3,359 matches
-
cea mai fericită. Și chiar era, probabil, În dimineața aceea, În timp ce se Îndrepta, superbă, spre barul hotelului. Aici o aștepta Juan Lucas, privind-o cum vine. LÎngă el, Santiaguito și Bobby, frumușei foc În costumele lor Închise și cu acea eleganța puțin neglijentă care, după părerea lui Susan, Îi prindea pe tineri. Stăteau de vorbă cu doi bărbați pe care abia Îi cunoscuseră, prietenii tatălui lor, incredibilii John și Julius, beți, Încîntători ca atunci cînd i-a cunoscut ea, parc-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În curte și să-și ia rămas-bun, pregătindu-se să schimbe cîteva cuvinte despre odraslele lor și al tău e Încîntător și despre planurile de vacanță, noi mergem la Ancón și tu? sau ceva În genul ăsta, bineînțeles cu multă eleganță. II Vara dintre anul pregătitor și clasa Întîi primară Julius și-a petrecut-o la clubul de golf. Mergeau Întotdeauna cu camioneta, În care aveau loc cu toții, În afară de Santiago, care se pregătea să intre la Agronomie. Avea o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
La bar rămîneau pînă se Înnopta; În timpul ăsta femeile Îi așteptau afară, pe terasă și copiii Începeau să-și piardă răbdarea, fiindcă voiau să meargă acasă. Se Încheiau afaceri și la bar, dar de obicei se trecea În revistă cu eleganță situația politică a țării sau a industriei pescărești, fără a uita bineînțeles ultima glumă care circula În oraș și comentariile despre viitoarele partide de golf. Se auzea cîte un glas spunînd: „Nu, nu! Azi e rîndul meu să plătesc“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zadarnic să-i ghicească răspunsul În priviri. Gumersindo Quiñones făcu o plecăciune pînă la pămînt și le deschise poarta de fier. Juan Lucas nu-l văzu; niciodată nu se uita la cei care-i deschideau ușa, asta făcea parte din eleganța lui. Juan și Susana Lastarria se schimonosiră schițînd un salut, mai bine s-ar fi abținut. Dar Julius n-o slăbea din ochi pe Susan, simțea nevoia să-i spună mămico, să nu uiți. Susan nu uită: Îi zîmbi dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Dar Julius n-o slăbea din ochi pe Susan, simțea nevoia să-i spună mămico, să nu uiți. Susan nu uită: Îi zîmbi dulce lui Gumersindo și el, bătrînul negru cu părul alb, Înalt și Îmbrăcat În uniformă, repetă cu eleganță plecăciunea de mai Înainte, mai-mai să atingă pămîntul cu fruntea de data asta, Julius era fericit, „La revedere, Gumersindo“, Îi spuse, dînd mîna cu el, foarte mîndru de prietenul lui acum, de față cu părinții, de față cu unchiul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cărțile de rugăciuni, fiindcă ar distona cu Întreaga ambianță a petrecerii. Susan Îi potrivește fularul de mătase, dar nu se atinge de părul lui pieptănat cu grijă, cu firele argintii de la tîmple care-i dau un aer interesant și conferă eleganță profilului său pe care cineva Îl va fotografia, desigur, În timp ce Țiganul Își arată Întreaga măiestrie de toreador, va prinde pe peliculă acest profil de pasionat al corridelor, de spectator competent și rafinat care va stîrni senzație printre femeile de la tribuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Puteau fi văzuți perfect În acel patio fermecat stil secolul XX. Acum, după ce băuseră mai multe pahare de whisky și cînd conversațiile se legaseră mai strîns și grupurile erau formate definitiv, acel patio fermecat stil secolul XX se umpluse de eleganță și veselie, oferindu-le protecția zidurilor de cristal ale acelei case minunate, scăldate În lumină, care-i Învăluia și-i izola de noaptea În care se cufundase Lima, undeva departe, uitată. Printre acordurile muzicii se auzi un olé!, probabil scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acvarium fără pești, conchise Juan Lucas, văzînd că șeful de sală patina spre masa lor cu sticla de șampanie; se apropia În urma lui și chelnerul care-i ducea bagajul, cupele de șampanie În cazul ăsta. Sticla pocni Înfundat, În limitele eleganței și șeful de sală stăpîni perfect situația spre admirația lui Julius, făcînd ca spuma să cadă nu pe fața de masă, așa cum se temuse el, ci În bateria de argint plină de cuburi de gheață pentru a menține șampania la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe iarbă, nesfîrșit și verde. Grădina palatului se prelungea cu un teren de polo și privirea lui se pierdea printre copaci pe o Întindere de cîteva sute de metri pînă În zare. Apoi se Întoarse pentru a admira din nou eleganța sufrageriei, ce bine stau aici tablourile astea În stilul din Cuzco, formidabil. Se simți Închis În acea Încăpere luxoasă, aproape că-l apăsau pereții. Puse atunci paharul pe marmora mesei și Întinzîndu-și brațele Înveșmîntate În tweed, paralele cu tacîmurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
