4,381 matches
-
acela îngust, pe care silueta trupului său îl umple și dealurile umerilor săi ascuțiți și îmbrățișarea aceea lungă și tăcută a lor care îngheață în fața ochilor mei, sunt ca două păpuși răsucite una în îmbrățișarea celeilalte, o lumină caldă de după-amiază de vară mă luminează, o lumină binecuvântată, lipsită de splendoare, neașteptată, anunțând venirea serii care deja își croia drumul către noi, cu bagheta sa răcoroasă, punând în mișcare frunzele aurii ale plopilor, iar dincolo de acest lucru, nimic nu este sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
s\ îi spun\ ultimele cuvinte. Nu știu cum să spun, dar parcă o înțeleg. Dacă ar fi fost după mine, aș fi fost de acord să schimbăm rolurile, dar așa a fost să fie, nu se mai putea schimba nimic. Fusese o după-amiază frumoasă de mai. Kizuki mi-a propus să chiulim de la ultimele ore și să mergem să jucăm biliard. Nici pe mine nu mă interesau materiile respective, așa că am plecat amândoi de la școală și am luat-o încet, pe deal în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
are un prieten. I-am spus că mi se părea normal să fie așa. — Tu ai o iubită? — Da, am răspuns. — Dar ești întotdeauna liber duminicile, nu? E foarte complicat, am zis. În clipa aceea am realizat că vraja din după-amiaza de început de toamnă s-a spulberat. La ora cinci i-am spus că trebuie să plec la serviciu și am invitat-o să iasă cu mine să luăm o gustare. M-a refuzat, spunându-mi că trebuie să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
prânz din campus, dar privind cu mai multă atenție, am devenit conștient de un lucru: fiecare, în felul său, părea fericit. Nu știu dacă erau chiar fericiți sau numai își afișau fericirea, dar mie mi se păreau fericiți în acea după-amiază de septembrie și din această pricină m-am simțit cumplit de singur. Era o senzație nouă și aveam impresia că doar eu eram străin de atmosferă. De fapt, dacă stau și mă gândesc bine, în ce atmosferă am mai reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
doctor Ishida vine imediat. I-am mulțumit din cap. Doamne, câtă liniște e aici! gândii eu. Nu se auzea absolut nici un sunet, încât aveai impresia că este ora siestei. Oameni, animale, gândaci, plante - se părea că toți dorm buștean. Ce după-amiază liniștită! Nu a trecut mult timp și am auzit pași ușori îndreptându-se spre mine. Am văzut o femeie cam între două vârste, cu părul aspru și scurt. S-a așezat lângă mine, și-a pus picior peste picior și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la ora șase, lua micul dejun, curăța colivia păsărilor și apoi, de cele mai multe ori, lucra la câmp, îngrijind legumele. Înainte sau după masa de prânz stătea, de obicei, de vorbă cu doctorul ei sau lua parte la discuțiile în grup. După-amiezele participa la cursurile care o interesau, își găsea de lucru pe afară sau făcea sport. Printre cursurile la care se înscrisese se numărau cele de franceză, tricotat, pian, istorie veche. — Reiko mă învață să cânt la pian și la chitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ai pățit? m-a întrebat ea. Parcă nu-ți sunt boii acasă. N-am nimic. Am fost și eu într-o mică excursie și sunt cam obosit. — Arăți de parcă ai fi văzut o stafie, spuse Midori. — Zău? — Ai ore în după-amiaza asta? — Germană și religie. — Poți să chiulești? — La germană nu, pentru că am test. — Când se termină? — La două. — Bine. Ce-ar fi să vii cu mine în oraș să bem ceva? — Să bem la ora două? am întrebat eu. — Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
că e o femeie m\ritat\. — Zău? — Da, are treizeci și doi sau treizeci și trei de ani, e frumoasă, bogată, poartă blănuri, pantofi de la firma Charles Jourdan și lenjerie de mătase. E moartă după sex și după figuri ciudate. Vă întâlniți după-amiezele, în cursul săptămânii, și vă satisfaceți toate poftele, dar soțul ei e acasă duminicile și de aceea nu vă puteți întâlni. Am dreptate? — Maaaamă, ce poveste interesantă! — Îți cere să o legi de pat, să o legi la ochi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la surf, la întâlniri sau mai știu eu pe unde. Sunt îngrozitori. Mă storc de bani și apoi dispar fără rușine. La ora unu și jumătate, doamna a plecat la cumpărături. Amândoi