14,485 matches
-
-i fie mișcarea următoare. Dar știi ce? Tot nu pricepem nimic. Ți-amintești de izbucnirea de acum șase luni, când Dean Rusk a anunțat că n-o să mai dăm nici un ajutor Indoneziei? În toate ziarele lumii Sukarno a urlat la dracu’ cu ajutorul vostru! Băiatul ăsta de care-ți vorbesc a scris un raport de douăzeci de pagini doar despre rândulețul ăla. și concluzia lui? Cum că Sukarno n-ar vrea ajutor american. Doamne sfinte! Dim potrivă, tu știi, Margaret. Tu auzi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
somptuoaselor uși de sticlă care dădeau În hol, curate, lucitoare, reflectând imagini ale orașului, etajele superioare ale clădirilor, frunzele zdrențuite ale unui palmier, o bucățică de cer. S-au deschis și s-au reînchis Încet, ca În vis. Ce mama dracului! Idioții ăștia de jucători de badminton nu mai sunt În stare să câștige nici un meci. Niște puturoși! Nu-i destul că pierdem Întruna În fața scârbelor ălora de indonezieni, acum ne bate până și Danemarca, poți să-ți imaginezi una ca
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe pereți fotografii sepia ale echipelor de crichet ori de rugby. Un chelner indian ștergea o băutură răsturnată În mijlocul Încăperii pe pardoseala În carouri albe și negre ca o tablă de șah. Nu se zărea nici o femeie. Mai lasă odată dracului ziarul ăla și vorbește mi, Johan, ca-ntre bărbați! OK. Numai că nu putea să Împăturească ziarul cum trebuie. Îl Întorsese, iar acum paginile interioare erau la exterior. Băuse un cocktail și i se făcuse greață. Îl comandase taică-său
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bate pe ascuns cu degetele în lemn, dornic să alunge o asemenea posibilitate. (Nina râde și bate din palme, oho, ho, ho!) Iar dacă personajul nostru suferă de ceva, atunci numai de la mesele festive i se trage. Face și pe dracu în patru să fie invitat și toarnă în el, gospodărește, bucate de tot felul, mai cere și supliment, deșartă pahar după pahar, spune bancuri, uneori cântă romanțe sau ține mici discursuri sentimentale, bine cântărite, are o tehnică predilectă de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Despre unul au zis că trăiește doar în prezent, ce-a făcut în trecut îi repugnă, parcă n-ar fi fost tot el acela, poate crede că va fi iertat dacă-și neagă singur faptele. Dar memoria tiparului e a dracului, mă, asta nu iartă și dacă mulți sunt dispuși să uite, noi nu acceptăm să facem compromisuri de dragul nimănui. Despre altul Alexe spusese că îl văzuse într-o biserică. Intrasem acolo, la catolici, strictamente pentru orgă, cunoșteam locul, mai fusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dar nimic era o varză împuțită de-a dreptul. Păi, eu plătesc aici, nu mă joc! Mâncarea nu e rea, se justifică Carmina, neînțelegând cu ce își supărase comeseana. Eu nu mănânc prea mult, am motivele mele. E bună pe dracu, se oțărî femeia. Atunci apăru bucătăreasa și-i așeză dinainte bucatele. Fu întâmpinată cu niște priviri ucigașe. Carmina plecă repede dorind să-și scutească auzul de vorbe amare. Scena cu femeia aceea, pusă pe harță fără o motivație certă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prea dădea în vânt după asemenea oameni el trebuia în schimb să accepte că bunăstarea Elenei era asigurată. Se descurcă Ștefănel, se repezi cuscrul, știți vorba aia românească: De unde nu-i, pică! Râse puternic. Oamenii ăștia din comerț îs dați dracului, domnule, au o iuțeală de minte și de mână, că n-ai timp să zici nici pâs. Acu aruncă ridichea în tingire, face aia clamp, clamp, gata ridică tingirea că doar nu-i la farmacie și-ți răstoarnă marfa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de ce să mă enervez eu pentru un fleac, întâi să verific dacă persoana merită, nu, să fie luată în seamă. Dacă nu merită, n-are decât să-și răcească gura cât o vrea. Dar mă supără, mă intrigă. Duca-se dracului, nu? Marcu respira ușurat când se sfârșea totul și timpanele lui intrau în relaxare. Nu știa ce s-ar fi făcut dacă i-ar fi cerut sprijinul într-o problemă mai dificilă, el nu avea forța de a decide atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Marcu ești singur, n-ai familie, ce te încurcă? Ce faci