2,114 matches
-
Sarichioi este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Tulcea, Dobrogea, România. În epoca romană târzie, aluviunile dunărene învăluie "capul Pteros" (Πτεροϛ Ακρα, adică "al aripilor", menționat de istoricul antic Herodot), transformând golfurile Argamos și Halmyris în limane, printre care cel astăzi denumit Lacul Razim. În anul 370 se stabilesc în zonă, mai întâi ca aliați ai Romanilor
Sarichioi, Tulcea () [Corola-website/Science/324444_a_325773]
-
singur etnic german originar din Uihei. Populația germană a fost treptat înlocuită de cea română, însă evoluția populației s-a menținut constant în scădere. Șvabii bănățeni (germană Banater Schwaben, în română simplu șvabi) sunt o etnie germană din grupul Șvabilor dunăreni care au emigrat în Banat cu peste 200 de ani în urmă, venind din diferite regiuni din sudul Germaniei. Deși a format pentru lungă vreme o minoritate puternică și importantă, datorită transformărilor politice din ultimul secol cea mai mare parte
Șandra, Timiș () [Corola-website/Science/324506_a_325835]
-
format într-o zonă depresionară, inundată acum circa 7000 sau 8000 de ani de apele maritime în decursul topirii ghețarilor din perioada post-Würmiană și separată treptat de mare de către grindurile litorale. Aceste grinduri s-au format prin depuneri de aluviuni dunărene și cochilifere care, dată fiind deplasarea treptată spre est a traseului curenților litorali, pe măsura acumulării sedimentelor, au delimitat pe rând cele patru limane, cele de la nord formându-se înaintea celor de sud. Aceste procese au îndepărtat marea de țărmul
Limanele dobrogene () [Corola-website/Science/327426_a_328755]
-
atac al generalului Rönne. Acesta a fost unul din motivele pentru care marele vizir a acceptat propunerile de pace ale lui Petru cel Mare, deșiputea obține mult mai mult. Armatele otomane, ajunse pe malul Prutului, beneficiau și de sprijinul flotei dunărene. Flota avea rolul de a aproviziona oastea cu hrană, furaje și muniții și de a face legătura cu Imperiul. Retragerea corpului de avangardă, condus de generalul Ianus, fără ordinul țarului a permis otomanilor să treacă Prutul în forță, punând stăpânire
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
a sprijinitorilor intereselor elene în Rusia era aceea că problema Greciei era doar una dintre chestiunile în conflict între Sankt Petersburg și Partă. Altele mai importante din punct de vedere diplomatic erau încercările Rusiei de impunere a protectoratului asupra Principatelor Dunărene și a Serbiei, încercarea de acaparare a porturilor dunărene și de la Marea Neagră, dreptul marinei militare țariste de traversare neîngrădită a Bosforului și Dardanelelor și anexarea teritoriilor otomane din Caucaz. Victoria decisivă a rușilor în războiul din 1768 - 1774, care le
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
problema Greciei era doar una dintre chestiunile în conflict între Sankt Petersburg și Partă. Altele mai importante din punct de vedere diplomatic erau încercările Rusiei de impunere a protectoratului asupra Principatelor Dunărene și a Serbiei, încercarea de acaparare a porturilor dunărene și de la Marea Neagră, dreptul marinei militare țariste de traversare neîngrădită a Bosforului și Dardanelelor și anexarea teritoriilor otomane din Caucaz. Victoria decisivă a rușilor în războiul din 1768 - 1774, care le adusese uriașe câștiguri teritoriale în regiunile Mării Negre și Caucazului
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
ce să îl împiedice să acceadă la tron. Ca urmare, ambele tabere au acceptat un compromis semnând Convenția de la Akkerman în octombrie 1826. Prin acest tratat, țarul nu mai insista asupra problemei Greciei, iar sultanul își retrăgea armata din Principatele Dunărene și recunoștea autonomia Principatului Serbiei. Poarta a crezut probabil că a reușit să blocheze sprijinul rușilor pentru greci și a neutralizat protocolul anglo-rus din aprilie. Dar țarul Nicolae nu dorea să lase de-o parte problema elenă. Negicierile au continuat
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
al diplomației britanice în regiune. O armată de 100.000 de oameni sprijinită de flota Mării Negre, având drept comandant suprem pe însuși împăratul Nicolae I, (comanda efectivă fiind însă în mâinile generalului de origine germană Peter Wittgenstein), a traversat Principatele Dunărene, a traversat Dunărea și a asediat principalele fortărețe otomane din Rumelia - Silistra, Varna și Șumen. În ciuda victoriilor importante pe uscat și pe mare (inclusiv cucerirea portului Varna), campania din 1828 nu s-a încheiat cu înfrângerea otomanilor. Silistra și Șumen
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
