5,880 matches
-
halatul de la geam la ușă, se răsucea pe călcâie În dreptul mesei și o lua Înapoi. Rondul acesta avea darul să pună și sângele, și mintea În mișcare. Acum, medicul era cât se poate de lucid. Pașii Îl mânau mereu spre dulap. Dar Noimann se Împotrivea tentației. Odată ajuns acolo, după salutul ceremonios, i-ar fi ieșit din nou În fața ochilor costumul bej și atunci n-ar fi avut scăpare. Drumul până la Corso ar fi fost ca și făcut. ...Tot meditând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nu se pierdu cu firea; Încheindu-și halatul, Îi aruncă o privire și Îi făcu, nu știu de ce, din ochi. Apoi, ducându-și mâinile la spate, În ritmul aceluiași vals, medicul, oarecum satisfăcut de gestul său, Își Îndreptă pașii spre dulap. Ajuns În dreptul lui, Noimann Își aduse aminte că fusese bântuit În timpul nopții de alte viziuni, la fel stranii. Se făcea că nimerise, nu se știe cum, la o clinică de obstetrică și ginecologie, unde se perindau o groază de halate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nu sunt angoasat defel”, zise Noimann. „Angoasa dumneavoastră e pe cale de-a atinge punctul culminant... Aveți o obsesie... Zău așa...” „Nu mai spuneți”, făcu Noimann. „Și de ce aș fi obsedat?” Întrebă el, cu inima Îndoită. „Obsesiile dumneavoastră sunt patul și dulapul... Trăiți cu teama că acolo se ascunde cineva... Stați mereu cu urechile la pândă. Fiecare zgomot vă amplifică angoasa. Nu-i așa că de multe ori vă vârâți dumneavoastră Înșivă sub pat și stați la pândă?” „Tot ce e posibil”, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Fiecare zgomot vă amplifică angoasa. Nu-i așa că de multe ori vă vârâți dumneavoastră Înșivă sub pat și stați la pândă?” „Tot ce e posibil”, spuse Noimann. „Și când vă plictisiți acolo, vă ascundeți după costumele ce stau Înșirate În dulap?! V-ați Întrebat de ce faceți aceste gesturi aberante?” Apucându-l de un nasture de la uniformă, Noimann Își apropie fața de ciudatul personaj. Ochii săi albaștri se oglindiră pentru o clipă În ochii celuilalt. Un damf de alcool amestecat cu parfum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
transformat În mucus... Stomatologul se clătină spre stânga. Podeaua camerei spre dreapta. În sus și-n jos. Fața „amiralului” se ondula și ea, plutind În aerul devenit din ce În ce mai tulbure. Acvariul și cei doi pești se roteau și ei În jurul becului. Dulapul se Întorsese și el cu burta În sus, lăsând să se reverse dinlăuntrul lui mulțimea de costume... Tangajul devenea din ce În ce mai greu de suportat. Noimann reușea totuși să se mențină În orișicare echilibru. Nasturii și insignele de la uniforma „amiralului armatei moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu un polizor PWS 10 și o șurubelniță cu acumulator PSR În mâini? Aici filmul se rupsese. Noimann ținea minte niște țipete. Și vedea alergând În fața sa În cerc niște picioare lungi pe tocuri cui. Oare Lilith se ascunse În dulap? Sau Își luase poșetuța și o ștersese la gară, cum amenințase de atâtea ori... Noimann Începu să intre iarăși În alertă. Transpirația pe față curgea din abundență. Șuvița grizonată i se lipea mereu de tâmplă. Coniacul băut nu mai ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
văzduh. Erau ca o adiere. În timpul săptămânii, Noimann avusese, Într-adevăr, un program supraîncărcat. Abia când ajungea acasă, o vedea pe Mathilda stând pe canapea, Înconjurată de cărți de tarot, și cădea lat. Nu Înainte Însă de a controla atent dulapul și a arunca și o privire sub pat. Aceasta era ceea ce se chema o inspecție de rutină. Poate că amanții nu existau decât În capul său. Asta nu Însemna Însă că ei nu trebuiau căutați În dulap sau chiar sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a controla atent dulapul și a arunca și o privire sub pat. Aceasta era ceea ce se chema o inspecție de rutină. Poate că amanții nu existau decât În capul său. Asta nu Însemna Însă că ei nu trebuiau căutați În dulap sau chiar sub preș. Inspecția aceasta Noimann o făcea mai mult de amorul artei, ca s-o amuze pe Lilith. Și totuși, imaginea bărbaților, unii goi, alții Îmbrăcați În costume, persista În mintea lui. De atâtea ori le auzise glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe propriul său soclu o jerbă mortuară... Își dichisise cavourile, Înghesuind În ele tot felul de lucruri mai mult sau mai puțin utile, Încât, atunci când se afla acolo, avea totul la Îndemână. O parte din garderoba lui se afla În dulapurile placate În marmură și lemn de mahon la cimitir. Ba chiar Într-unul din ele adusese și un acvariu, numai că, În loc de pești, Înota Înăuntrul lui o broască țestoasă (simbolul fericirii și al longevității) cu carapace de culoarea bronzului coclit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ciorapi, ace de păr, scame și terminând cu rujuri, pudriere și pantaloni...” „Inclusiv amanți”, aruncă momeala penitentul. „Inclusiv”, zise precipitat cinicul, adăugând: „Oricine știe că amanții dorm mai mult sub pat decât pe pat...”