7,232 matches
-
sau, În cazuri negative, lipsa de valoare. Din acest motiv, atunci când studiem „tipurile imagologice ale Eului, trebuie să avem În vedere, drept criteriu de referință, un anumit tip de imagine de factură psiho-morală perfect echilibrată, mai exact imaginea Eului normal echilibrat, fără carențe psiho-morale, și fără a fi hipertrofiat de valori formale, inutile. Un Eu ideal este În primul rând un concept teoretic, abstract, un criteriu de referință. Din punct de vedere practic, distingem două mari grupe de tipuri imagologice ale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cristalizeze ca independent, capabil de a se manifesta liber și deplin. Vârsta adultă este cea a echilibrului și a stabilității. El Întruchipează imaginea valorilor morale ale unui Supra-Eu stabilit și solid, sigur de sine. Seriozitatea, felul de a fi egal, echilibrat, impresia de siguranță de sine, Încredere sunt numai câteva dintre cele mai importante semnificații moral-valorice ale vârstei adulte. La acestea se vor adăuga capacitatea creatoare, competența și experiența de viață În continuă dezvoltare. În plus, adultul, așa cum vom vedea În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acestuia. Aceasta presupune o renunțare, o eliberare a individului de lume, de bunurile materiale, o viață naturală, lipsită de excese, de griji și sănătoasă din punct de vedere moral. Pentru Seneca „fericirea este de a avea un suflet liber, educat, echilibrat, neinfluențat de teamă și dorințe, pentru care singurul bun este onestitatea și singurul rău dezonoarea”. Binele, adevăul și frumosul sunt cele trei valori fundamentale care contribuie la Întemeierea fericirii. Dar dintre toate aceste virtuți, cel care contribuie cel mai mult
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
după acea imagine ideală care să corespundă cu nevoile și cu aspirațiile mele. În felul acesta, partenerul meu va reprezenta completarea mea ca persoană. Prin aceasta, imaginea mea se va armoniza cu imaginea celuilalt, iar cuplul va avea un caracter echilibrat. Forțele care contribuie la formarea cuplului sunt atât de ordin psihologic (simpatieă, cât și de ordin moral (valorile morale pe care eu le doresc, le caut și În final le descopăr ca fiind existente În celălaltă. Aceste forțe psihomorale sunt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cu caracter represiv. Prima categorie oferă perspectiva unei deschideri, pe când a doua pe Închideria orizontului vieții. Factorii pozitivi sunt reprezentați de nivelul de educație și de instrucție a individului, existența unor modele pozitive imitate de persoană, afirmarea liberă și dezvoltarea echilibrată a individului, Încrederea În sine, sentimentul securității și curajul de a acționa, autostimularea prin succesele obținute În viață, existența unui suport moral-religios. Factorii negativi sunt reprezentați de absența unei educații și instrucții corespunzătoare; prezența unor modele negative În formarea personalității
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
distinge două direcții tipologice de manifestare posibilă a persoanei și vieții acesteia: tipul de persoană deschisă și tipul de persoană-limită. Le vom analiza În continuare. 1. Persoana deschisă și modelul său de existență Înțelegem prin persoana deschisă acel tip uman echilibrat, cu o structură și dezvoltare armonică, egală, stabil, rezultat al acțiunii formatoare a factoriilor pozitivi la care am făcut referință anterior. Acest tip uman este echilibrat, calculat, Întâi gândește și apoi acționează, evaluează anticipativ acțiunile sale și judecă În mod
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Persoana deschisă și modelul său de existență Înțelegem prin persoana deschisă acel tip uman echilibrat, cu o structură și dezvoltare armonică, egală, stabil, rezultat al acțiunii formatoare a factoriilor pozitivi la care am făcut referință anterior. Acest tip uman este echilibrat, calculat, Întâi gândește și apoi acționează, evaluează anticipativ acțiunile sale și judecă În mod critic consecințele. Este o persoană liberă, echilibrată În relațiile și comunicarea cu ceilalți. Se ghidează după normele morale. Se respectă pe sine și pe ceilalți. Cunoaște
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
plasticitate adaptativă. Evită obstacolele sau se angajează În luptă, alegând soluțiile cele mai raționale de rezolvare a impasului. Tipul de persoană deschisă caracterizează individul liber, atras de „situațiile deschise” ale vieții. În plan psihologic și moral este tipul de persoană echilibrată, stabilă, egală, sigură pe sine, fără conflicte sau complexe interioare. 2. Persoana-limită și modelul de existență nevrotic Acest tip de persoană precum și modelul său de existență sunt opuse celui descris mai sus. Înțelegem prin tipul de persoană-limită acel tip uman
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