bolnavii dormeau profund. Lumina blândă a soarelui de după-amiază inunda camera și aveam senzația că o să mă fure și pe mine somnul, așa cum stăteam cocoțat pe scaunul cel rotund. Crizantemele albe și galbene din vaza de pe masa de lângă fereastră îmi spuneau că e toamnă. În aer plutea miros plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nici o excursie, nu m-am dus să-mi văd părinții, nu m-am angajat temporar în altă parte pentru că nu știam când o să primesc scrisoarea de la Naoko în care s\-mi cear\ să mă duc să o văd. Îmi petreceam după-amiezele prin apropiere de templul Kichijoji, mergând la cinematografe la care rulau două filme consecutiv, sau citind într-o cafenea în care se cânta jazz. Nu mă întâlneam cu nimeni, nu vorbeam cu nimeni. O dată pe săptămână îi scriam lui Naoko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-mi seama de lucrul acesta, n-am mai putut scoate nici un cuvânt. Reiko a mai continuat o vreme să povestească câte ceva, dar când și-a dat seama că eu nu zic nimic, a tăcut și ea. Era una dintre acele după-amieze de început de toamnă când lumina era clară și plăcută, la fel cum a fost și cu un an în urmă, când am vizitat-o pe Naoko. Norii albi erau subțiri ca un fir de pai, iar cerul părea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
te deranjez sau te plictisesc sau că trebuie să cheltui prea mult cu mine. — SĂ facem un plan, Îi spuse Nick Adams. Se uită În susul și-n josul străzii, apoi la cerul pe care treceau norii Înalți și albi de după-amiază și la șepcile albe de pe lac. — Eu aș lua-o prin pădure pînĂ la hanul Ăla de după promontoriu, și acolo să vînd păstrăvii. I-a cerut pînĂ diseară, la cină. În vremurile astea, la cină se mănÎncă mai mult păstrăv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
e foarte foame. N-ai vrea să mîncăm Întîi și după aia să ne odihnim puțin sau să citim sau ceva și să mergem să-notăm mai tîrziu? — Wunderbar. N-ar fi oare mai bine să pornim mai departe În după-amiaza asta? — SĂ vedem cum te simți, fata mea. Vino puțin, spuse ea. Se duse. Îl Îmbrățișă și el o simți lipită de el, proaspătĂ și răcoroasă, așa cum ieșise din duș, nici nu se uscase Încă și o sărută Încet, fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ea se lipise cu adevărat de el. — Îți place asta? Întrebă ea. — Da. — Bine. Hai să plecăm mîine. Nisipul de pe plajă era alb, aproape la fel de fin ca făina, și plaja se Întindea pe kilometri Întregi. S-au plimbat mult În după-amiaza aia, au Înotat pînĂ În larg, au făcut pluta pe apa limpede, au plutit și s-au hîrjonit, după care s-au Întors la mal ca să se plimbe mai departe. — E mai frumoasă și decît aia de la Bimini, spuse fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sîntem așa. — Eu, una, o să-ncerc să nu fiu. Da’ n-o să te plictisești să fii doar cu mine? — Nu. — Însă acum te gîndești la altceva. Da. MĂ-ntrebam dacă găsim pe undeva un Miami Daily News. — Adică ediția de după-amiază? — Voiam să mai văd ce-i cu treaba aia din Spania. — Rebeliunea militară? — Da. — Îmi spui și mie ce se-ntîmplă acolo? — Da, sigur. Îi explică pe cît de bine putea, avînd În vedere că și informațiile și cunoștințele sale erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și mie ce se-ntîmplă acolo? — Da, sigur. Îi explică pe cît de bine putea, avînd În vedere că și informațiile și cunoștințele sale erau limitate. — Te Îngrijorează situația de-acolo? — Da. Dar nu m-am gîndit deloc la asta toată după-amiaza. — Vedem ce zice-n ziar. Și mîine poți s-asculți la radioul din mașină. MÎine chiar plecăm devreme. Am cumpărat un ceas deșteptător. — BĂiat deștept. E minunat să ai un soț așa de deștept. Auzi, Roger? — Da, fata mea. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pentru că abia așteaptă să fiți împreună, nu te expediază cu o atingere grăbită din vârful buzelor. Mi-e clar că nu va mai da nici un telefon... Simt asta! Mă uit la ceas. —Daisy, o iau cu binișorul, e ora trei după-amiaza și v-ați despărțit dimineață. Mai dă-i ceva timp până să începi să-ți faci griji. Ai dreptate! Dar l-am sunat să... —L-ai sunat? Aș vrea să-i dau vreo câteva! N-a auzit că nu telefonezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și nu prea spune prostii; dar aproape că nu-l ascult. Din când în când mai prind câte un crâmpei semnificativ din această analiză psihologică profundă, în restul timpului, mintea îmi este ocupată cu rememorarea convorbirii telefonice cu Jake, de după-amiază. —Măcar asculți? se indignează Davey. Mă scutur cu greu de scena în care Jake îmi spune că abia așteaptă să mă vadă. Da, îl asigur eu. Finn are nevoie de cineva cu mai puține aripioare, iar Daisy de cineva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