felicit personal. Îmi amintesc că atunci am făcut-o În scris. În sfîrșit, Capone Își scoase pălăria. Tipul avea maniile lui și pe bună dreptate, fiindcă era complet chel și asta nu se potrivea cu aerul lui fioros și cu eleganța lui de modă veche. Fără să se uite prea insistent, Susan băgă de seamă ravagiile pe care chelia le producea În Înfățișarea lui, se văzu că băgase da seamă, Al Capone văzu cel dintîi și, Dumnezeu știa de ce, poate fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
încă un puști pletos, în jackă de piele cafenie, ce umbla cu mâinile-n buzu nare pe străzi, închi puin du-și că pășește exact pe urmele lui Ferlinghetti și Kerouac. Me troul, faimosul The Bart, e de o deosebită eleganță el însuși. Câtă deo sebire față de mizerul metrou new-yorkez, care pare, jegos de uleiuri și funingine, un lugubru peisaj de utopie nega tivă! Suplu și alb ca laptele, Bart-ul trece pe sub ocean atât de lin, încât parcă tot tavanul lui
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
n-ai umbla cu pantofii scâlciați, cu cămășile uzate... Că, la urma-urmei, n-ai fi singurul care dă meditații. Cei care s-au specializat, într-adevăr, în astfel de lucruri stau liniștiți, nimeni nu le spune nimic, deși, judecând după eleganța ostentativă pe care o afișează și care, orice s-ar spune, nu poate fi justificată numai cu ceea ce câștigă de la școală, s-ar putea deduce realitatea. Arată-le că ai făcut, într-adevăr pregătire cu doi copii de la țară, veri
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
reușea să mă abată din drumul meu. Linda m-a condus undeva mai departe decât obișnuia de obicei. Marea se vedea printre copaci și găsisem chiar o băncuță de lemn la umbra unui platan. S-a așezat cu naturalețe, fără eleganță, de parcă și-ar fi ieșit din rol. Apoi mi-a zis: -Care e numele tău adevărat? -Codrin! Mă cheamă Codrin! Mă privi cu acea privire căutătoare, nesigură, reproșându-mi că mint, dar și-a dat probabil seama că m-am
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
clădire mare și nici foarte Înaltă sau Întinsă: avea Înălțimea de zece etaje, iar armătura sa de oțel proiectată pe fundalul atmosferei cristaline cu o delicatețe rafinată și aproape fragilă parcă anunța, chiar În etapa actuală de schelă, stilul și eleganța viitoarei clădiri. Știam că această clădire avea să adăpostească marea Întreprindere cunoscută sub numele de Stein și Rosen și, precum omul care a dat mîna odinioară cu John L. Sullivan, trăiam un sentiment de bucurie, de mîndrie, de familiaritate, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
necontenit precum curgerea unui rîu În jurul BÎlciului. Așa că privind țesătura inutilă a acestei clădiri, În ziua aceea strălucitoare și știind că barele de oțel șlefuit, că blocurile netede de calcar care Îmbrăcau deja la bază fațada clădirii - și care În eleganța lor semănau cu șoldurile femeilor care se vor Împodobi În această clădire - fuseseră țesute cu măiestrie din firul ca de păianjen al rochiilor pariziene, fuseseră distilate din cele mai scumpe parfumuri ale lumii, modelate din viclenia minții de bărbat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lanțul cu greutatea de oțel suspendată se legănă și coborî. Trupul fusese deja dus În clădire, polițiștii se repezeau ca niște tauri asupra privitorilor insistenți, vrînd să-i Împrăștie. Într-o mașină Închisă, o femeie, strălucind de poleiala scînteietoare a eleganței orășenești, privea afară, strîngînd cu mîna ei mică, Înmănușată, geamul și purtînd pe chip o tristețe studiată. În timp ce privea, șoptea Întruna tăios și monoton: — Repede, repede! Mai repede! În fața ei, șoferul Își vedea de treabă tăcut. Era Îngrijorat, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vreo treizeci de ani, cu trăsături de copoi și aproape fără nici un dinte pe maxilarul de sus. Pășea ușor pe picioarele delicate, care erau, În mod evident, neobișnuite cu activitatea la care le supunea acum: era un adevărat model de eleganță jegoasă - purta un costum În dungi, presărat din plin cu pete de grăsime, o pereche de pantaloni lustruiți la fund; avea gulerul ridicat și mîinile adînc vîrÎte În buzunare, astfel Încît, atunci cînd mergea, umerii osoși Îi ieșeau În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
