2,897 matches
-
-i dă mămicii lui la țurloaie?... Cel care vorbește acum e taică-meu... și, mamă, uită-te la brațele lui! Până acum zău că n-am observat ce antebrațe solide are în dotare. N-o fi având el anvelope cu dungă albă și nici studii liceale, da’ are niște brațe vânjoase, nu glumă. Și, Iisuse, e furios. De ce, oare? Într-un fel, băi, Bulă, pentru tine i-am dat la țurloaie! — ...mușcătura de om e mai rea decât mușcătura de câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Johnny Zero“. „Înălțați laudă Domnului și Aduceți Muniția.“ „Așa a zis pilotul pe cer,/ Crezare să-i dați, atâta vă cer/ Că era un mare și tare tunar!“ Zi pe care-l vrei și, dacă-i întru proslăvirea Stelelor și Dungilor, îl știu de la cap la coadă! Da, doctore, sunt un copil al exercițiilor de alarmă antiaeriană, țin minte Corregidorul și „Cavalcada Americii“, și drapelul ce flutura pe catarg în timp ce era înălțat în unghiul acela sfâșietor deasupra însângeratei Iwo Jima. Colin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
departe, cu mașina asta ca o porumbiță, și-l vor ferici... Era un tip la vreo patruzeci de ani, arătând ca un majordom, scurt și gros, fălcos, cu privire greoaie și ținută impecabilă, în sacou cărămiziu și pantaloni negri la dungă, și nevastă-sa, o blondă subțirică și fragilă ca o libelulă, într-un taior platinat, de culoarea mașinii. Oameni ca lumea, Mirelo, mare noroc a avut Petrișor cu așa părinți. De unde știi că mai târziu n-o să-i mulțumească, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
atenție. Aruncă peste obraji apa adunată în pumn pentru a înlătura resturile de spumă. Privește în oglindă și cu o mișcare scurtă a mâinii, îndepărtează câteva șuvițe rebele căzute pe frunte. Chiar la rădăcina părului scurt, degetele lui întâlnesc o dungă albă, fină și subțire. Suvenir din partea săbiei ascuțite a unui cazac. Moartea se întorsese din drum, dar nu înainte să-i lase un semn al treceri ei. Brusc, aproape palpabil, în fața ochilor lui se formează diferite imagini ce se amestecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mod atât de evident încât pe străzile elegante se văd mai multe ca niciodată limuzine scumpe care trădează afaceri tenebroase, petreceri îmbelșugate și desfrâu. Orașul continuă să fie la fel de efervescent, plin de bună dispoziție si încredere, în ciuda vitrinelor zebrate cu dungi albe de hârtie, a grămezilor de moloz și a zidurilor ciuruite de schije, mitralierelor antiaeriene montate pe terasele blocurilor sau a sacilor cu nisip ce delimitează găurile negre ale adăposturilor. Totuși, chiar și acest optimism specific anilor nebuni ai belle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
caselor mici, din lut, pierdute printre pomi fructiferi cu rod parfumat și dulce, chipurile unor copii care-i privesc curioși. Hămăitul câinilor îi însoțește permanent, parcă și-ar transmite ceva unii altora. Un cârd de gâște cu burți grase și dungi maro pe gâturile lungi, pasc tacticos firele de iarbă de la marginea drumului îngust. Copitele calului le obligă să sară în lături cu aripile larg desfăcute și imediat încep să protesteze cu găgăiri stridente. Câteva găini zburătăcesc năuce peste drumul plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
încordarea maximă a așteptării sub o aparență meditativă, dar tensiunea din priviri este evidentă. Deodată, în fața lor, lumina unor faruri oarbe anunță sosirea unei mașini. Privirile lor se fixează prin parbriz asupra taxiului. Debarcă un individ mătăhălos în costum cu dungi late și pălărie albă, gen fante de mahala. Atârnă o țigară în colțul buzelor și scapără un chibrit pe care-l aruncă leneș pe trotuar. Parcurge cei câțiva metri până la intrare cu pași împleticiți, mai mult ca sigur din cauza unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sub supravegherea nemților. Prin urmare, va trebui urmată o cale mai ocolită. Mai exact, acest drum, în fapt o cărare îngustă despre care oamenii din zonă ne-au spus că este foarte dificilă și solicitantă, mai ales iarna. Pe hartă, dunga subțire a drumului, trasată cu vârful ascuțit al unui creion, taie o linie șerpuitoare, plină de cotituri, până sus, spre creastă. Nimic din simpla ei aparență nu arată privitorilor greutățile și pericolele care le presupune. Chiar și în aceste condiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nimeni. Vreau să aflu locația partizanilor. V-am spus doar că habar