2,528 matches
-
iulie/5 august 1875, p. 3641). Trăiască Carol I, domnul constituțional al liberei și autonomei Românii! În zilele de la 29 și 30 iuniu [1875], toți românii creștini și chiar israeliții pământeni, dacă au simțiminte românești, trebuie să puie vestminte de doliu și să suspine. Comitele Andrássy este domn, suveran absolut al robitei Românii! La 28 și 29 iuniu 1875 au vorbit în Cameră câți au putut dobândi cuvântul din adevărații reprezentanți ai țării.“73 În urma votării convențiunii comerciale cu Austro Ungaria
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
spitale. D-rul Obedenaru amintește că la Paris internul îndeplinește aceeași funcțiune ca medicul secundar la București. Numai trei români au mai putut fi interni la Paris, aceștia sunt doctorii Marcovici, Kalenderu și Obedenaru. În ziua de 8 mai, un mare doliu pentru societatea înaltă bucureșteană. A murit Ion Oteteleșanu, soțul Elenei Oteteleșanu, marea mecenată a Bucureștilor. Oteteleșanu locuia în casa unde este astăzi Terasa cu parcul în care este instalat un teatru de vară.52 Marele istoric și filoromân Jules Michelet
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și a fost înmormântat în ziua de 18 mai. A fost și o deputațiune de studenți români, compusă din: C. Cantacuzino, Mircea C.A. Rosetti, C.C. Arion, C. Tătăranu și G. Sion. După carul funebru a urmat imediat trăsura de doliu în care se aflau d-nele Michelet și Maria C.A. Rosetti, d-nii Guicherat și Celliez, executori testamentari ai defunctului. Printre românii cari au urmat carul funebru citez numele următoare: C. Cantacuzino, C. Arion, C. Tătăranu, G. Sion, Grigore Brătianu, Simu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și reflexul de a zîmbi: un zîmbet modest, politicos, fugitiv. Am băut împreună vin de Frumușelu și..., la urmă, șampanie rusească, adusă de el. Sub toate aspectele, atmosfera a fost caldă, plăcută. Ieri, la 12, am mers la mitingul de doliu pentru profesorul Dumitru Alistar, ținut în clădirea din spate a Institutului. Din locul în care eram, i-am văzut bine doar mîinile: slăbite, uscate, vlăguite. Au vorbit Victor Enășoae, Ioan Popovici, un student (Simion și nu mai știu cum), profesorul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
regrete (e suspiciunea mea) factice. Alții s-au uitat la barba mea, au bîiguit două-trei cuvinte și au rămas cu gîndul suspendat, așteptînd să le ofer detalii. La rîndul meu, nu m-am putut preface că mă consolează toate acestea. *Doliul se opune preocupărilor obișnuite. Ceilalți uită asta și-mi cer să mă comport ca înainte. Sergiu, de pildă, mă întreabă dacă nu merg pe stadion, la meci, iar Genoiu mă solicită să iau cuvîntul la reuniunea Filialei A.T.M. etc.
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în geantă”, i-a zis ea. „Am să ies la marginea satului să văd cît de încărcat pleci de aici...” Individul s-a dovedit surd la vorbele ei... în biroul președintelui Consiliului Popular din Faraoani a intrat o femeie în doliu. E încă tînără. Zîmbește încurcată sub privirile bărbaților adunați acolo. Îi spune primarului că a murit Cutare și că de la cooperativă nu-i dau nici zahăr, nici ulei fără aprobarea lui. Primarul, care se numește Andrei Mare, un individ gras
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Cuvîntul celui dintîi a avut cîteva fraze care vor fi alinat durerea familiei. Ideea (un loc comun retoric) a fost aceea că Grigore V. Coban aparține categoriei celor care, prin realizările lor spirituale, nu mor de tot. În timpul adunării de doliu prin hol se foiau tot felul de curioși. Numărul lor îl întrecea pe al celor veniți din respect față de amintirea defunctului. El a pregătit sute de tineri, dar în mulțime nu era decît una dintre studentele sale. După cuvîntările de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
deși el n-a colaborat la acest post de radio. Au aflat-o Cojocaru, Octavian Voicu și Gheuca, iar Sporici a spus-o tuturor celor adunați să petreacă ziua lui Carmen. Știu de ea și surorile lui, dar nu poartă doliu, ca să nu afle maică-sa, veche cardiacă. Roxana mi-a amintit de „un adevărat picnic” pe care l-am făcut, la Gherăiești, noi, el cu Olguța și cu copiii lor. Alte detalii: Corneliu i-a adus ei și lui Ducu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
