2,090 matches
-
de descifrat, tensiunea unei trăiri ce pare că nu se va irosi și nu se va banaliza niciodată. Monumentul funerar al Domniței Bălașa este înscris în Lista monumentelor istorice din București, sector 5 cu . În parcul Bisericii se află monumentul Domniței Bălașa, una dintre cele mai reușite lucrări ale sculptorului Karl Storck. Pe soclul statuii sunt înscrise numele moșiilor care au constituit zestrea acordată bisericii.
Biserica Domnița Bălașa () [Corola-website/Science/323582_a_324911]
-
1937 înființează și conduce revista "Sânziana" (București). A ținut conferințe și a avut, între 1929 și 1937, o serie de intervenții radiofonice pe teme istorice, culturale sau literare (Primul proces al lui Kogălniceanu, Dimitrie Cantemir, Romanul lui Ștefan Zweig, ciclul Domnițele române etc.). În 1934 a devenit membru al Societății Scriitorilor Români. Ca memorialist de război, Gane se remarcă prin sinceritatea notațiilor și accentul patriotic. Prima lui carte câștigă în interes grație descrierii detaliate pe care „fostul holeric” o dedică tuturor
Constantin Gane () [Corola-website/Science/326580_a_327909]
-
din învolburatul Ev Mediu românesc destine grandioase și tragice, așa cum îl reînviase și pe cel al lui Despot ("Farmece", 1933). Se oprește de preferință asupra personalităților feminine, cărora le acordă un spațiu larg, îndeosebi în "Trecute vieți de doamne și domnițe" (I-III, 1932-1939), "Domnița Alexandrina Ghica și contele D'Antraigues" (1937) și "Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane" (1943). Dacă incursiunile istorice ale lui Gane vădesc, nu o dată, carențe (genealogii fastidioase, exces documentar, intervenții polemice, pasaje confuze sau
Constantin Gane () [Corola-website/Science/326580_a_327909]
-
românesc destine grandioase și tragice, așa cum îl reînviase și pe cel al lui Despot ("Farmece", 1933). Se oprește de preferință asupra personalităților feminine, cărora le acordă un spațiu larg, îndeosebi în "Trecute vieți de doamne și domnițe" (I-III, 1932-1939), "Domnița Alexandrina Ghica și contele D'Antraigues" (1937) și "Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane" (1943). Dacă incursiunile istorice ale lui Gane vădesc, nu o dată, carențe (genealogii fastidioase, exces documentar, intervenții polemice, pasaje confuze sau incoerente), piesa de rezistență
Constantin Gane () [Corola-website/Science/326580_a_327909]
-
și "Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane" (1943). Dacă incursiunile istorice ale lui Gane vădesc, nu o dată, carențe (genealogii fastidioase, exces documentar, intervenții polemice, pasaje confuze sau incoerente), piesa de rezistență rămâne lucrarea " Trecute vieți de doamne și domnițe" (vol. I a fost premiat de Academia Română). Subiectele, pe cât de inedite pe atât de captivante, se derulează în povestiri pline de nerv și de culoare, susținute de un limbaj cu sevă arhaică. O vastă galerie de doamne și domnițe, urmărite
Constantin Gane () [Corola-website/Science/326580_a_327909]
-
și domnițe" (vol. I a fost premiat de Academia Română). Subiectele, pe cât de inedite pe atât de captivante, se derulează în povestiri pline de nerv și de culoare, susținute de un limbaj cu sevă arhaică. O vastă galerie de doamne și domnițe, urmărite de la primii voievozi până la Unirea Principatelor, se perindă pe fundalul unei istorii zbuciumate. Memorabile rămân, de pildă, figura Chiajnei sau a Elisabetei Movilă ori sfârșitul cumplit al domniței Ruxanda, frumoasa fiică a lui Vasile Lupu. Povești de dragoste, răpiri
Constantin Gane () [Corola-website/Science/326580_a_327909]
-
un limbaj cu sevă arhaică. O vastă galerie de doamne și domnițe, urmărite de la primii voievozi până la Unirea Principatelor, se perindă pe fundalul unei istorii zbuciumate. Memorabile rămân, de pildă, figura Chiajnei sau a Elisabetei Movilă ori sfârșitul cumplit al domniței Ruxanda, frumoasa fiică a lui Vasile Lupu. Povești de dragoste, răpiri și răscumpărări, execuții spectaculoase (ca aceea a familiei Brâncoveanu), înălțări și căderi se succed în imagini ritmate alert, capabile să restituie atmosfera specifică epocii. Gane a lăsat și un
Constantin Gane () [Corola-website/Science/326580_a_327909]
-
unde locuiește care o supranumesc Perla din Labuan. Sandokan are 3 inamici foarte puternici: Rajahul care încerca din răsputeri să-l omoare, Lordul James, care îl consideră un pirat foarte periculos și Baronul Willam, care vrea să îl îndepărteze de Domnița Marianna.
