2,465 matches
-
cântecul unei mierle, și tot atâtea cuvinte i-au trebuit, pentru ca să cuprindă întreaga pădure cu simfonia ei, cu lumină și întuneric, cu vânt blajin sau supărat, care, odată cu clătinatul arborilor, îl adormea adeseori, în leagăn împletit din zvonuri triste și duioase spovediri. Cu trenul următor plecai la Viena. Singurătatea mă întristă. Scăpam dârlogul din mâini și piticul mă ducea câteodată până la poarta ospiciului, de unde mă întorceam profund nefericit. Începui să caut cauzele tristeții mele fără leac. Analizele sângelui erau negative deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a topit, cineva care semăna perfect cu mine și căruia teama cu cuvinte angajante îi intrase în sânge. Atât de mare era teama cu care era păzită iubirea mea în stare crudă; ea trebuia, așa netrăită și îngropată sub cuvinte duioase, să-mi ajungă, atât de mult îmi savuram ezitarea și atât de mare era frica de tot ceea ce ar fi făcut lucrurile să meargă mai departe, așadar trebuia evitat, căci ori de câte ori îmi luam elan să pășesc în cabină, știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
că soția sa, care este grasă și Înspăimântătoare, Îl consideră un intelectual de excepție, ale cărui gânduri nu le poate urmări șirul. Domecq e plin de prejudecăți, dar lipsit de loialitate, ticălos și sărac ca un pícaro, dar tandru și duios uneori, ca orice porteño. E chilipirgiu și egoist, laș, mincinos și fanfaron. Își disprețuiește prietenii ajunși la ananghie, Îi vorbește de rău și aleargă cu limba scoasă după succes. Dar - a explicat Borges - cu ajutorul lui „ne puteam exprima nemulțumirea În legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Theodoru desfășoară plenar una dintre acele melodii tipice pentru arta calomniei. Linia este pătrunzătoare, elegantă, În stilul renascentist al descompunerii. O mai veche partitură a domnului Cornea este desființată pe capitole de asurzitorul instrument cu tijă ce produce pe alocuri duioase sunete fiziologice, culminînd cu re majorul prelungit care, tradus În cuvinte, sună astfel: „Cauza cauzelor, cloaca sordidă care a Împuțit atmosfera țării săptămîni după săptămîni, În trista piață a Cochiliei, puroiul erupînd pestilențial la 13 iunie”. După o scurtă pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu Cesaria Evora, În amintirea lui. Și Alan J. Pakula a murit de curînd, odată cu afacerea Pelikan. Film prost, scriitor cu fermă, fost avocat, sînt ros de invidie. Vreau fermă. Pun Lasciatemi morire, de Monteverdi. A Început războiul din Iugoslavia. DUIOS CALUL TRECEA Natasha, Esmeralda, Veronica, Nana, Iluzii, Perla neagră, Din toată inima, Chipul iubirii, Iubire fără limite, Labirintul pasiunii, Îngerașul, Și bogații plîng, Celebri și bogați, Pretutindeni cu tine, Inimă sălbatică, din nou Esmeralda, Marielena, Marianna, Manuela, Omul mării, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de Înaltă tensiune, ce presupune iminența accidentului ireparabil și induce În spectator o aceeași tensiune, fac din Keitel un actor unic pentru astfel de roluri. În hainele polițistului cumsecade din Thelma nu convinge. Cum nu convinge nici Anda Onesa În Duios Anastasia trecea prin 1982, film extrem de dificil de urmărit pînă la capăt, deși Tatos a fost un regizor important. Plictisește din primul sfert de oră. Totuși, nu o face În asemenea hal precum Arșița lui David Beaird, dramă SUA/ Anglia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a fost scena unde un copil mexican ia de căpăstru calul lui Clint Eastwood ca să-l ducă la grajd, și iese lent din cadru conducînd animalul ca la o probă de dresaj, trap Întins. Parc-ar fi balet. În stil duios, Anastasia trecea. Ce să mai spui despre-un film unde pînă și calul e teatral. Pelicula (probabil și calul) aparține marelui Sergio Leone. Celălalt mare Sergio, Nicolaescu, se bucură și el de o zguduitoare celebritate: În urmă cu vreo trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
toate astea, baby ne spune goodbye și pleacă-n lume cu el, pentru că I love you so much, the end. Cel puțin așa cîntă John O’Bannion, din pagodă. FILM ÎN FAMILIE Efectul razelor gama asupra anemonelor este traducerea, oarecum duioasă, transfigurată, pe Înțelesul tuturor, deci inexactă, a titlului lui Zinder The Effect of Gamma Rays on Man-in-the-Moon Marigolds. Ceea ce Înseamnă, de fapt, efectul respectiv fie asupra filimicilor (plantă erbacee pentru unii decorativă și Într-un fel medicinală, cu miros subit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu greu rîndurile tremurate ale unui bătrîn ofițer de securitate care raportează că-n 1952 „ministrul Alexandru Drăghici nu accepta să fie Închiși oameni care n-aveau o sentință de condamnare”. Și-au fost Închiși numai cu sentință. Sună aproape duios. Iar finalul este Îndurerat-melancolic: „Corespondentul nostru Înșiră o listă de oameni aflați În penitenciare fără vreo condamnare, dar n-are rost să-i Înșirăm aici”. Ba ar fi avut un rost, ca să aflăm și noi cum Îi cheamă pe oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