opozițional”. Tipul central Acest tip uman și model de existență se situează Între tipurile sudice (grec și latină și tipurile nordice (german și slavă, În peisajul etnogeografic european. Tipul central este măsurat și prudent, fiind prin aceste calități un tip echilibrat. El este profund atașat de origini, cultivând sentimentul cultural și afectiv al nosologiei. Acest sentiment este caracterizat prin „nevoia periodică de Întoarcere la origini”, de revenire ciclică la „izvoarele arhetipale” din care-și trage propria sa substanță. Este cazul lui
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Dar despre voință vom vorbi mai departe. În funcție de natura, de intensitatea și durata de manifestare a forței sufletești, persoanele sunt de mai multe tipuri, după cum urmează: aă tipul tare este cel care dispune de o forță sufletească puternică. Este tipul echilibrat, singur și stăpân pe el, cu o mare capacitate de autocontrol și de autodirijare prealabilă a energiilor sale sufletești și morale. Este un tip autoritar și dominant; bă tipul slab este cel care nu dispune de o forță sufletească puternică
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
contrar legilor morale, făcându-și chiar din aceasta un scop prin care-și realizează plăcerea. Persoana imorală este o persoană cu un eu slab și cu o conștiință perversă. Etosul acesteia este slab. El nu poate forma un caracter puternic, echilibrat și responsabil. Acest tip de personalitate se structurează prin imitarea și interiorizarea unor modele umane negative, neajungând niciodată la starea de maturitate, care să-i confere capacitatea de a discerne binele de rău, ceea ce trebuie făcut și este permis, de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cu natura sa” (De vita beataă. Căutând, și Înțelegând că cea mai potrivită conduită pentru viață este dată de acordul dintre posibilitățile mele de realizare și situațiile pe care viața mi le pune În față, voi putea duce o viață echilibrată și liniștită, care să-mi asigure fericirea, ca plenitudine și Împlinire sufletească. Abaterea de la această cale deschide drumul exceselor și suferinței care va sfârși prin eșec. Binele poate fi obținut chiar Într-o mai mică măsură; depinde Însă dacă știi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
stare de echilibru, evitându-se În felul acesta excesele pe care viața greșită le acceptă, nesocotind pericolul la care se expune. Rațiunea va pune o cenzură severă dorințelor, evitându-se În felul acesta erorile și conservând o curgere liniară și echilibrată a vieții, care se va reflecta și În starea sufletească și morală a persoanei respective. Folosirea bună a vieții presupune abținere, Înțelegere, cooperare, aspecte care vor anula orice fel de tendințe de Închidere egoistă. Desigur că cele două modalități la
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
unor dorințe care scapă de sub controlul represiv al rațiunii și normelor morale, ducând la uzarea și degradarea rapidă a persoanei și a vieții acesteia. 2. Atitudinea pasivă Atitudinea activă a persoanei față de propria sa viață presupune un eu puternic și echilibrat. În mod egal, o atitudine pasivă este rezultatul unui eu slab, instabil și cu tendință către dezechilibru. Acțiunile psihologice și semnificația morală a acestora vor fi conforme cu natura eului personal. Am prezentat mai sus aspectele atitudinii active. Ne vom
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
se va continua altfel, eliberată de constrângerile pe care destinul le impune vieții individului. Astfel, este anulată imaginea traumatizantă, din punct de vedere psihomoral, atât a vieții, dar mai ales a destinului personal. Atitudinea față de destin Pentru o persoană normală, echilibrată sufletește și moral, destinul este Înțeles ca reprezentând și concentrând În el tot ceea ce viața Îi oferă. Din acest motiv, viața trebuie Înțeleasă ca o sursă atât a plăcerilor sufletești, cât și a valorilor morale și spirituale. Pentru a putea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
să le indic și altora drumul cel mai sigur și mai demn de urmat pe care l-am găsit 25. Spre deosebire de mulți dintre contemporanii noștri care, mândri de propriul lor sistem, Își Împing pacienții În prăpastie, metoda mea este una echilibrată, a căii de mijloc, certificată de experiența acumulată o dată cu trecerea anilor. În plus, această nouă cale e mai ușoară și mai puțin costisitoare. În ultimii ani ai șederii mele În Lahore, practica mi-a fost Încununată de succese răsunătoare. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
analizele critice proprii conțin o discretă undă lirică, mai ales în secvențele narativ-evocatoare. Abordând îndeobște autori și opere pentru care are afinități, comentatorul o face cu empatie. E o participare bine strunită prin exercițiul obiectivării - ceea ce conferă interpretărilor credibilitatea judecăților echilibrate. Calmul exegetic este vizibil în conștientizarea „pașilor pe nisip”-urile mișcătoare ale literaturii. Este Eminescu un poet „dificil” sau „hermetic”, cum îl crede Vladimir Streinu? Sau este G. Coșbuc, conform aserțiunii aceluiași, un poet citadin? Felul în care comentatorul se
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