nu am despre ce vorbiți, răspunde prizonierul cu voce seacă. Cureaua subțire a cravașei șuieră prin aer, apoi brăzdează pielea de pe fața prizonierului. Pe chipul lui apare o dungă lată, roșiatică. Își încrucișează privirea cu cea a lui von Streinitz care întoarce jenat capul. Vezi că nu e bine să fii încăpățânat? Glasul lui Schultz este grețos de binevoitor. Așa cum am mai spus, nu știu nimic. Așa deci, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de o parte și alta. Bubuiturile se succed în lanț și limbi lungi de flăcări se înalță către cer. Exploziile rup bucăți mari din ziduri, ca și cum ar fi din carton. Ferestrele sunt sparte și ușile smulse din balamale. Trasoarele desenează dungi luminoase care străpung trupurile nenorociților aflați în calea lor. Carol ochește atent cu zebeul, sus. O singură împușcătură și un corp izbește pământul. Sărind peste dărâmături, o parte din soldați, sub conducerea lui Mâțu, intră înăuntru. Din capul scărilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dacă recuperezi ceva armament care poate fi folosit. Și verifică subsolul, să nu fie montat ceva explozibil acolo. Am înțeles! Mă anunți dacă găsești ceva. Carol și Romulus aduc pe brațe o femeie leșinată. Locotenentul îi luminează fața cu lanterna. Dungi subțiri și lungi, cu margini însângerate, lăsate de o cravașă, sunt perfect vizibile pe față și umeri. Ce-i cu ea? Am găsit-o în biroul de 'colo șa! Cu un gest scurt al capului, Carol arată spre spatele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
am pocnit cu șlapul și s-a fleșcăit pe linoleu. Al doilea, tot așa. Al treilea era să-mi scape și l-am tuflit cu pumnul, ceea ce mi s-a părut scârbos și m-am șters de linoleu, făcând o dungă maronie. Următorii doi au murit ușor, dar ultimul mi s-a lipit de șlap și iar a trebuit să fac o pată maronie pe linoleu. M-am dus la baie, m-am spălat pe mâini și am plecat la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cenușie și mohorâtă, pe un piept ieșit în afară al muntelui. Mai înspre dreapta, plopii și lucirile Târgului. Apoi dealul Boiștei, trăgănat, acoperit până aproape de vârf cu lanuri înguste ca niște velințe multicolore, și în față, departe, peste Moldova invizibilă, dunga sinilie a dealului Pașcanilor, după care începe proza întinderilor arse și a așezărilor omenești sărace și murdare. În dreapta, peste priveliștile strălucitoare, codrul albastru al Grumăzeștilor. Și spre miazăzi, triști în singurătatea înălțimilor, munții mari ai Horaiței. Stăteam jos pe o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
am încolonat. Nu știu cum se nimerise, dar în spatele meu era băiatul acela de la care am învățat să mușc direct din găină. Avea pe cap o claie de păr șaten și aspru, cu un vârtej în mijlocul frunții, pe care se distingeau două dungi groase ca niște șanțuri. Am ajuns în fața ghișeului și am primit hrana rece: două cutii de conserve de carne fără etichetă, de metal alb și o pâine rotundă, neagră și caldă; am trecut spre dreapta, apoi a primit hrana și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
asta gata, se declanșase tragedia, tragedie care va rămâne în familia noastră pentru totdeauna. * Totdeauna mi-am închipuit că ești un om complex, la propriu și la figurat, cu marile tale figuri de “dandy”, bine îmbrăcat și cu gust, cu dunga de la pantaloni și obrazul veșnic proaspăt ras. Mi-ai părut tipul cel mai popular, care știa să vorbească și cu portarul, dar și cu o somitate în știință sau artă, un ins care nu avea ce căuta printre “cenușii” lustruiți
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
într-un spațiu imaterial, ca-ntr-un vis. Nu i-am spus nimic prietenului meu, de fapt, nu aveam ce-i spune, sunt poet. Nu știu decât un singur lucru; sunt străveziu și gata, nu-mi văd pantofii, cravata, nici măcar dunga de la pantaloni. Dar curios, văd străveziu, uite, aici este o bornă pe care trebuia să scrie 150 km., parcă o văd, dar pe ea nu mai scrie nimic. De aici, după circa 150 de pași trebuie să fie o casă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
