3,527 matches
-
prefaceri nimic nu există dar, cu vîrsta, îți place ca primenirea să aibă un contur stabil. Aici apare o lume pe care o guvernează legi. - Mărturisesc că nu mi-e foarte limpede... - Oi fi prea tînăr să ai preferințe pentru efemer. Cît este el de întîmplător, cu timpul hazardul se face una cu legea, ca două fețe ale unui singur lucru. Legea și întîmplarea sînt, la un loc, lumină și întuneric. ...Odinioară mi am făcut arborele familiei. Străbunii mei au fost
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și la urmă un bătrîn. Fiecare e mereu altul într-un tipar care tot timpul rămîne la fel. Cum să nu te înfioare această moarte permanentă care ne însoțește și de care numai candoarea nu ia cunoștință? Gustul nostru pentru efemer e dovada dragostei cu care ne îngrădim. Prea mult ne iubim ca să ne agățăm de fleacuri. De aceea cuminte e să urcăm în căruța meșterită pentru toți. Cu astfel de ispravă nu poți fi socotit erou. Speram și eu să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
obsesiv) acea perioadă din viața mea de ostaș începător la Școala de ofițeri din Bacău, când pentru o vină oarecare m-a pedepsit și m-a înjosit ca demnitate umană - strivindu-mă cu dispreț ca pe cea mai umilă și efemeră vietate. Deși eram sub asprele legi cazone, în disperarea mea, i-am amintit că tocmai unul ca mine îi pusese condeiul în mână și a ajuns ofițer. Acest episod l-am redat clar în „Călător... prin vâltoarea vremii”. Să nu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
VOLATUS 2 Un nor mic valseazå albastru pe cer stingher efemer ca un astru abandonat de migrația universului cåtre sine råtåcit Spre tine gândul meu verde se pierde perdele de vânt råscolindu l și întrebårile
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1607]
-
Ge. La asta lucrează. La asta și la reciclabilitate. Reciclabilitatea infinită. — Exact, aprobă Gaskell. Avem deocamdată o antichizare inculcată în domeniul automecanicelor, unde este demodată. Prin urmare, lucrul de care avem nevoie acum este o fluidizare biodegradabilă inculcată în lucrurile efemere. Eva ascultă fără să înțeleagă nimic, dar cu senzația că era cumva în centrul lumii intelectuale, depășind-o cu mult pe cea a lui Henry și a prietenilor lui, care vorbeau atât de plictisitor despre noile cursuri de calificare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de viață ca a noastră, nu-i așa? Ce vor ei să ne dovedească, mereu și mereu? Că suntem răi, perfizi, slabi? Și că suntem, totuși, ca niște sfinți, asta le dovedim, mereu? Rebeli strâmtorați, ucenici ai iluziei! Bolnavi ai efemerului și precarității?... Noaptea se răsucise, iarăși, în același scâncet neputincios. Dar dacă și Irina?... Dacă și ea?... Nici măcar conștientă că și ea...Tolea o scruta, sa descopere semnul, proba, cicatricea. Plecase cu povara acestor ultime, nefirești întrebări. Bolnavi ai efemerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
efemerului și precarității?... Noaptea se răsucise, iarăși, în același scâncet neputincios. Dar dacă și Irina?... Dacă și ea?... Nici măcar conștientă că și ea...Tolea o scruta, sa descopere semnul, proba, cicatricea. Plecase cu povara acestor ultime, nefirești întrebări. Bolnavi ai efemerului și precarității? Sucești cuvintele pe toate părțile, profesore. Fiecare mai primavaratec răsucește altfel vântul acestor vorbe dubioase, ca timpul nostru dubios. Ar fi trebuit să ai răbdarepentru aventura suspiciunii, profesore, nu te-ai fi plictisit! Necazul suprem al plictiselii, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
doar la praful de pe coperți, aș rămâne probabil dezamăgit în fața semnelor de carte rămase în prima treime a unui volum, acolo unde o idee mi-a oferit suficient material speculativ. Culmea acestei nervozități o atingeam când mă tulbura vreo problemă efemeră de sănătate, să zicem o durere de dinți reverberată în tot trupul, până-n vârful unghiilor (nervozitatea moștenită de la bunicu-meu, care efectiv n-a știut ce-s alea durerile de dinți până după șaptezeci de ani, când a aflat cu stupoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