îndrăzneț, deși se poate opina că, în parte, era și un demers apreciat de oficialități, deoarece limita „dezvăluirile” la perioada dejistă. Cu vremea, tenta puternic protocronistă a publicației se estompează, obsesia temelor istorice, național-patriotice, cedează locul unei „linii” ceva mai echilibrate și mai adecvate unui periodic literar-artistic pentru tineret. Cu toate acestea, în ultimii ani înainte de decembrie 1989, suplimentul „Scânteii tineretului” se înfățișa ca o publicație mai degrabă ternă, cu spațiul tipografic „blocat” de materiale convențional-obediente față de directivele puterii totalitare. În
SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
lirice un spirit de observație fin, vervă, spontaneitate, alteori sensibilitate și discreție, dar mai cu seamă ușurința de a scrie fără asperități, ferit în bună măsură de prolixitate jurnalistică. Calul de tramvai, Romeo și Julieta, Sonata Kreutzer sunt narațiuni inteligente, echilibrate, ca și amintirile nostalgice din Primăvara (subtitlul e Trilogie impresionistă) sau însemnările de călătorie în Orient. Acestea din urmă au rămas în presa vremii, alături de traduceri și numeroase articole. Cu prea multă modestie, S. își atribuia doar un rol de
SECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289602_a_290931]
-
Andrei Ozana, sau la revista „Dorul”. În stagiunea 1969-1970 i se joacă pe scena Teatrului Național din Iași drama istorică Dacia Felix. Fie că aparțin teatrului sau prozei, scrierile publicate de Ș., în majoritate de inspirație istorică, mențin cadența frazei echilibrată, matură, fără ezitări stilistice, având o anumită sonoritate consacrată de literatura noastră istorică. Perioada cuprinsă este relativ amplă - de la epoca lui Decebal până la Mihai Viteazul -, însă autoarea urmărește numai figurile marilor domnitori, concentrându-se asupra imaginii unor eroi. De regulă
SERBANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289638_a_290967]
-
unor formule caracterologice care nu rămân limitate la timpul lor originar. Profesor, critic și istoric literar de o solidă formație, sobru și exigent în receptarea actualității literare, distanțat față de „metodologiile” în vogă doar pentru o vreme, S. este un autor echilibrat și riguros, care alege să convingă, nu să seducă. SCRIERI: Camil Petrescu, Iași, 1973; Proza artistică a lui Tudor Arghezi, Iași, 1995. Repere bibliografice: Al. Andriescu, „Camil Petrescu”, CRC, 1973, 29; Liviu Leonte, Virtuțile monografiei universitare, „Flacăra Iașului”, 1973, 8
SIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]
-
de părere că trebuie asigurată o bază științifică studiilor filologice, prin editarea specializată a literaturii vechi, prin culegerea riguroasă a literaturii populare. În acest sens, Istoria filologiei române era un bilanț, dar și o deschidere spre cercetările viitoare. Expresia clară, echilibrată caracterizează comentariile din antologia, pentru uz didactic, Autorii români moderni, unde selecția este făcută cu spirit critic și gust literar. De altfel, istoricul literar dovedește o bună pătrundere a literaturii române, de la literatura religioasă și cronici până la Mihai Eminescu și
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
o „paidee”, o formă de educație, un sistem de formare a individului, a personalității umane, a modelelor de comportament social și a relațiilor interumane. Igiena mintală contribuie direct, prin mijloace de educație speciale și diferențiate, la crearea unui climat psihosocial echilibrat, armonios și favorabil dezvoltării și progresului tuturor membrilor societății. În acest sens, ea cultivă principiile morale ale toleranței și înțelegerii, ale cooperării și progresului social pentru toți membrii comunității umane. Ea are caracterul unei acțiuni permanente, absolut indispensabilă oricărei societăți
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de civilizație. În sensul acesta, igiena mintală este chemată să contribuie nu numai la îmbunătațirea sănătății psihice, comunitare și individuale, dar ea are și rolul de a crea o nouă mentalitate, un nou stil de viață, un tip de personalitate echilibrată fizic, psihic și moral, capabilă a se adapta și a progresa în raport cu noile cerințe sociale. În acest spirit am conceput prezentul Tratat de igienă mintală, dorind ca el să poată răspunde și unor frământate întrebări pe care societatea și omul
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
boli infecțioase sau cronice (sifilis, tuberculoză), intoxicații cronice (alcoolism, stupefiante, medicamente psihotrope), influențe morale și sociale negative etc.; h) cultivarea în rândul populației a unei mentalități conform căreia starea de sănătate mintală optimă este condiția esențială a dezvoltării armonioase și echilibrate (fizică, intelectuală și socială) a membrilor comunității umane respective; i) instituirea unui program larg de sănătate mintală bazat pe specificul problemelor comunității umane respective, pe necesitățile acesteia; j) depistarea precoce a tulburărilor mintale și instituirea imediată a unor măsuri adecvate
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]