți scandalagii recalcitranți, aruncați în stradă ca niște cârpe. Odată a fost chiar pe punctul s-o pățească. Fusese prea convingător cu un bețiv gălăgios și îi spărsese timpanul. Noroc că a doua zi individul nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
manechin de paie, legat cu crenguțe subțiri peste tot, mai puțin la gât unde atârna un fular roșu. — Ucide-l! porunci el brusc. Animalul țâșni ca o săgeată neagră. Din câteva salturi ajunse la manechin și îi sări la gât, doborându-l. Am închis ochii. Când i-am deschis, Hingherul ridica de jos manechinul hărtănit, îl așeza la loc; și pentru că nu stătea foarte bine, deoarece i se rupsese unul din picioare, l-a sprijinit cu o creangă groasă de salcie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vântul, flăcările au ajuns până la avion. Așteptam, încremeniți, explozia, cu gândul la aparatul de radio-emisie, unica noastră speranță. Dar flăcările au lins carlinga și s-au îndepărtat. Atletul s-a repezit atunci la bagaje, și-a luat arcul, încercând să doboare păsările care zburau deasupra noastră. Era într-o stare de mare agitație. Fiindcă n-a nimerit nici una, s-a trântit la pământ și a început să plângă în hohote. Naturalista îl privea înțelegătoare, însă pilotul l-a înjurat. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă țin de cuvânt. 28 (Din caietul de vise) Jucam cărți cu Bătrânul. Nu era învățat să piardă și nu vroia să piardă. Ca să fie mai sigur, trișa. Eu mă prefăceam că nu observ. Uneori picotea cu cărțile în mână, doborât de oboseală și de vârstă. Atunci îl așteptam să-și revină. Ca să nu ațipesc și eu, mă ciupeam. Din greșeală, la un moment dat, m-am ciupit prea tare și am scos un strigăt de durere. — Ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]