Sandokan (serial de desene animate) () [Corola-website/Science/324637_a_325966]
-
Saizescu (Cântecul lui Păcală), Georgiana Saizescu (Cântecul de iubire) și Cătălin Saizescu (Cântecul Paiaței). Dansurile folclorice au fost interpretate de Ansamblul Dor de Plai - Glăvile (instructor Anton Burda), Grupul folcloric de dansuri Haiducii - Amărăști (instructor Constantin Drăghici), Grupul de dansuri Domnițele - Costești (coregraf învățător Florica Mândreci), Ansamblul de dansuri mixte Brâulețul - Bărbătești (instructor prof. Maria Tiță) și Grupul de dansuri Șubele - Tomșani (instructor învățător Felicia David, coregraf general Maria Constantin). Coordonatorul general al dansurilor a fost prof. Elena Stoica. Desenele animate
Păcală se întoarce () [Corola-website/Science/322644_a_323973]
-
iar ceilalți doi au ajuns să aibă demnități importante la Curtea Imperială a Rusiei (Alexandru a fost șambelan, iar George (Igor) a fost colonel și s-a căsătorit cu prințesa Gorciakova). Din întreaga familie s-a întors în Moldova numai domnița Ralița, care a murit în 1837 și a cărei piatră de mormânt se află lângă zidul Catedralei Mitropolitane Vechi de la Iași, ctitorită de mitropolitul Gavriil Callimachi. Vistiernicul Matei Cantacuzino a dăruit, printr-un document din 1792, satul cu case și
Biserica Schimbarea la Față din Cucuteni () [Corola-website/Science/322178_a_323507]
-
Cantacuzino a dăruit, printr-un document din 1792, satul cu case și biserica de zid vornicului Gheorghe (Iordache) Ghica (1739-1801). De la acesta, moșia cu satul și biserica au trecut la fiul său, Ioan (Iancu) Ghica, care s-a căsătorit cu domnița Elena Hangerli (Handjery) (1795-1862), fiica demnitarului fanariot Alexandru Hangerli, fost domnitor al Moldovei în perioada 7 martie - 24 iulie 1807. După cum relatează istoricul Nicolae Stoicescu în ""Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Moldova"" (1974), pictura a fost spoită
Biserica Schimbarea la Față din Cucuteni () [Corola-website/Science/322178_a_323507]
-
lucrărilor au primit distincții de vrednicie. În interiorul bisericii au fost înmormântați mai mulți boieri înrudiți cu familia ctitorului. Numele lor sunt înscrise pe o placă de marmură albă încastrată în peretele nordic al pridvorului. Pe această placă sunt înscrise numele domniței Elena Hangerli (1795-1862) și ale unor descendenți ai acesteia. Deasupra numelui domniței Elena Hangerli este sculptat un altorelief cu o coroană regală. Persoanele înmormântate în biserică sunt următoarele: Elena Hangerli s-a născut în anul 1795 și a fost căsătorită
Biserica Schimbarea la Față din Cucuteni () [Corola-website/Science/322178_a_323507]
-
mulți boieri înrudiți cu familia ctitorului. Numele lor sunt înscrise pe o placă de marmură albă încastrată în peretele nordic al pridvorului. Pe această placă sunt înscrise numele domniței Elena Hangerli (1795-1862) și ale unor descendenți ai acesteia. Deasupra numelui domniței Elena Hangerli este sculptat un altorelief cu o coroană regală. Persoanele înmormântate în biserică sunt următoarele: Elena Hangerli s-a născut în anul 1795 și a fost căsătorită de două ori: mai întâi cu Ioan (Iancu) Ghica, fiul marelui logofăt
Biserica Schimbarea la Față din Cucuteni () [Corola-website/Science/322178_a_323507]
-