. „Alteori Își fac mendrele și prin dulapuri...” „Și prin dulapuri”, repetă cinicul. „De fapt, dumneavoastră vedeți femeia ca pe un șifonier În fustă, având deschise dedesubt și deasupra mai multe sertărașe...” Noimann-penitentul, când Îndrăznea să-i adreseze un cuvânt lui Noimann-cinicul, folosea persoana a doua plural; o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
păr, scame și terminând cu rujuri, pudriere și pantaloni...” „Inclusiv amanți”, aruncă momeala penitentul. „Inclusiv”, zise precipitat cinicul, adăugând: „Oricine știe că amanții dorm mai mult sub pat decât pe pat...”. „Alteori Își fac mendrele și prin dulapuri...” „Și prin dulapuri”, repetă cinicul. „De fapt, dumneavoastră vedeți femeia ca pe un șifonier În fustă, având deschise dedesubt și deasupra mai multe sertărașe...” Noimann-penitentul, când Îndrăznea să-i adreseze un cuvânt lui Noimann-cinicul, folosea persoana a doua plural; o făcea mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bicisniciei sale, Noimann-penitentul Îl sfida deseori pe Noimann-cinicul. Uneori Însă, rolurile se inversau. Aceasta se Întâmpla Însă destul de rar. „Da”, răspunse Noimann-intransigentul, „femeia pentru mine e ca un șifonier, umplut cu rochii și alte marafeturi...” „La dumneavoastră am văzut costume...” „Dulapul meu nu-i o femeie...” A, da, scuzați, vă rog, pentru confuzie... Șifonierul dumneavoastră e plin totuși de costume...” Noimann-cinicul era uimit de Îndrăzneala lui Noimann ce se târa ca un vierme la picioarele lui. „Continuați, continuați”, făcu el. „Sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
prin capul cinicului. Noimann stătea În fața oglinzii, privindu-și cu nedumerire chipul buhăit de alcool. Cum și-ar putea arăta o astfel de față În lume? Stomatologul Își mai umplu un păhărel și-l dădu În grabă pe gât. În dulap, costumele foșneau neliniștit. Umerii li se Înghesuiau În jurul crăpăturii, cu scopul vădit de a surprinde cu ochiul lor măcar un fragment din supliciul cinicului. Pantofii lui Noimann țopăiau alături de pantofii Mathildei. Șireturile sale se Înnodau cu de la sine putere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cădeau cu nemiluita. Ritmul se Întețea. Noimann-penitentul părea căzut În transă, șfichiuind trupul păcătos al cinicului, umplându-l de răni suculente. În ciuda loviturilor primite, pe fața acestuia nu se citea Însă durere, ci o bucurie fără margini. Costumele ieșiră din dulap unul câte unul și țopăiau acum În fața lor. Buzunarele lor erau pline de cifre și de cărți de joc. Zarurile zornăiau... Cinicul gemea, penitentul scrâșnea din dinți. Stând picior peste picior pe un scaun, inginerul Satanovski Îi acompania bătând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-l de nasturele de la uniformă, Noimann Își lipi fața de ciudatul personaj. Din nou, un damf de alcool amestecat cu parfum ieftin Îi gâdilă nările. Piciorul se Încruntă. Chipul său capătă o expresie zeflemitoare. Stomatologul dădu să se apropie de dulap, dar piciorul Îi bară trecerea. „Încă un dop de Alexandrion”, spuse, „și apoi fiecare Își poate vedea de drumul lui...” Turnându-i coniac În păhărelul Întins, Noimann Își aminti că În urmă cu câteva zile citise În 24:ore o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
le ținea ascunse În șosete, În mâneci, sub gulerul cămășii sau În buzunare. Acolo se amestecau iluziile, deziluziile și sentimentele lui Noimann. Apariția piciorului era poate un semn ca Noimann s-o ia din loc... ... Stomatologul făcu un pas spre dulap, dar piciorul Îi bară trecerea. „Încotro?” Îl Întrebă el. „Vreau să văd ce e acolo.” „Poftim”, făcu piciorul. Șchiopătînd ușor, medicul ajunse la dulap și deschise ușile, apoi se dădu În lături. Înăuntru se afla trupul lui Lilith, decapitat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