scap. Ironia e că personajul meu refuză să renunțe la idealism. Personajul meu încearcă să-mi salveze sufletul. Mă îndeamnă să trăiesc, să supraviețuiesc și să creez lumină în iad. De fiecare dată când mă așez în teatru, zăresc o efemeră fantomă a mea. Îmi aud glasul în eroină. Felul în care ea învinge teama. Mă rog ca spiritul să rămână cu mine. Și sunt bine. Speranța mă umple din nou. Îmi spune întruna că va exista viață după Mao. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Zerenda își strânse fustele înainte de a sări, murmurând niște cuvinte de mulțumire. Prințul o urmări cum se îndepărta. țiganca nu mergea. Înainta pe vârfuri în fluturarea mută a volanelor și a șalului mare cu franjuri lungi. Aluneca ușor, cu grația efemeră a nălucilor. Fără substanță. Fără să facă nici un zgomot. Manuc bătu cu bastonul de două ori în tavanul trăsurii și se cuibări între perne. Și vei pune temeliile unui oraș... Orașul tău... Într-adevăr, chiar asta își dorea. Un oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
echivalent cu „Bună ziua!“. Alah să fie cu tine!. Nume dat de tuaregi zonelor unde este apă în subsol și există posibilitatea de a o capta săpând puțuri, motiv pentru care triburile nomade își stabilesc aici taberele. Tip de vegetație sahariană efemeră, ce răsare și se dezvoltă în urma unei averse de ploaie. Văl cu care tuaregii, femeile musulmane și unele triburi nomade din Sahara își acoperă fața. Zănoagă unde se păstrează mai mult timp apa în urma ploilor, ceea ce face ca zona respectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
două ordine, cea a pterigotelor, care sunt dotate cu aripi, și cea a apterigotelor, care nu au aripi, și care se clasifică În ortoptere, ca lăcusta, blatide, ca gândacul, mantide, precum călugărița, neuroptere, precum chrysopa, odonate, ca libelula, efemeroptere, ca efemerul, tricoptere, ca frigana, izoptere, ca termita, sifonaptere, ca puricele, anoplure, ca păduchele, malofage, ca păduchele de păsări, heteroptere, ca ploșnița, homoptere, ca păduchii de plante, diptere, ca musca, himenoptere, ca viespea, lepidoptere, ca fluturele-cap-de-mort, coleoptere, ca scarabeul, și, În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
comportamental alandala (dar, totuși, consecvent principiului mai bine faci sex cu Coco, decât deloc!), nu au condus-o nicicum, pe independenta Bombonică, la sentimente și la acțiuni circumscrise sferei habituale a normalului. Dimpotrivă! Pe când se pripășise la ultimul ei postuleț efemer, de pălmășiță la Administrația Locală de Sere și Parcuri, după o extrem de scurtă perioadă de acomodare, Coco, lipitoarea, reușise performanța notabilă de a-i îmbolnăvi de sculament, la pachet, pe toți angajații bărbați, trecuți de șaisprezece primăveri. Inclusiv, și mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
șezut. Titu Herdelea rămase în picioare în fund... Incinta gemea de lume, fiindcă veniseră și senatorii să asiste la spectacol. Pe toate fețele însă se citea mai multă spaimă decât solemnitate, încît Stan Răcani, primul-redactor al unui ziar independent și efemer, apărut recent, zise în gura mare, desigur ca să-l audă și lumea din tribunele vecine: ― Noul guvern, dacă ar fi democrat și într-adevăr iubitor de țărani, cum s-a lăudat în opoziție, ar putea acuma să decreteze și exproprierea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
noi. Nu doar gastronomia, care este o istorie la feminin, ci și întreaga avuție și moștenire subalternă a femeilor fac parte din viața noastră cotidiană. Matrimoniul este astfel aluvionar și sedimentar, tăcut și continuu sub apele învolburate ale istoriei, este efemerul care dăinuie ; patrimoniul este eroic și autoritar, irupînd periodic pe valurile acestor ape, este orgoliul dăinuirii supuse distrugerii. Dacă patrimoniul este cel cu care ne mîndrim și pentru care putem muri, matri moniul este cel cu care trăim. Poate că
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
s-a făcut trup și a ridicat cortul său în mijlocul nostru. Noi am văzut gloria sa” (In 1,14). Pentru Ioan, Cuvântul vine să-și ridice cortul în imperfecțiunea lumii umane și ia condiția omului împreună cu tot ceea ce ea are efemer și fragil. Înseamnă deci că Noul Testament ca și Vechiul afirmă cu tărie că Dumnezeu se face prezent în lumea noastră și că plinătatea vieții este deja oarecum oferită tuturor „pelerinilor” pământului nostru. Dumnezeu nu-i așteaptă pe pelerini la sosire
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
a erosului platonic: sexualitatea ca mirare, ca dorință de frumusețe și de exprimare creativă a frumuseții. În contextul dramatic al timpului nostru și în lupta aproape disperată pentru sens, sexualitatea devine, în cazuri extreme, un drog, un refugiu exaltant și efemer. Oricum, pune probleme care cer noi categorii de interpretare, deschide o problematică antropologică în termeni diferiți de cei tradiționali. Și în acest domeniu fenomenologia joacă un rol important întrucât, pentru a clarifica multiplele chestiuni legate de sens și implicate în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