epilog.............3 Cuvînt Înainte......................................4 Prefață................................................27 Introducere..........................................34 Preambul.............................................49 Fragment autobiografic........................56 Preludiu................................................66 Film @ roll......................................82 Bastonada În re....................................83 Balanța senatorului...............................96 Îmblînzirea viermelui.............................102 Arsenic, rentă sau holeră.....................111 Îngerul cu aripi de rezervă....................118 Duios calul trecea.................................125 Moartea pe pînză..................................132 Sfîrșitul lumii la japonezi........................142 Film În familie.........................................149 Elmer Gantry, un turist Întîmplător (Sau Madonna și cîinii lui Pavlov)..156 Prea tîrziu pentru toba de tinichea...............................165 Colet cu cap de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe Raymond. Iar acum ai făcut asta. Ed se Îndreptă spre ea. Ea Îi dădu o palmă și apoi un pumn. — Lasă-ne În pace pe toți! Fisk o prinse și o duse afară. Blînd, fără să forțeze, cu glas duios. Ed porni pe coridor ca să cerceteze camerele. În camera de taină Valburn dădea jos fotografiile de pe perete. Ochii strălucitori, sticloși, vocea prea veselă. — Dacă fac tot timpul asta, o să-mi fie bine. Dădu jos o fotografie de grup. — Am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cinematografice: în multe cazuri mari amatori de filme de groază care admirau, după cum era moda, filme cu buget mic despre adolescenți americani sfârtecați de psihopați sau coșmaruri științifico-fantastice pline de efecte speciale sângeroase. Ce avea totuși acest film, atât de duios și de trist pe alocuri, de făcea femeile să țipe șocate și bărbații să fugă spre ieșire? Nu l-am mai văzut de atunci, dar mi-au rămas în minte multe detalii. Splendidul cal alb prăvălindu-se pe-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu uităm nici noaptea lor! La nunta unor vechi îndrăgostiți De-atâția ani voi v-ați iubit, Că pot s-afirm -și nu vă mint Un pic de-ați mai fi zăbovit, Făceați și... nunta de argint! Idilă antică (amfibrah) Duios patriciana declama Ostașului ce-o-mpresura setos, Pe când corsetul fin i-l despuia: „Ah, noli tangere circulos meos!” Iubita poetului Domnișoara a schimbat, Motivat, mai mulți amanți: Ultimul că-i talentat, Dar e fără de talanți! Virtutea (definiție) Ca un merit
MIHAI COSMA by MIHAI COSMA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83942_a_85267]
-
cum foștii studenți din salonul de onoare rosteau sempre sint in flores, în alt fel (zempre zind in flores!) depistarea pronunției germane îl dumiri și pe el, și pe Nae Calaican: Ăștia sunt nemți, zise Vladimir. Nae îl privi cu duioasă admirație, catalogându-l iarăși: Măi Vla-dimire, tu știi și toa-ca din cer, măi. Priviră curioși la deplasarea prin restaurant a unora dintre musafiri care se strecurau, printre mese, către postamentul orchestrei absente. Împrumutând o vioară și deschizând capacul pianului în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acces la respectiva identificare a provenienței oaspeților din salonul de onoare al restaurantului Bucovina. În mâna unui violonist de ocazie, care luase instrumentul de pe un scaun al orchestrei, ridicând-o la piept cu mână de maestru, vioara suspina în sonuri duioase, ce aminteau de Livenii lui Enescu. Pianistul, rășchirând degete subțiri și agile, răscoli și reașeză claviatura la loc, după trecerea acelui talaz grăbit al mulțimii clapelor ce reproduse nespus de fermecător aceleași suspine ale viorii, acompaniindu-și, melancolic, discursul insolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-i mai treacă vremea până venim noi, poate ca să-i câștige Încrederea. Fac presupunerile astea până apuc să-i văd și fața. E răvășită, buimacă, ochii ei mijiți nu mă deslușesc Încă din penumbră, părul Îi cade pe obraji. Zâmbește duios, cu buze roșii, probabil fierbinți, ar fi o icoană frumoasă a dimineții de după, cu obrazul văpaie, aproape portocaliu. - Ei, ați venit? Bine-ați venit! Chicotește ridicându-se În capul oaselor, cu o mână sprijinită de țeasta chelioasă a senatorului, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cunoașteți... SÎnt șapte ani de atunci... În 1941, cam la timpul acesta, o lună și ceva mai tîrziu. Aceeași boală ca și mine, amîndouă ca și tatăl ei... Soarta... - Odihniți-vă, doamnă, v-ați agitat destul, vorbii cu o sinceritate duioasă de care tresăriră cei din jur. Dintre toți, avocatul era cel mai grăbit, dar din condescendență nu dădea nici un semn de nerăbdare. Eu nu mă mai puteam urni. Parcă-mi creșteau rădăcini În podea. Vroiam să-i cer fotografia. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