aflându-se acceptarea autonomiei Greciei, așa cum fusese definită prin Tratatul de la Londra. Împăratul Nicolae I și cabinetul său nu au forțat însă nota și nu au cerut acceptarea tuturor condițiilor dorite de ultranaționaliștii ruși, așa cum ar fi fost ocuparea Principatelor Dunărene și a regiunii strâmtorilor. Asemenea avantaje obținute de Sankt Petersburg ar fi adus la un conflict cu Austria și Regatul Unit. Drept consecință, Londra și Viena au acceptat fără multă tragere de inimă cele câteva câștiguri strategice ale rușilor. Acceptarea
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
jurisdicție. INCREȘTINAREA REGIUNII ILIRICE Primii misionari creștini au cutreierat regiunile Iliricului după organiyarea centrelor bisericește de la Tesalonic, Berea și Filipi din partea Sfîntului Apostol Pavel, care prin anii 54-55 și 65-66 a activat însuși în Iliric și poate chiar în regiunea dunăreana, urmîndu-i apoi Andronic. Activitatea creștină trece și în Dacia, după cucerirea ei de către Traian în 112. Dar religia lui Iisus are de întimpinat în Iliric atât vechile religii, cât și represiunile persecuțiilor imperiale. Ea totuși sporește precum ne informează Tertulian
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
a impiedeicat pe Grigore să nu ceară împăratului bizantin uzurpator Focas în 602 să-I acorde același titlu pe care îl are și patriarhul ecumenic. El se supune impratului pt că acesta ar simboliză universalismul creștin . Dar conflagrația cu vecinii dunăreni duce la invazua avara și coborârea în imperiu a slavilor până spre Ahaia . iliricul este devastate până spre Rodope și Tracia încât dispar numeroase sedii episcopale iar Justineana e nimicita în 602, pe când Salona din Dalmatia în 614. Tesalonicul se
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
apere locurile sfinte. Nicolae I a considerat că puterile europene nu aveau să se opună prea energic la anexarea celor două principate, în special având în vedere contribuția Rusiei la reprimarea revoluțiilor de la 1848. După ce trupele ruse au ocupat Principatele Dunărene, Regatul Unit a trimis o flotă în Dardanele, unde i s-a alăturat ceva mai târziu și vasele franceze, cu scopul declarat al asigurării securității Imperiului Otoman. În ciuda unor asemenea mișcări belicoase, puterile europene au sperat să poată rezolva conflictul
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
a presupus că Austria, recunoscătoare pentru intervenția Rusiei pentru înăbușirea revoluției din 1848, avea să i se alăture, sau cel puțin urma să rămână neutră în conflict. Realitatea era că Austria se simțea amenințată de prezența trupelor țarului din Principatele Dunărene. Când Franța și Regatul Unit au cerut țarului să-și retragă trupele din Muntenia și Moldova, Austria s-a alăturat celor două puteri și, deși nu a declarat imediat război Rusiei, a refuzat să se garanteze neutralitatea în conflictul care
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
cerere în vara anului 1854 pentru retragerea trupelor ruse de la Dunăre, țarul, care dorea să împiedice intrarea Vienei în război, s-a conformat. Deși principalul motiv de război încetase să mai existe atunci când Rusia și-a retras trupele din Principatele Dunărene, Regatul Unit și Franța nu au dorit să înceteze ostilitățile. Ele au încercat să rezolve Chestiunea Orientală și să pună capăt amenințării Rusiei la adresa Imperiului Otoman. Aliații au propus ca, în schimbul încetării ostilităților, Rusia să renunțe la protectoratul asupra Principatelor
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
Regatul Unit și Franța nu au dorit să înceteze ostilitățile. Ele au încercat să rezolve Chestiunea Orientală și să pună capăt amenințării Rusiei la adresa Imperiului Otoman. Aliații au propus ca, în schimbul încetării ostilităților, Rusia să renunțe la protectoratul asupra Principatelor Dunărene, la pretențiile de amestec în afacerile interne ale otomanilor în sprijinul creștinilor ortodocși, să fie de acord cu revizuirea Convenției Strâmtorilor din 1841 și să acorde drept de liber trafic pe Dunăre tuturor națiunilor europene. Țarul a refuzat să se
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
la cârma Imperiului Rus fiind succesorul lui Nicolae I, Alexandru al II-lea. Prin Tratatul de Pace de la Paris din 1856, planul celor „Patru Puteri” propus ceva mai înainte a fost acceptat de toate părțile. În ceea ce privește privilegiile Rusiei în Principatele Dunărene, acestea au fost transferate Marilor Puteri, ca grup. De asemenea, prezența vaselor militare ale tuturor națiunilor în Marea Neagră a fost exclusă pentru totdeauna, în condițiile în care flota Imperiului Rus din regiune fusese distrusă. În plus, țarul și sultanul au
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
construit în 1819 la șantierele navale de la Viena. Nava utiliza un motor cu aburi cu piston orizontal, cu volant masiv din fontă care angrena roțile cu zbaturi. A fost folosită la Brăila și Galați pentru transportul de grâne în porturile dunărene. Timp de mai bine de 40 de ani această navă a fost rentabilă, a funcționat cu lemne sau cărbuni și a remorcat în amonte velierele particulare. Avea un echipaj de 2-3 oameni la bord, un mașinist, un cârmaci și un