căsoiul ăsta. Am nevoie de Finn să mă conducă să termin cu desfăcutul bagajelor. Imediat ce am sosit, la fel ca Daisy, am îmbrăcat costumul de baie și ne-am și repezit la piscină ca să profităm de soarele încă puternic al după-amiezii. Și, la urma urmei, imaginea Vanessei încremenită locului ca un stâlp de sare (adică imobilă și plină de amărăciune) e o priveliște mult prea dureroasă. Aproape că simt cum mi se face milă de ea. Când pășesc în cameră, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Samoa și Novaia Zemlia, vârful atingea, În poziția lui de echilibru, Agarttha, Centrul Lumii. Și intuiam că un plan unic unea Avalonul, ținutul hiperborean, cu deșertul austral ce adăpostește enigma de la Ayers Rock. În momentul acela, la ora patru În după-amiaza zilei de 23 iunie, Pendulul Își domolea iuțeala de la o extremitate a planului de oscilație, ca să revină indolent către centru, să capete apoi viteză la jumătatea drumului parcurs, să taie Încrezător pătratul ocult al forțelor care-i marcau destinul. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
deinde in illorum ipsorum venerationem et amorem inductivas. (Johannes Reuchlin, De arte cabalistica, Hagenhau, 1517, III) Se Întâmplase cu două zile În urmă. În ziua aceea de joi leneveam În pat fără să mă hotărăsc să mă scol. Sosisem În după-amiaza zilei precedente și telefonasem la editură. Diotallevi era tot la spital, iar Gudrun era pesimistă: tot la fel, deci tot mai rău. Nu Îndrăzneam să mă duc să-l văd. Cât despre Belbo, nu era la birou. Gudrun Îmi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Valentin Andreae, Die Chymische Hochzeit des Christian Rosencreuz, Strassburg, Zetzner, 1616, 1) Găsesc În sus-pomenitul file menționată o trompetă. Alaltăieri, În periscop, Încă nu știam cât e de importantă. Aveam doar o referință, destul de palidă și de marginală. În timpul lungilor după-amiezi de la Garamond, câteodată Belbo, Împovărat de vreun manuscris, ridica ochii de pe foi și Încerca să-mi abată atenția și mie, care tocmai paginam, bunăoară, la masa din față niște gravuri vechi ale Expoziției Universale, și se lăsa furat de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
e vorba despre doctorul Wagner). „Și dumneavoastră sunteți aici?” am Întrebat. „Ce vrei?”, surâse el, ușor jenat. „Trebuie să ne salvăm și sufletul. Crede firmiter et pecca fortiter. Scena asta nu-ți amintește de nimic?” Privii În jurul meu. Era o după-amiază cu soare a uneia din acele zile În care Milano e frumos, cu fațadele galbene ale caselor și cu un cer ușor metalic. În fața noastră era poliția, blindată cu coifurile și cu scuturile ei de plastic, care păreau că trimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
jocuri pașnice, Într-o seară Martinetti ne spuse că sosise momentul. Scrisoarea de provocare fusese trimisă bandei din Canaletto, iar ăia acceptaseră. Înfruntarea era prevăzută pe un teritoriu neutru, În spatele gării. Chiar În seara aceea, la nouă. A fost o după-amiază târzie, văratecă și vlăguită, cu mare agitație. Toți ne-am pregătit cu marafeturile cele mai Înfricoșătoare căutând bucăți de lemn ce puteau fi apucate mai cumsecade, umplându-ne cartușierele și ranițele cu pietre de diferite mărimi. Câte unul, dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aveam să găsesc vreo urmă din acea descoperire a lui de la Provins și că În studiul meu aveam să dau o amplă mărturie despre el. Ea a fost entuziasmată, bietul ei papà, mi-a spus că puteam să rămân toată după-amiaza și să mă Întorc și a doua zi dacă era necesar, mi-a adus o cafea, mi-a aprins lumina și s-a Întors În grădină, lăsându-mă stăpân pe locul respectiv. Odaia avea pereții netezi și albi, nu prezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]