2,119 matches
-
totuși proiectul prințesei de a ridica un bărbat la Înălțimea ei, dar are un aer cu totul indiferent când e vorba de a afla asupra cui s-au ațintit ochii acestei femei, care nu-l vede decât pe el. Doamna (ducesa de Orléans) moare În timp ce se desfășura iubirea Domnișoarei pentru Lauzun. Regele ar vrea să o Înlocuiască pe ducesă cu Marea Domnișoară. Dar prietenul cavalerului de Lorena nu poate fi pe placul acestui suflet de femeie, iar regele, care cunoaște fondul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
când e vorba de a afla asupra cui s-au ațintit ochii acestei femei, care nu-l vede decât pe el. Doamna (ducesa de Orléans) moare În timp ce se desfășura iubirea Domnișoarei pentru Lauzun. Regele ar vrea să o Înlocuiască pe ducesă cu Marea Domnișoară. Dar prietenul cavalerului de Lorena nu poate fi pe placul acestui suflet de femeie, iar regele, care cunoaște fondul problemei, se rușinează de propria-i idee și, În cele din urmă, renunță la ea. Doar Lauzun singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
existau În fața lui. Această doctrină a fost atât de bine Înțeleasă, Încât o aristocrată se Îmbrăca În fața servitorilor ei, ca și cum aceștia ar fi fost niște animale și nu se dezonora șterpelind banii burghezilor (a se vedea În acest sens conversația ducesei de Tallard din ultima lucrare a dlui Barrière); sau contesa d’Egmont, care nu socotea că săvârșește o infidelitate iubind un om de rând; sau doamna de Chaulnes, care susținea că o ducesă nu avea vârstă pentru un plebeu, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a se vedea În acest sens conversația ducesei de Tallard din ultima lucrare a dlui Barrière); sau contesa d’Egmont, care nu socotea că săvârșește o infidelitate iubind un om de rând; sau doamna de Chaulnes, care susținea că o ducesă nu avea vârstă pentru un plebeu, În timp ce pentru dl Joly de Fleury cele douăzeci de milioane de clăcași erau un fel de accident al instituției statului. Astăzi, nobilii din 1804 sau din anul MCXX nu mai reprezintă nimic. Revoluția nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
duminicii. Fiecare zi este o zi de sărbătoare. În fine, si magma licet componere parvis, el este precum faimosul Dessein care, aflând că a sosit ducele de York, răspunde fără să se deranjeze: „Duceți-l la numărul 4”. Sau precum ducesa de Abrantès care, rugată de Napoleon să o primească la Raincy pe prințesa de Westphalie, va oferi a doua zi toate plăcerile unei vânători regale, mese Îmbelșugate și un bal fastuos ca În cinstea unor suverani. Orice fashionable va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
XLI Neîngrijirea toaletei este o sinucidere morală. Însă, dacă toaleta Îl reprezintă pe bărbat În ansamblul lui, ea o reprezintă cu atât mai mult pe femeie În Întregul său. Cea mai mică abatere În ținută o poate arunca pe o ducesă necunoscută În ultimele rânduri ale societății. Meditând asupra totalității chestiunilor grave care alcătuiesc știința veșmântului, am fost surprinși de generalitatea unor principii ce reglementează Într-un fel problema În toate țările, deopotrivă În ceea ce privește toaleta bărbaților și a femeilor; apoi, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
rând veșmântul propriu-zis, ci felul anume de a-l purta. Iată de ce trebuie să deprindem nu atât găteala, cât darul gătelii. În fața noilor mode, nenumărate persoane din depărtările provinciei sau chiar de la Paris sunt În stare să comită eroarea acelei ducese spaniole care, primind un prețios vas de o formă ciudată, Îl studie și găsi că ar fi cel mai nimerit să Îl pună la masă, oferind astfel privirii comesenilor un rasol cu legume, fără să se Îngrijească de nepotrivirea dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nici o lacrimă alunecând pe fețele prietenilor defunctului". Demisionând Franco, se alcătuiește un guvern de concentrare, cu misiunea de a înfăptui destinderea. Dinastia își cere iertare, la 2 februarie e abolită dictatura, suspendîndu-se toate măsurile excepționale luate în ultimele zece luni. Ducesa de Palmela întreabă pe Franco, după încheierea Consiliului de Sfat: Dar asta înseamnă sfârșitul monarhiei, nu-i așa, Joîo Franco?!". Într-adevăr, sunt istorici care învinuiesc pe fostul dictator că a cedat într-un chip ridicol puterea; datoria lui, spun
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