acasă nu știau dacă are pregătite lucrurile trebuitoare. Avea tot: straie, ștergare și cecuri cu peste 30 de mii, depuși pe numele ei și al nepoatei, dovadă că gîndise că va trăi mai mult decît moș Vasile. La adunarea de doliu au venit cîteva zeci de persoane, vecini și rude. Pentru prima dată în viață, am primit și eu un „dar de mort” (dat peste trupul decedatei de moștenitorii direcți): un lăicer, pe care, după ce l-am luat, l-am dat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Băbăscu din Racova, considerat ca foarte dibaci în astfel de treburi. Acesta i-a spus însă că vraja-i prea puternică și că-i prea tîrziu să mai poată interveni. După două săptămîni, Zamfira a murit. A trecut perioada de doliu și bunicul s-a gîndit să se recăsătorească. Pe cine să ia? Probabil era superstițios, căci a apelat iarăși la o vrăjitoare, de data asta la una din Verești, la care s-a dus - culmea! - împreună cu Vasile al lui Andrei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ca amator, de a vă transmite o cronică reală a acestei uriașe manifestări a puterii regimului Ceaușescu, a capacității sale de înscenare și constrângere pe plan intern, care a fost (mai mult ca până acum) demonstrația din această zi de doliu național în care plânsul nației a fost înlocuit, brutal, cu o pastișă a bucuriei regizate, cu o imundă ploconeală în fața celor doi oameni care au reușit, cu manualele marxist-leniniste, să îngenuncheze un popor, de altfel mândru și demn. Petrecerea a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
-i funebra informație: „Nu. În pământul Patriei”. Era condamnat, se pare, nu mai avea de trăit decât puțin. Nu am mai apucat să-l văd decât În sicriu, la Văleni, la Înmormântarea care adunase, din nou, o pestriță adunare de doliu. Priveam În jur, nu prea vedeam prieteni, MRP ne solidarizase, deși nu eram deloc asemeni: oficiali de partid, scriitori din toate generațiile, zgomotosul grup al „oniricilor”, amante, săteni din vecinătate. Mă simțeam Împovărat, Însingurat, Îmi reproșam că nu ținusem o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Somația acesteia „fă ceva... ești un intelectual, spune oamenilor ce se Întâmplă În Europa, exprimă-ți opinia, fă ceva” mărește Încă mai mult distanța Între ceea ce „ar fi vrut” și ceea ce „este În stare” să facă omul izolat prin vârstă, doliu și temperament, de ambianța socială. Istoria alienării și regenerării lui Pereira pare istoria relației sale cu adevărul. Pereira trăiește În trecutul cu care a stabilit un cod cotidian protector. Ritualurile sale gastronomice intră și ele În subterfugiile de a evada
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
traducerea unei nuvele de Balzac, aleasă pentru sugestiile la realitatea imediată, Însemnase un codificat protest Într-o sticlă, necrologul, de data asta, al unei victime a opresiunii este altceva. Curajul de a acționa ține de altă manieră de asumare a doliului, semnalând și resurecția trupului letargic, nu doar a minții și sufletului Înfrățite În ceea ce, obișnuit, numim „conștiință”. Reportajul asasinării lui Monteiro Rossi apare ca exemplară Împuternicire a limbii, În Înfruntarea zidurilor tăcerii. Actul Însuși al scrierii confirmă regăsirea vitalității și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sorți de izbândă. Regele făcea tatonări peste tot în afară, prin oamenii lui de încredere. Astfel, Teofil Sidorovici, care era șeful „Strajei Țării” a fost primit de Mussolini într-un decor neașteptat. În camera de audiență era tabloul Căpitanului în doliu și el a fost așezat cu fața la tablou, ceea ce l-a stânjenit foarte mult, iar când i s-a pus întrebarea ce se întâmplă cu tineretul, Sidorovici a spus că el este șeful tineretului și că acesta este atașat Axei. Răspunsul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
un prieten al acestuia. Se făcuse lumină în micul salon și sfânta dragoste de familie încălzea sufletele tuturor. Jandarmii, din bunul simț al țăranului român, se retrăseseră și îi lăsară singuri între ei. Livia, soția, purta o banderolă neagră de doliu pentru fratele ei, Ion Banea, împușcat la închisoarea din Râmnicul Sărat. Au stat de vorbă despre toți și despre toate, în special despre cei doi copii, care se făcuseră de câțiva anișori. Într-un târziu au trebuit să plece, ca să
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a lămurit pe Petrașcu și pe toți ce se întâmplase. Vică Negulescu plecase dintre noi, spre un alt orizont mai blând, pe care îl merita din plin după cât fusese de „prigonit pentru dreptatea neamului lui”. Se lăsase o liniște de doliu peste Cazimcă și fiecare, în adâncul său, revedea o întâmplare sau niște momente, care le petrecuse împreună cu cel, care acum își tăiase legăturile cu lutul suferinței, chemat de cei care formaseră dincolo o altă legiune, „legiunea triumfătoare”. Durerea lui Nicolae