cu Constantin Balș (3 iulie 1787 - 7 iunie 1845), fiul logofătului Constantin Balș "Ciuntul" (1744-1828). Constantin Balș a fost agă al Moldovei și apoi vornic. Cei doi soți au divorțat în 1829 și au avut un singur copil, Aristia (1812-1880). Domnița Elena Hangerli a murit la 6 octombrie 1862 la Cucuteni. El s-a căsătorit în octombrie 1834, la Ancona (Italia), cu Elisabeth (Bettina), fiica celebrului profesor german Friedrich Carl von Savigny, care a murit la 24 august 1835, la Atena
Biserica Schimbarea la Față din Cucuteni () [Corola-website/Science/322178_a_323507]
-
Str. 11 iunie 36-38, sector 4, București 7. Muzeul „Theodor Aman” Adresa: Str C.A.Rosetti, nr. 8, București 8. Muzeul „Dr. George Severeanu” Adresa: Str. H.Coandă, nr. 26, sector 1, București 9. Muzeul Memorial „Gheorghe Tătărăscu” Adresa: Str. Domnița Anastasia, nr.7, București 10. Muzeul de Artă Populară „Dr. Nicolae Minovici” Adresa: Str. Dr. N.Minovici, nr.1, București Din martie 2014 directorul Muzeului Municipiului București este istoricul Adrian Majuru.
Muzeul Municipiului București () [Corola-website/Science/322221_a_323550]
-
și Clădirilor, în 1906 director al "Secției de Artă Națională și Decorativă" de pe lângă "Școala de Arte Frumoase București" si administrator al "Casei Artelor". În această calitate, în 1906 a fondat revista Arhitectura. În 1909 a înființat "Școala de Artă Decorativă „Domnița Maria”" din București. După terminarea Primul Război Mondial a fost încadrat ca arhitect șef la Primăria Bacău, unde s-a implicat în eforturile de refacere a țării după distrugerile produse de război. A rămas în această funcție până în anul 1932
George Sterian () [Corola-website/Science/328275_a_329604]
-
Constantin (Costică) Simionescu (n. 19 septembrie 1926, București - d. aprilie 2004, București) a fost un arhitect și scenograf de film. A realizat decorurile pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum "Neamul Șoimăreștilor" (1965), "Meandre" (1966), "Războiul domnițelor" (1969), "Brigada Diverse intră în acțiune" (1970), "Brigada Diverse în alertă!" (1971), "B.D. la munte și la mare" (1971), "Explozia" (1972), "Frații Jderi" (1974), "Osînda" (1976), "Mihail, cîine de circ" (1979), "Masca de argint" (1985), "Colierul de turcoaze" (1986), " Totul
Constantin Simionescu (scenograf) () [Corola-website/Science/327568_a_328897]
-
amintiri" (1961), cu Andrei Blaier în "A fost prietenul meu" (1962), cu Mircea Drăgan în "Neamul Șoimăreștilor" (1964), "Golgota" (1966), seria B.D. (1970-1971), " Explozia" (1972) și "Frații Jderi" (1974), cu Mircea Săucan în "Meandre" (1966), cu Virgil Calotescu în "Războiul domnițelor" (1969) și "Mastodontul" (1975), cu Sergiu Nicolaescu în "Osînda" (1976) și "Mihail, cîine de circ" (1979), cu Gheorghe Vitanidis în "Masca de argint" (1985) și "Colierul de turcoaze" (1986) sau cu Ion Popescu-Gopo în "Maria Mirabela în Tranzistoria" (1989). Scenografului
Constantin Simionescu (scenograf) () [Corola-website/Science/327568_a_328897]
-
lui Ștefan cel Mare; "Șoimii" și "Nicoară Potcoavă" urmăresc continuarea luptei pentru independență după ce Ion Vodă cel Viteaz fusese vândut turcilor; "Neamul Șoimăreștilor" înfățișează începuturile decăderii Moldovei după ce boierii confiscă pământurile răzeșilor și îi transformă pe aceștia în șerbi; "Nunta domniței Ruxandra" prezintă încercările nereușite ale lui Vasile Lupu de ridicare social-politică a Moldovei; în fine, "Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă" înfățișează o Moldovă devastată de biruri, de războaie și de prădăciuni. Scriitorul s-a inspirat din cronici și documente în
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