1966) este o baladă pentru orchestră de coarde, clarinet, pian, percuție și bariton solo, versuri de Nicolae Labiș, după o selecție poetică realizată de către compozitoare. Amprenta textului asupra muzicii va împrumuta lucrării un anumit tip de încărcătură lirică, când duioasă, când tragică, evidențiind trăirile unui copil în plină evoluție. Lucrarea are forma unei suite continue, în care motive melodice și ritmice se rememorează cu o oarecare ciclicitate. Compo- zitoarea crează un dialog permanent și sugestiv între solist, clarinet, ce susține
Darul discografic al compozitoarei Carmen Petra Basacopol by Ruxandra Mirea () [Corola-journal/Journalistic/83435_a_84760]
-
înger. Cântam cu glasuri vesele de copii "eroi au fost, eroi sunt încă" și puneam apoi coroanele și buchetele de liliac pe treptele monumentului. Miresmele tari ale florilor, căldura zilei de mai, ciripitul păsărilor, turlele frumos arcuite ale bisericii, privirea duioasă a îngerului, toate acestea mă înfiorau până la lacrimi. Soldatul erou, căruia îngerul îi punea pe frunte cununa biruinței chiar în clipa morții, îmi descoperea o altă realitate, una în care îngerii nu erau interziși și în care eroismul încă era
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]
-
în picioare poemele lui Hose Pablo: "o - s./ mănâncă-mi tristețile/ strivește-mi cu pumnul tău imens amarul/ termină-ți furia peste lucrurile neplăcute care/ real mi se pot întâmpla// adevărat vă spun/ am nevoie de s./ de cuvintele lui duioase/ de finețea & exactitatea cuvintelor lui// deși eu nu am decât câțiva anișori firavi și unși cu smântână/ beau acest pahar de vodkă pentru tine". Cu câteva pagini înainte, promisiunile sunt făcute - nu chiar naiv - de la poet la poet: "citesc un
Corectitudinea estetică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8672_a_9997]
-
valiza. Chiar ghinion... În profesie... noroc cu carul. După ce niște săteni nu reușiseră să scoată vițelul dintr-o vacă gata să fete, tânărul doctor le-a arătat ce știe. Să mai crezi sau nu în zicale din bătrâni? Momente de duioasă aducere aminte au rămas în urma celui ce a fost regretatul coleg, dr. Ioan Popescu. A fost unul dintre cei mai titrați membri ai acestui forum de excepție care este Clubul Medicilor Veterinari Pensionari „Valeriu Pintea”. A lăsat cu limbă de
Agenda2005-49-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284465_a_285794]
-
îndreptarea defectelor care o ascund. În literatura română, umorul este prezent în snoavele populare, în creațiile lui A. Pann, C. Negruzzi, I. Creangă, I. L. Caragiale, G. Coșbuc, G. Topîrceanu. G. Topîrceanu privește oamenii și natura cu un zâmbet malițios și duios. Poeziile lui îmbină umorul cu vibrația lirică în imagini plastice, bazate pe un amănunt caracteristic. Balada popii din Rudeni conturează portretul unui cleric ce nu disprețuiește plăcerile lumești. "De la târg la Vadul-Mare Taie drumul prin poieni, Legănându-se călare, Popa
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
moderați din Țara Românească. Oricât de multicoloră ar fi fost dar opoziția, un singur merit are, că strâns unită și-a pus pieptul pentru țară, că mica ei oștire a fost o oștire de eroi. Ne aducem aminte de o duioasă legendă păstrată în memoria popoarelor din Peninsula Balcanică. Când Mohamed II s-a întîmpinat la Rovine cu mica oștire a lui Mircea cel Bătrân, în partea turcilor era ca aliat vestitul Marcu Crăișorul, eroul legendelor slave. Când acesta a văzut
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
garanție a cheltuielilor de răzbel, s-a făcut eroarea neiertată de a-l părăsi și de a compromite interesele noastre de tot genul; totuși acești oameni cutează a cânta fericirea țarii și a dirigea atenția publică spre acest abstract și duios curent, pe când ei de altă parte se adoper[sic] a prepara soluțiunea cestiunii ovreilor și poate giulgiul său, mormântul numelui de român {EminescuOpX 364} Înțelegem pe radicali ca să-și susție faptele și să-și nege greșalele comise, ce au să
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fără culoare și el o ascultă cu multă și vizibilă liniște, nu pare deloc emoționat și trimete din când în când publicului o privire în care se citește o perfectă indiferență. Glasul unei nenorocite ar trebui să fie jeluitor și duios, ar trebui să răsfrângă în mii de chipuri suferința care o apasă și o consumă. Glasul d-rei Popescu este din contra și nu zice nimic prin el însuși, și ea acopere acest mare defect scoțând mereu batista și uscând niște
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]