tu după amiaza când pleci de aici? îl întrebase. Dorm, fusese răspunsul.Bine, normal, dormi, pe urmă te trezești, nu? Și ce faci? Ai avea timp să înveți. Pe dracu, i-a răspuns. Ajung obosit acasă mă culc, mănânc, îmi fac nevoile și asta-i. Era vulgar cu bună știință, voia să-l facă să renunțe la acțiunea lui de bun samaritean. Ce drept avea Marcu să se amestece în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Pe urmă își ridică bărbia, cercetă cu ochii deschiși tavanul, urmărind cine știe ce semn. Am fost deunăzi la ea, stă într-un cătun, de la gară către casa ei traversezi o miriște. Eram așa de nefericită, mă bătea soarele în cap al dracului, îmi închipuiam ce dezastru trebuie să fie toamna când tot câmpul mustește sub apă. Cum mergeam așa, ca orbul acela, am privit nu știu cum înainte și am văzut-o: apăruse după colțul casei, îmbrăcată cu o rochie înflorată foarte largă, lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mână un copil, odrasla ăluia, o fetiță de vreo trei anișori, cu rochia la fel ca a Fanei, cu bonețică albă pe cap, venea, uite așa, spre mine, pășind încet, fără nici o tragere de inimă, traversând miriștea aia lua-or dracii, care bătea spre galben, eu mă gândeam că scena e o reproducere după o pictură ce-o memorasem cândva, ea s-o fi gândit că, uite, mai vine baba să-mi ție o predică. E măritată cu un agronom și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era surâzătoare, plină de siguranță. Aș vrea s-o vizitezi, îi spuse dintr-odată, să te ducă Ovidiu cu mașina acolo, să-mi vezi copila. Pe tine te-ar primi cu plăcere, sunt sigură și doar așa, fir-aș a dracului, să mai aflu și eu câte ceva despre dânsa. Fiind numai voi două, în intimitate, poate va renunța să mai pozeze. Ei, ce zici? Îi zâmbea și o privea cu fruntea aplecată spre un umăr, surâdea victorioasă, oare ce izbândă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era aprins, ah, numai vin roșu nu-i trebuia lui la hipertensiune, dar ce să-i faci, așa e când e să dai ascultare drăcușorului din tine. Dar femeia cea tânără nu se mai apropie să i-l umple. A dracului muiere... Într-un târziu muncitorii scăpară de el, pleca pășind agale, sătul și mulțumit, șeful. Se făcuse deja ora prânzului, acasă nu avea de ce să se ducă, era sătul, mâncat, băut... Și totuși se duse. Întâi se uită ca prostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu grijă, iar el îi confirmă ridicând din umeri. Sigur. Femeia simți cum enervarea crește în ea ca o lavă, toată seara tăcu, trânti obiectele pe care le apuca și îl studie cu dușmănie pe băiatul ei. Fir-ar al dracului să fie, își zise ea, să mai am eu anii lui, să fiu bărbat și să nu fiu în stare să pun foc la tălpile unei femei! Simțise că se întâmpla ceva cu Carmina, zi de zi aluneca tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zi? Pentru mine are, spune-mi! Ieri a plouat, nu aveam umbrela la mine, am stat in cofetăria de lângă uzină. Am mâncat o prăjitură. Ieri n-a plouat, Carmina, tu mă înnebunești pur și simplu. A plouat alaltăieri. Alaltăieri, la dracu, ce importanță are, voiam să spun că ploaia a spulberat o zi din cele trei. Atunci am venit acasă foarte grăbită. Nu încetase ploaia dar mă plictisisem să tot stau în cofetăria aia. Era goală, murdară, bâzâiau muștele. El asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înțelegi, tot Kafka. N-a sunat telefonul, n-a sunat nimeni la ușă. Spre seară ploaia bătea cu furie în ferestre. Eram agitată, nu știu de ce. Ploaia, neputința. Asta a fost alaltăieri, Carmina. Ce? Ploaia. Da, da, ieri, alaltăieri, la dracu, tot una, cum să deosebești o zi de alta, când toate sunt la fel, insipide. Te-am așteptat atunci când ploua. Aș fi vrut să vii atunci, sau să telefonezi măcar. Mă pisezi mereu cu telefonul acesta! Pentru mine nu reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vorbe de conveniență dar ascund în ele o curiozitate dezarmantă. Spune, ai fost? întrebă el repede dornic să-și potolească suspiciunea. Da, alaltăieri am fost la teatru. El îi imită cuvintele tărăgănat, batjocoritor. Da, alaltăieri am fost la teatru, pe dracu, alaltăieri a fost luni. La teatru ai fost duminică. Da, să știi că ai