Navă cu zbaturi () [Corola-website/Science/324635_a_325964]
-
cel Mare s-a folosit de vasalitatea față de otomani pe care o moștenise ca pe un instrument împotriva Ungariei, inamicul tradițional al Moldovei. Ștefan s-a dovedit un lider militar și organizator excepțional. După eșecul tentativei de cucerire a portului dunărean valah Chilia șI fondarea așezării-surori Chilia Nouă în 1465, el a înfrânt doi ani mai târziu la Baia invazia maghiară. Aceste succese coraborate cu cucerirea unei autorități de necontestat în țară, l-au determinat pe Ștefan să înceteze să mai
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
aceste locuri încă din comuna primitivă, prin obiecte confecționate din diferite materiale (ciocane și topoare de piatră în zona Cocoreni și Peșteana-Jiu ). Aceste meleaguri făceau parte din voievodatul lui Litovoi, iar pe aici treceau vechile drumuri comerciale ce legau ținuturile dunărene cu Țara Hațegului. Poziționată în S-V țării, comuna Bâlteni se află în partea centrală a județului Gorj, fiind la 35 km Sud de municipiul Târgu-Jiu; are o suprafață de 9.160 ha și o populație de aproximativ 10.000
Bâlteni, Gorj () [Corola-website/Science/324726_a_326055]
-
mobilizeze pe greci în lupta împotriva turcilor și că elenii se dovedesc aliați credincioși și luptători viteji. Activitatea agenților ruși nu s-a limitat numai la misiuniile din Peloponez, dar ei au fost prezenți și în Albania, Muntenegru și Principatele Dunărene, unde s-a încercat mobilizarea populație la luptă împotriva turcilor. La începutul lunii noiembrie 1768, mai înainte chiar de semnarea manifestului cu privire la declarația de război, Orlov a propus trimiterea unui ecadre ruse în zona de coastă a Mării Egee, care să
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
lopătarul (Platalea leucorodia), egreta mică (Egretta garzetta), barza neagră (Ciconia nigra), cristelul de câmp (Crex crex), culicul mare (Numenius arquata), sfranciocul roșiatic negru (Lanius collurio), rata sulițar sau fluierarul de mlaștină. Specii care au fost observate rar: acvila mică, șoimul dunărean sau vânturelul mic. Moluștele: sunt reprezentate de aproximativ 30 specii de gasteropodele terestre, acvatice și bivalve (scoici) Pești: sunt reprezentate speciile de apă dulce cum ar fi tiparul, linul, știuca, crapul, salăul, somnul. Sunt și specii fără valoare economică precum
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
insurecției elene. Ipsilanti visa să mobilizeze întreaga populație creștină din Balcani pentru lupta împotriva otomanilor și să forțeze Rusia să intervină în favoarea coreligionarilor lor. Ipsilanti a traversat în fruntea voluntarilor eleni râul Prut pe 22 februarie, facându-și intrarea în Principatele Dunărene . Pentru a-i încuraja pe creștinii români să se alăture Eteriei, el a anunțat că are sprijinul Marilor Puteri, în principal al Rusiei. La două zile după intrarea în Moldova, Ipsilanti a emis o proclamație prin care îi chema pe
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
Papaflessas, care a declarat despre sine că este reprezentantul Eteriei, a încercat să îi convigă pe liderii civili și clerul superior de necesitatea declanșării rebeliunii, în ciuda absenței unor garanții cu privire la intervenția Rusiei. După aflarea veștilor intrări lui Ipsilanti în Principatele Dunărene, atmosfera din Peloponez a devenit tensionată, iar la mijlocul lunii martie au izbucnit incidente sporadic între greci și musulmani. Tradiția istorică elenă consideră ziua de 25 martie 1821, când mitropolitul Germanos a sfințit drapelul cu cruce în mănăstirea Agia Lavra, ziua
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
stipula ca cele două puteri să acționeze ca mediatori între greci și turci, pornind de la premisele câștigării autonomiei complete a Greciei în cadrul statului otoman. Chiar înainte de întâlnirea cu Wellington, împăratul Rusiei trimisese un ultimatul Porții, prin care cerea evacuarea Principatelor Dunărene și rezolvarea chestiunilor aflate în suspensie între cele două puteri de către ambasadori plenipotențiari turci trimiși la negocieri în capitala Rusiei. Sultanul a fost de acord să-și trimită ambasadorii la negocieri și, pe 7 octombrie 1826, a semnat Convenția de la
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
două puteri de către ambasadori plenipotențiari turci trimiși la negocieri în capitala Rusiei. Sultanul a fost de acord să-și trimită ambasadorii la negocieri și, pe 7 octombrie 1826, a semnat Convenția de la Akkerman, acceptând pretențiile țarului cu privire la Serbia și Principatele Dunărene. Grecii s-au supus condițiilor mediatorilor europeni, dar turcii și egiptenii nu s-au arătat dornici să oprească luptele. Drept consecință, Canning a început negocierea unui tratat tripartid (6 iulie 1827) cu Franța și Rusia. Tratatul prevedea ca puterile semnatare
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]