deloc de-a face cu Rollergirl era brățara cu diamante Cartier pe care o avea prinsă la Încheietura mâinii stângi și care strălucea ademenitor În lumina răspândită de stroboscopul instalat temporar, care se rotea În centrul Încăperii. —A fost a ducesei de Windsor, Îmi spuse Lauren, răsucind brățara În jurul Încheieturii. Nu că e divină? Mi-a trimis-o unchiul Freddy („unchiul Freddy“ fiind numele pe care Lauren Îl folosea pentru Fred Leighton, un bijutier renumit de pe Madison Avenue, care nu Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
concretizau relațiile mele cu Iozefina. Valy reia firul întrerupt parcă în mod intenționat: Nu te uita la sărăcia de aici și nici la aerul ăsta închis. Gândește-te că pe-aici, prin „țimărul” acesta au trecut atâtea marchize, baronese, metrese, ducese și prințese... Noroc că mai există pe lumea asta, destui bărbați fraieri, nu? Altfel chiar că ar fi sfârșitul lumii... 3. Îl privesc drept în ochi și-l întreb folosind, așa cum se purta mai nou, numele personajului: Henri, spune-mi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
spună Proust În fond. Acele zeci de pagini despre puritatea sângelui, despre noblețea geniului comparată cu noblețea rasei, despre mediul specific al marilor profesori de medicină... toate mi se păreau complet căcăcioase. Astăzi trăim Într-o lume simplificată, la vedere. Ducesa de Guermantes avea mult mai puțini biștari decât Snoop Doggy Dog; Snoop Doggy Dog avea mai puțini biștari decât Bill Gates, dar le excita mai mult pe fete. Doi parametri, nimic mai mult. Sigur, s-ar fi putut scrie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Între societatea contemporană și secolul al XVIII-lea raportul e același ca Între un zgârie-nori și micul Trianon. Proust rămăsese profund european, unul dintre ultimii europeni alături de Thomas Mann; cele scrise de el nu mai corespundeau nici unei realități. Fraza despre ducesa de Guermantes rămânea splendidă, evident. Dar toate astea deveneau cam deprimante și am sfârșit prin a mă orienta spre Baudelaire. Angoasa, moartea, rușinea, beția, nostalgia, copilăria pierdută... numai subiecte beton, teme solide. Era bizar, totuși. Primăvara, căldura, toate puștoaicele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
care le rosteau aceste femei legendare. Pe porțile acestui templu pășesc ziua cele mai bogate femei din țară și cele mai mari tîrfe. Aici ai ocazia să Întîlnești cîte o prințesă exilată care vinde la raionul de lenjerie, cîte o ducesă sărăcită care vinde la raionul de parfumuri și pe domnul Rosen În persoană care le Întîmpină. Se Înclină În fața lor, le Întinde mîna sa mare și puternică, le zîmbește Întruna cu dinții săi mari, ca niște perle, În timp ce ochii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
atunci mersese în medie cu o sută patruzeci de kilometri la oră. — Înțeleg foarte bine ce vrei să spui, rosti el. Și eu am un prieten care a fost logodit cu o tipă timp de doi ani - întâmplător, era vara ducesei de ...... Nu arăta prea grozav, dar avea niște relații fantastice. Speranța lui era să intre la operă. Dar dintr-odată, fără să spună nimic, rupe relația și se încurcă în mod absurd cu o necunoscută: o învățătoare, dacă-ți poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
războiului de succesiune a Spaniei. Nici miniștrii împăratului Iosif, nici cei mai mari filosofi, nici cei mai abili politicieni n-ar fi putut bănui că o pereche de mănuși ar putea schimba destinul Europei și totuși, chiar așa se întîmplă. Ducesa de Marlborough îndeplinea, la Londra, funcția de Mare Doamnă a reginei Anne, în timp ce soțul ei culegea, în campaniile din Brabant, o dublă recoltă de lauri și bogății. Această ducesă susținea, grație favorii de care se bucura pe lîngă regină, partidul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ar putea schimba destinul Europei și totuși, chiar așa se întîmplă. Ducesa de Marlborough îndeplinea, la Londra, funcția de Mare Doamnă a reginei Anne, în timp ce soțul ei culegea, în campaniile din Brabant, o dublă recoltă de lauri și bogății. Această ducesă susținea, grație favorii de care se bucura pe lîngă regină, partidul viteazului ei soț, iar acesta, prin victoriile sale, creditul soției lui. Partidul Tory, care li se opunea și care dorea pacea, nu avea nici o putere, în vreme ce Ducesa era atotputernică
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