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să vorbească prea slobod și să arunce amenințări la adresa comuniștilor. Îl întâlneam cu soția la piață. Erau foarte atașați unul de altul deși erau în jur de 70 de ani. Până într-o zi când vine soția lui singură, în doliu. Când am întrebato, plângând în hohote mi-a spus că într-o zi, venind de la serviciu mai târziu ca de obicei, l-a găsit spânzurat în baie cu un cablu electric. Era un „bis” al cazului Petrașcu! Capitolul XIII MĂRTURII
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ultragiată a visătorului, idealistului D. Poezia concentrează în mici tablouri o atmosferă de disperare mută, de teamă și pustiu lăuntric. Confesiunea capătă tonul unei romanțe monotone, sfâșietoare. Peisajul - satul pustiu înecat într-o ninsoare-lințoliu, cimitirul cu corbi „în pâlc de doliu” - devine metafora unor stări depresive. Obsesia morții, sentimentalismul lugubru, filosofia deprimantă, unele imagini (plânsul nebunului, iubita cântând la clavir din Wagner, vedeniile descompunerii) vor reveni prin Bacovia. Atmosfera de visare vagă, chemarea misterioasă a Nordului, nostalgiile Antichității țin de simbolismul
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
social-culturale pe teme de actualitate, în paginile ei apar versuri, proze, reportaje literare, comentarii și note critice, unele texte fiind semnate de autori importanți. Astfel, dintre poeți, se distinge prezența lui Victor Eftimiu, Radu Gyr (Cântec de grădinar, Colindă tristă, Doliu alb), Zaharia Stancu (Rugă de vară), George Lesnea (Zăpezi). De asemenea, sunt reluate din alte publicații poeme ca Nocturnă de G. Bacovia (sub titlul Versuri) și Înălțarea de Ion Pillat, iar directorul revistei, A.G. Delafântânele, își plasează aici o bună
GRAI MOLDOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287328_a_288657]
-
1998) și Elena Vlădăreanu (Pagini, Timpul, 2002). Nu-i așa că amîndouă scriu de parcă s-ar fi vorbit? IV. 3.3. Autoficțiuni dionisiace Nu toate autoficțiunile sînt crude, violente, subîntinse de un mesaj social, de revolte ale memoriei, de travalii de doliu neîncheiate, dominate de pulsiuni blocate. Nu toate autoficțiunile sînt terapeutice. Pe celelalte le numim apolinice, moștenitoarele ficțiunilor de dragoste În care personajele nu vin să epateze burghezul prin comportamente iconoclaste. Există, totuși, o abisalitate a personajului feminin În literatura franceză
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Renée și Nelly decid să se Împăieze la un taxidermist pentru a-și conforta iluzia eternității. Nunțile lor se amînă sine die, dar pregătirile făcute seamănă izbitor cu cele de Înmormîntare (se știe de altfel ambiguitatea simbolică a albului, culoarea doliului odinioară). Nelly, suferind de osteoporoză, are un accident care o țintuiește la pat și-i distruge toate amăgirile bovarice care-i motivau existența. Iar În finalul romanului, Sandor Îi cere lui Renée să-l omoare, ea refuză și este obligată
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și de poetul însuși ca un nou debut, deoarece se dovedea diferit și superior stilistic și imagistic celui anterior, chiar dacă influența bacoviană este evidentă, mai ales la nivel metaforic („Ce frig li-i morților în noaptea-ntâi;/ Și ploaia-n doliu gri și monoton/ Nu suna oare pe sicrie surpate/ Ca-n preludiul poetului polon?” - Toamna; „Tu adu-mi tăcută, atât cât știi să porți/ În răsăritul de oftică și abecedare,/ Petale în îngândurare,/ Pentru anii fără tine morți” -Toamnă cu
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
la sociologul german H.L. Stoltenberg (1914, 1922), Traian Herseni enumeră câteva dintre problemele de studiu ale sociopsihologiei: originea socială a conștiinței, a limbajului, a sentimentelor morale, a sentimentelor religioase, a sentimentelor de justiție, a unora din expresiile emoționale (de exemplu: doliul, sărutul etc.); determinările sociale ale personalității; cadrele sociale ale memoriei, ale inteligenței și voinței etc. consecințele psihice ale vieții politice (intoleranță, perfidie), ale vieții economice (egoism, interes), ale vieții naționale (specificul național etc.); rolul tradiției și al imitației în dezvoltarea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
acestor mijloace de apărare care și-au pierdut rolul salvator și sunt acum un balast ce împiedica adaptarea la noile forme de organizare socială. Kogan (2001, p. 106) afirmă că acum românii au sarcina de a „realiza colectiv procesul de doliu și de a identifica aspectele care țin de noua cultură, diferite de cele ale vechii culturi”. Incapacitatea derulării acestui proces conștient de separare, de onorare a trecutului dureros și despărțire de el, determină amalgamul greu de suportat pe plan social
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]