le-am enumerat în ordinea în care au fost târâte spre ușa de la ieșire. Cum a fost? Simplu, s-au dus și eu am rămas. Sau, mai bine zis, am venit după. Scot nasul pe gâtul unei bluze maro în dungi și privesc parchetul tot maro, dat cu palux: un luciu, dom-le, să-ți întorci pantofii pe dos ca să nu cazi. Mai scot și o mână, îmi pun ochelarii și atunci observ că cineva îmi zgândăre pavilionul urechii stângi cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cam năruită a răposatului începuse a se aduna lume. Spălat și așezat pe masă, cu toiagul aprins, colac, la cap, mortului îi fuseseră legate fălcile cu un batic alb, ca să nu- i cadă. Pleoapele cafenii sub care se vedea o dungă albă, înspăimântătoare, căzuseră în fundul capului iar trupul uscat căpătase o înțepeneală nepământeană care zguduia asistența. Toți holbau ochii și făceau cruci cucernice. Foarte ocupați, feciorii mortului intrau și ieșeau cu figuri grave și pământii. îmbrăcate în negru și cu chipurile
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
fi trebuit, nu l-aș fi folosit oricum, pentru că asta ar fi însemnat să-mi recunosc implicit slăbiciunea, ceea ce m-ar fi readus în postura de victimă. La scurt timp, în cămăruță au pătruns vreo zece indivizi în haine cu dungi, dispuși în șir indian, care s-au aliniat cuminți cu spatele la perete și cu fața spre noi. Primul meu impuls a fost să o iau din loc. Noroc că roibu, care nu voia să piardă atât de ușor prada pe care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
evoca numai barurile rău famate pe care le frecventa fratele ei jos, În oraș, speluncile cu hașiș unde se asculta rebetika și muzică americană și unde erau femei ușoare care cântau... Între timp, Lefty Își punea costumul ce nou, cu dungi, și Își Împăturea batista roșie care se asorta cu cravata roșie... și ea simțea ceva ciudat Înăuntru, mai ales În stomac, ceva era Încâlcit printre sentimente complicate, tristețe, mânie și Încă un lucru pe care nu-l putea numi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În care cad cu un germen de foc. În casa lui de pe strada Suyane, doctorul Philobosian atârnă un covor ud peste balcon, apoi se repede Înapoi În casa Întunecată și Închide obloanele. Dar vâlvătaia pătrunde În cameră, luminând-o În dungi: ochii panicați ai lui Toukhie; fruntea Anitei, Înfășurată cu o panglică argintie, ca a Clarei Bow În Photoplay; gâtul gol al lui Rose; capetele Întunecate, plecate, ale lui Stepan și Karekin. La lumina focului, doctorul Philobosian citește pentru a cincea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
focuri. Pe dealul de deasupra sunt douăzeci de puncte portocalii. Și au o persistență nefirească, focurile astea. De Îndată ce pompierii sting o vâlvătaie, izbucnește o alta, În altă parte. Se stârnesc În care cu fân și-n pubele de gunoi; urmăresc dungi de kerosen pe mijlocul străzilor; dau colțuri; pătrund prin uși doborâte. Un foc pătrunde În brutăria lui Berberian, dând gata repede rastelurile de pâine și cărucioarele de patiserie. Își croiește drum spre camerele de locuit și urcă scara principală pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un fel de-a spune, zise Lina, care știa mai multe decât lăsase să se vadă despre activitatea de importator a soțului ei. Păși tiptil spre ușă și o deschise. În prag stăteau doi bărbați. Purtau costume gri, cravate În dungi, ghete negre. Aveau perciuni scurți. Țineau În mâini serviete asortate. Când și-au dat jos pălăriile, au scos la iveală un păr castaniu identic, cu cărare pe mijloc. Zizmo și-a scos mâna de sub haină. ― Suntem de la Departamentul Sociologic Ford
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
rutina de fiecare noapte. Desdemona Își spălă ciorapii și aprinse lampa de veghe de pe hol. Zizmo bău un pahar cu suc de papaya, pe care Îl socotea bun pentru digestie. Lefty Își puse cu grijă costumul pe umeraș, netezind fiecare dungă a pantalonilor, În timp ce Sourmelina se demachie cu cremă și se puse În pat. Toți patru, mișcându-se pe propriile lor orbite, se prefăceau că piesa nu avusese nici un efect asupra lor. Dar iată că Jimmy Zizmo Își stingea veioza de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
minuturi. ― Ține minte, Eleni, muncești În primul rând pentru bacșișuri, spuse Milton pe un ton mobilizator. Așa că zâmbește. ― Cui? Întrebă Eleni. În ciuda garoafelor roșii din vaze, care Împodobeau fiecare masă, În ciuda meniurilor, a cutiilor de chibrituri și a șervețelelor cu dungi de zebră, Casa Zebrei Însăși era pustie. ― Bine că ești tu deșteaptă, spuse Milton, zâmbind. Cicălelile lui Eleni nu-l deranjau. Se gândise el la toate. Descoperise o cerere și o satisfăcuse. Ca să nu pierdem timpul, vă ofer acum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]