bogății. Această ducesă susținea, grație favorii de care se bucura pe lîngă regină, partidul viteazului ei soț, iar acesta, prin victoriile sale, creditul soției lui. Partidul Tory, care li se opunea și care dorea pacea, nu avea nici o putere, în vreme ce Ducesa era atotputernică pe lîngă regină. Ea își pierdu însă această favoare, dintr-o cauză destul de frivolă: regina comandase o pereche de mănuși, iar Ducesa își comandase și ea niște mănuși în același timp; nerăbdarea de a le avea o făcu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lui. Partidul Tory, care li se opunea și care dorea pacea, nu avea nici o putere, în vreme ce Ducesa era atotputernică pe lîngă regină. Ea își pierdu însă această favoare, dintr-o cauză destul de frivolă: regina comandase o pereche de mănuși, iar Ducesa își comandase și ea niște mănuși în același timp; nerăbdarea de a le avea o făcu să o grăbească pe mănușăreasă să o servească înaintea reginei, în acest timp, regina își ceru mănușile comandate; o Doamnă*, care era dușmana doamnei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în acest timp, regina își ceru mănușile comandate; o Doamnă*, care era dușmana doamnei Marlborough, o informă pe regină de tot ceea ce se petrecuse și o făcu cu atîta răutate, încît regina începu, din acel moment, să o privească pe Ducesă ca pe o favorită a cărei insolență nu o mai putea suporta. Mănușăreasă puse capac supărării reginei prin istoria cu mănușile, pe care i-o înfățișă la modul cel mai mîrșav cu putință. Această plămadă, deși puțin importantă, fu suficientă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
puțin importantă, fu suficientă ca să pună în fermentație toate umorile și să asezoneze tot ce trebuie să însoțească o dizgrație. Torii, cu mareșalul de Tallard în frunte, profitară de această afacere, care deveni pentru ei o lovitură bună dată adversarului. Ducesa de Marlborough căzu în dizgrație în scurt timp, și cu ea și partidul Whig și acela al aliaților împăratului. Iată jocul celor mai grave lucruri din lume; Providența își rîde de înțelepciunea și onorurile lumești: cauze frivole și, uneori, ridicole
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
rămÎnea la casă. — Noapte bună, băieți, spuse Nick. Ne vedem, Morgen. — Noapte bună, Wemedge, Îi spuse Odgar de pe verandă. Nick și cu Untură o luară pe drum și intrară În livadă. Nick Își luă un măr dintr-unul din pomii Ducesei. Nu era copt, Însă el sugea zeama acidă după ce mușca și scuipa fructul. Da’ știu c-ai Înotat ceva cu Pasăre. Nu așa mult, răspunse Untură. Ieșiră din livadă și, după ce trecură de căsuța poștală, ajunseră pe șosea. În locul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Brătianu se află în legătură cu nepoata împăratului, Doamna Cornu). Există tendința de a sublinia caracterul ideal al acestei candidaturi. Carol de Hohenzollern are o dublă ascendență: franceză prin mama sa, principesa Josephine, fiica marelui duce de Bade, Charles-Louis-Frederic, și a marii ducese Stephanie de Beauharnais și prusacă prin tatăl său, prințul Carol-Anton de Hohenzollern. Două probleme apasă asupra acestor începuturi hazardate: poziția Constantinopolului și separatismul moldav. Poarta se supune deciziei franco-prusace, ratificată de Marea Britanie și susținută de Italia. În octombrie 1866, marele
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
o revelație: "În toți acești ani se gândise la literatură [...] ca la ceva dezlănțuit ca vântul, fierbinte ca focul, iute ca fulgerul, ceva nonconformist, incalculabil, abrupt, și... poftim: literatura era un gentleman bătrâior, într-un costum gri, care vorbea despre ducese". Și pentru că romanul a fost considerat "cea mai lungă și mai fermecătoare scrisoare de dragoste din literatură" (Nigel Nicolson), această dragoste poate fi motivul pentru care scriitoarea și-a înzestrat eroina cu o existență echivalentă nemuririi, deci și cu o
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
se face acolo este bine în timp ce la propriii lui părinți totul îi pare ca fiind de calitate inferioară, demodat, demn de dispreț. Mai apoi, dragostea pentru Gilberte și familia Swann apune. Admirația lui Marcel este transferată asupra ducelui și a ducesei de Guermantes. Face din ei noii săi părinți care-l introduc în lumea bună la care a aspirat dintotdeauna. III Geneza psihologiei unei personalități, presupunînd că ar fi deosebită, se înscrie în acest cadru. Cele două istorii intră în conflict
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
facă un singur gest, atît se simțea de descurajat în fața acestei îndoite porniri de trăncăneală și de indiferență. Neobosita călăuză îi zicea înainte: Alături de el, femeia asta în genunchi care plînge e soția lui, Diane de Poitiers, contesă de Brézé, ducesă de Valentinois, născută în 1499, moartă în 1566; iar în stînga, cea cu un copil în brațe, e Sfînta Fecioară. Acum întoarceți-vă în partea asta: iată mormintele celor doi d'Amboise. Amîndoi au fost cardinali și arhiepiscopi de Rouen
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]