Pentru meritele sale a fost răsplătit de către împărat și principii Transilvaniei cu mai multe titlturi nobiliare cu predicatul: Rácz I. (întâi); de Tӧvis (Teiuș), jud. Alba; de Nagylak (Noșlac), jud. Alba; de Galgó (Gâlgău), jud. Sălaj. A fost căsătorit cu domnița Zamfira, fiica logofătului Ioan Norocea de Pitești și Szaszsebes (Sebeș, jud. Alba). Mama sa, domnița Stana, a fost fiica domnitorului Mircea Ciobanul, stră-stră-nepot al lui Mircea cel Bătrân, și a doamnei Chiajna, fiica lui Petru Rareș și nepoată a lui
Petru Racz () [Corola-website/Science/328814_a_330143]
-
nobiliare cu predicatul: Rácz I. (întâi); de Tӧvis (Teiuș), jud. Alba; de Nagylak (Noșlac), jud. Alba; de Galgó (Gâlgău), jud. Sălaj. A fost căsătorit cu domnița Zamfira, fiica logofătului Ioan Norocea de Pitești și Szaszsebes (Sebeș, jud. Alba). Mama sa, domnița Stana, a fost fiica domnitorului Mircea Ciobanul, stră-stră-nepot al lui Mircea cel Bătrân, și a doamnei Chiajna, fiica lui Petru Rareș și nepoată a lui Ștefan cel Mare. Ajuns căpitan în oastea lui Mihai Viteazul, Petru și-a pierdut viața
Petru Racz () [Corola-website/Science/328814_a_330143]
-
ramura din Teiuș a familiei nobiliare Rațiu. Edificiul, situat în orașul Teiuș, pe strada Bisericii, nr. 304, este monument istoric clasificat sub . Biserica românească de secol XVI din Teiuș este o ctitorie a nobililor români Petru Rácz I., soția sa domnița Zamfira și Mihail Rácz. Șematismul Arhidiocezei Mitropolitane Greco-Catolice din Alba Iulia și Făgăraș, de la anul 1900 consemnează la pagina 131: "La Teiuș, exista o biserică de piatră construită în anul 1500 cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului". "Exista
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
a fost trimisă lui Ioan Micu Moldovan, iar acesta ar fi văzut originalul în 25 Iunie 1911. În interiorul bisericii pe peretele vestic al navei, în dreapta intrării, se află pictat tabloul votiv care-l reprezintă pe Petru Rácz împreună cu soția sa domnița Zamfira, îmbrăcați în straie boierești românești de ceremonie, ținând pe palme macheta bisericii. Domnița Zamfira a fost fiica mai mare a boierului muntean Ioan și a domniței Stana Norocea, Logofăt de Pitești și Szaszsebes (Sebeșul Săsesc), nepoată pe linie maternă
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
25 Iunie 1911. În interiorul bisericii pe peretele vestic al navei, în dreapta intrării, se află pictat tabloul votiv care-l reprezintă pe Petru Rácz împreună cu soția sa domnița Zamfira, îmbrăcați în straie boierești românești de ceremonie, ținând pe palme macheta bisericii. Domnița Zamfira a fost fiica mai mare a boierului muntean Ioan și a domniței Stana Norocea, Logofăt de Pitești și Szaszsebes (Sebeșul Săsesc), nepoată pe linie maternă a domnului muntean Mircea Ciobanul (stră-stră-nepotul lui Mircea cel Bătrân) și a doamnei Chiajna
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
află pictat tabloul votiv care-l reprezintă pe Petru Rácz împreună cu soția sa domnița Zamfira, îmbrăcați în straie boierești românești de ceremonie, ținând pe palme macheta bisericii. Domnița Zamfira a fost fiica mai mare a boierului muntean Ioan și a domniței Stana Norocea, Logofăt de Pitești și Szaszsebes (Sebeșul Săsesc), nepoată pe linie maternă a domnului muntean Mircea Ciobanul (stră-stră-nepotul lui Mircea cel Bătrân) și a doamnei Chiajna (fiica lui Petru Rareș și nepoata lui Ștefan cel Mare și Sfânt). Tabloul
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]