dreptate, răsalaltăieri. Ce mai contează o zi? Ai fost singură? Singură. De ce mă întrebi? Informatorul tău nu ți-a dat amănunte? Sau ți-a fost jenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca scumpa ta soțioară, care nu vrea decât să-și etaleze bunăstarea și puținătatea minții, care face ocheade sau temenele în fața vreunui grangur... Ah, taci, o întrerupse Ovidiu, bătând cu pumnul în masă. Se săltă din fotoliu. Las-o la dracu pe Larisa. Nu mă interesezi decât tu. Îl urmărea cum se plimba furios prin odaie, de parcă era hipnotizată, aproape că îi era teamă când îl vedea cu pupilele mărite, cu buzele întredeschise. Înțelege, au trecut atâtea zile, Carmina. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rol, nu încerca să depășească emoția provocată de privirea lui tensionată, plină de imputări și atunci se etală brusc pe sine, rosti cuvântul "sacrificiu", nu, tot nu reușea să-și vină în fire, să stingă mustrarea din ochii lui. Ce dracu, n-are rost să te lași îngropat de sentimente iluzorii, se înflăcără ea, e absurd tot ceea ce ți se întâmplă, găsește-ți altă modalitate de a-ți satisface dorințele. Dacă pentru tine Carmina ar fi o noutate, aș înțelege, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în lacrimi. Era puțin încurcat, situația lui nu era tocmai plăcută, în parc, pe terasa unei cofetării, în tovărășia unei femei străine care fumează și-i gata să plângă. Chiar nici n-ar fi știut cum să se comporte. La dracu, își spuse Sidonia și-și presă cu degetele rădăcina nasului. Era chiar obosită. Avea un început de nevroză astenică, ce se petrecea cu ea? Ar fi vrut să fie la mare într-un șezlong, alături, pe salteaua pneumatică să șadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fost posibil? N-am să înțeleg și pace ce s-a petrecut cu voi de-a lungul anilor, uite, sunt o femeie bătrână, am văzut și am auzit atâtea, dar povestea asta a voastră, de la spartul târgului, n-o înțeleg, dracului, mă depășește și basta! Își va îngropa ochii sub riduri, își va trece palma peste chipul schimonosit, îi va certa disperată pe amândoi ca și cum omorâseră pe cineva și, odată cu zorile, urmau să dea socoteală. Va spune că drumurile lor trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mic jucător devotat, un sfredeluș care umbla cu repeziciune de colo, colo și aducea alinare victimelor lui Alexe, îi mângâia, le spunea câte-o vorbă bună, ei, lasă, că nu s-a sfârșit lumea, nu-i nici o tragedie, nu-i dracu chiar așa de negru, poți să tragi linie și să o iei de la capăt. Din pricina celor trei zile de absență izbucnise conflictul final dintre ea și Ovidiu. Nu reușise să-l convingă nicicum că escapada de la munte fusese una total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
întruna și ne fute filmul, da, doamnă, nu se răstoarnă nici un scaun aici, doar mergem, da’, e târziu, e adevărat și probabil sunetele vi se par mai tari și în pula mea, Miau, nu mai tropăi și tu așa, de ce dracu’ nu poți și tu să mergi normal și nu te mai clătina și nu te mai izbi de toți pereții, ce dracu’, mă enervează când trebuie să strâng în urma ta și când trebuie să fiu responsabilă de genul ăsta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
sunetele vi se par mai tari și în pula mea, Miau, nu mai tropăi și tu așa, de ce dracu’ nu poți și tu să mergi normal și nu te mai clătina și nu te mai izbi de toți pereții, ce dracu’, mă enervează când trebuie să strâng în urma ta și când trebuie să fiu responsabilă de genul ăsta, nu vezi că baba stă cu urechea lipită de tavan, e 1, totuși... Miau despică pe jumate peștii marinați și la scoate șira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
trebuie să plec, spun cu vocea de cârpe îngrămădite muiate din alcool în tutun și invers, pierd Săgeata, nu schițează nimic, nici zâmbet, se face că doarme, poate chiar doarme... și ușa cu multe fotografii lipite adolescentin de Iulia, ce dracu’ caut eu aici, un întreg arbore genealogic al relației lor, enervant de înduioșător, așa eram și eu atunci, îmi vine în nări aerul de uitat înainte, ținta, de aruncat pe piept fără prea multe frânghii: cu el 4 ani, 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]