o secundă după aceea, într-o mișcare leneșă, grațioasă. Pentru că pieptenele trosnea la fiecare contact cu părul, îi veni ideea să stingă lumina, în întunericul aproape total care se lăsase, scântei verzi-albăstrui, neînchipuit de subțiri, acopereau părul cu o rețea efemeră, țâșnind prin odaie până la peste un metru depărtare. La această lumină pâlpâitoare, stroboscopică, puteai vedea în oglindă o incredibilă doamnă cu umeri băiețești, cu pieptul plat și cu claviculele proeminente. Aprinse din nou lumina, dar fascinația aceea persistă, făcîndu-i rău
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și începui s-o sărut. ― Trebuie să mă asculți, repetă ea. Trebuie să știi tot. Tu ai mai iubit vreodată așa, ca acum? ― Niciodată, răspunsei repede, fără să știu dacă mint sau exagerez numai. (De altfel, ce erau acele dragoste efemere și senzuale din tinerețea mea, alături de patima asta nouă, cave mă făcea să uit tot și să mă mulez după sufletul și vrerile Maitreyiei?) ― Nici eu, mărturisi Maitreyi. Dar alte iubiri am mai avut. Să ți le spun? ― Cum vrei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tradiție, adică de familie, de oameni care cunosc ce înseamnă căsătoria și dragostea, fapte mult mai grele decât ne închipuim noi, tinerii, căci a fi căsătorit nu înseamnă "a culege flori împreună", nici a se lăsa consumați de o pasiune efemeră și amăgitoare. Mărturisesc că m-am recunoscut pe de-a-ntregul în judecata d-nei Sen, căci n-aveam alt izvor decât pasiunea și nu ne gândisem decât la noi, iubindu-ne. Iar d-na Sen, discutând camuflata mea dragoste pentru Anasuya
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe care crezuse un timp că l-a iubit s-a logodit cu alta. Atunci a înțeles că numai i s-a părut că iubește. Ar fi vrut mult să cunoască experiența dragostei complecte înainte de a renunța la viața aceasta efemeră, pentru a căuta absolutul. Deci, înainte cu două săptămâni de a părăsi Africa, s-a dat unui camarad, un neamț simpatic, excelent dansator, care o curtase când va și care n-a vrut s-o creadă când i-a spus
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și a Erosului, drept proiecție ce învecinează cu transcendența integrând, ulterior, conștiința activității primordiale a acesteia? Sacrificiul sinelui în ascensiunea mistică Să apropiem privirii atente unul dintre oamenii cotidianului și să-i recunoaștem acestui personaj deplina ancorare în dinamica mundaneității efemere. Așadar, el poate fi înțeles drept parte reală a conglomeratului întru care interrelaționează multiple prezențe și acțiuni umane. Desigur, o astfel de parte nu poate reprezenta decât sclipirea unei picături într-un ocean de tumult temporal și mobilitate existențială. Dar
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ochi al vigilenței sociale zâmbește necruțător și rece aruncându-și privirea metalică spre oportunitatea viitorului și neglijând melancolia paradigmelor trecute. Către aceste modalități și exigențe, cadre și forme ontice este îndrumată viața secvențială a individualității ce-și consumă existența în efemerul aglomerărilor umane. Fiecare timp al acestei vieți se dorește așezat și circumscris de un mediu corespondent, de un fond elaborat prin axiomatica ființării în cetate. Copilăria și tinerețea evoluează în sfera deschisă de așezământul învățării, sub cupola ce cuprinde împreună
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și suferința pentru absența ce stă să se împlinească, pentru răpirea ontică ce-și anunță inevitabilul sunt nu numai autentice dar și extrem de intense. Realitatea profunzimii acestor trăiri nu le exclude, însă, din sistemul de coerențe care guvernează fluxul mundaneității efemere. Lumescul de zi cu zi refuză imaginea morții solitare, efemere, dorește ornamentarea acestui fapt radical și împrejmuirea sa cu pluralitatea prezențelor umane. Este un gest defensiv prin care se speră opturarea momentului teluric al decupării semenului din hărțile ființării corporale
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
răpirea ontică ce-și anunță inevitabilul sunt nu numai autentice dar și extrem de intense. Realitatea profunzimii acestor trăiri nu le exclude, însă, din sistemul de coerențe care guvernează fluxul mundaneității efemere. Lumescul de zi cu zi refuză imaginea morții solitare, efemere, dorește ornamentarea acestui fapt radical și împrejmuirea sa cu pluralitatea prezențelor umane. Este un gest defensiv prin care se speră opturarea momentului teluric al decupării semenului din hărțile ființării corporale. Se dorește ignorarea acestui moment ca posibil factor paralizant al
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]