era poate un semn ca Noimann s-o ia din loc... ... Stomatologul făcu un pas spre dulap, dar piciorul Îi bară trecerea. „Încotro?” Îl Întrebă el. „Vreau să văd ce e acolo.” „Poftim”, făcu piciorul. Șchiopătînd ușor, medicul ajunse la dulap și deschise ușile, apoi se dădu În lături. Înăuntru se afla trupul lui Lilith, decapitat, cu sânii tăiați și puși pe umeri În chip de epoleți. Halucinația nu dură Însă decât o clipă. Cineva În stânga lui hohoti, aducându-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și Îi făcea semn de adio. Noimann nu se pierdu totuși cu firea, trăgând, pentru Îmbărbătare, o dușcă din sticla ce părea că nu se mai termină, străbătu, din doi pași și trei mișcări, distanța „infinită” ce separa masa de dulap. Acum infinitul se scurtase. Îl puteai atinge cu mîna. Arăta ca o masă sau ca un perete, un pat sau un dulap... Dulapul se deschise ca la comandă, de la sine. Costumele, cu tot cu umerașe, fâlfâind din mâneci, Înaintau spre el. Stomatologul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că nu se mai termină, străbătu, din doi pași și trei mișcări, distanța „infinită” ce separa masa de dulap. Acum infinitul se scurtase. Îl puteai atinge cu mîna. Arăta ca o masă sau ca un perete, un pat sau un dulap... Dulapul se deschise ca la comandă, de la sine. Costumele, cu tot cu umerașe, fâlfâind din mâneci, Înaintau spre el. Stomatologul Însă nu mai avea timp pentru paradă sau alte scălămbăieli. Abordând un aer de superioritate, el desprinse de la locul său costumul alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nu se mai termină, străbătu, din doi pași și trei mișcări, distanța „infinită” ce separa masa de dulap. Acum infinitul se scurtase. Îl puteai atinge cu mîna. Arăta ca o masă sau ca un perete, un pat sau un dulap... Dulapul se deschise ca la comandă, de la sine. Costumele, cu tot cu umerașe, fâlfâind din mâneci, Înaintau spre el. Stomatologul Însă nu mai avea timp pentru paradă sau alte scălămbăieli. Abordând un aer de superioritate, el desprinse de la locul său costumul alb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Noimann părea să se simtă În largul lui chiar și atunci când ajungea Într-o situație critică. Până și scrâșnetul dinților care nu-l lăsa noaptea să pună geană peste geană sau amanții mai mult sau mai puțin Închipuiți, ascunși În dulapuri sau sub pat, constituiau pentru el neașteptate motive de amuzament, dacă nu chiar de Încântare. Scrâșnetul dinților ei În timpul somnului Noimann nu-l compara cu zgomotul pe care-l scoate un polizor sau un fierăstrău atunci când atinge o esență tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
măciuliile roșii când Într-o parte, când În alta. O ceață lăptoasă se ridica de pe calea ferată, acoperind Încet-Încet șoseaua care șerpuia În dreapta ei. Rochiile Mathildei pluteau deasupra lanului, amestecându-se cu vârtejul costumelor lui Noimann, care izvorau dintr-un dulap lung cât toate zilele ce stătea cu ușile larg crăpate În mijlocul câmpului. Tot acolo, ceva mai la stânga, se vedea și patul. Un pat imens cu baldachin de un verde Închis, cu ciucuri stacojii. Sub pat se vedeau zvârcolindu-se o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
picioarele lui, pe linoleumul slinos, se mai află câteva zeci de cearșafuri murdare, toate cu ștampila L.M.F. aplicată cu tuș violet sau negru pe câte un colț sau chiar În mijloc. Această cameră, deși are În ea un pat, un dulap metalic și o masă cu două scaune, deși este acum „camera pedagogului“, a fost destinată (și Încă mai este) păstrării lenjeriei de pat de la toate camerele de la etajul Întâi. Grințu privește din nou ceașca plină de mucuri și Își amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
această informație pentru a-și explica indispoziția lui din această dimineață. Totuși nu se grăbește să deschidă geamul, i-a fost frig toată noaptea, s-a trezit de mai multe ori clănțănind din dinți, așa că se duce mai Întâi spre dulapul metalic pe care-l descuie cu cheia din buzunarul pantalonilor. Își ia ceasul de pe raftul de sus și-l privește. E ora două! Abia În timp ce-și leagă cureaua ceasului peste Încheietura mâinii realizează că nu poate fi ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se gândește Grințu, scenariul ar trebui să se compună mai ales din planuri scurte În succesiune rapidă. Mutre somnoroase, mâini ridicate alene pentru a executa un exercițiu de Înviorare, pantofi nelegați la șireturi și mișcați târșâit pe ciment, uși trântite, dulapuri metalice deschise cu zgomot, strigăte, câte unul de a noua trecând și spunând bună dimineața „Salut, salut!“ Doi bătându-se pentru un teu de metal cu care se spală linoleumul. Grințu intrând Între ei și despărțindu-i cu două palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]