i se dăduse voie să plece.., 7 Supus - cel puțin într-un sens al acestui cuvânt - Gosseyn îl urmă pe băiatul-âmpărat, trecând printr-o cameră mare, decorată cu gust. Dar observă că și aici, ca și în apartamentul său polomar, eleganța, care aici era și mai mare. Era oarecum influențată de cerințele zborului în spațiu. Canapelele, mesele, precum și scaunele erau zidite în perete; totul era fixat de podea. Și, sub covorul de sub picioare se simțea rezistența dușumelei metalice de dedesubt. Fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
creația este frumoasă, pentru că este conformă Cuvântului lui Dumnezeu. Atunci, prin deducție logică, vom spune: este frumoasă persoana care trăiește după Cuvântul Domnului. Frumusețea spirituală a unui preot, capacitatea sa de a atrage în pastorație izvorăsc din imersiunea sa în eleganța Cuvântului. Aceasta implică faptul că izvorul original a toate este tocmai Cuvântul lui Dumnezeu”. El face frumos fiecare lucru. Frumos este cosmosul, pentru că a fost creat cu o în-țelepciune „mai frumoasă decât soarele” (Înț 7,29), care purce-de din acela
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
biserică, mintea lor este plină de melodiile histrionilor”, spune același Crisostom. Dacă muzica are puterea de a influența sentimentele, este nevoie de o reglementare a ei în manifestările liturgice: referitor la această idee, în textele patristice, există multe recomandări. Astfel, eleganța, modestia, sobrietatea și naturalețea trebuie să fie câteva din calitățile muzicii. Folosirea instrumentelor muzicale este contrară austerității creștine, deoarece amintesc de banchetele, teatrele, templele păgâne și de toată acea lume legată de cultul păgân (idolatria) sau de spectacolele și distracțiile
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
convinse de dispariția ei răscolind în grabă tufișurile. Apoi ieși pe trotuar la vreo 30 de metri mai încolo; inspectă dintr-o privire strada spre nord, apoi spre sud. Trotuarele și strada furnicau de lume. Bărbați și femei, îmbrăcați cu eleganță treceau grăbiți prin fața lui. Zgomotul miilor de voci și a miilor de mașini se concentra într-un vacarm clocotitor, dar înfundat, de fond. Și, deodată totul deveni interesant. Gosseyn, invadat de o veselie fără margini, se simți mai mult ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cu mine. Această aschimodie cu cap de pasăre, ceva între curcan și găină, cu nasul ca un cioc moale atârnându-i peste gură, această scârbă de om mort, mărunt și slăbănog, cu părul totdeauna gominat, cu haine de o exemplară eleganță, acest produs desăvârșit al zonei de promiscuitate pe care Natura o clocește ca să se compenseze și o vomită, ca pe o taină, pe sub cealaltă față a ei, apăruse în viața mea, cam pe la optsprezece ani, poate din aceeași nevoie de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
un acces inegal la diferitele valori de uz urbane, adică la habitatele cele mai agreabile și la locurile cel mai bine dotate. Ea este de asemenea, la modul simbolic, o expresie a puterii. Asemenea numelui, titlului, funcțiilor, dar și asemenea eleganței "naturale" sau stăpînirii discursului oral, amplasarea reședinței marchează și ea locul ocupat în cadrul structurii sociale. Această localizare tinde la rîndul ei să consolideze poziția respectivă. Și aceasta și pentru că familiaritatea marii burghezii constituie un mijloc de educație puternic. Pentru a
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
de fluviu, pleacă de aici către toate șantierele din Paris. Dar aceste furnicare în mișcare dis-de-dimineață sînt astăzi singurul vestigiu al unui trecut industrial. Sediul Canal +, aflat de cealaltă parte a liniei RER, le domină, opunîndu-le albeața sa luminoasă și eleganța formelor sale contemporane. Tînăr și mîndru, imobilul pare să nu încerce decît dispreț pentru harababura de pe chei, prăfuit sau noroios, după vreme. În așa măsură încît farfuriile antenelor parabolice întorc ostentativ spatele acestui trecut revolut. Foarte repede, instalațiile industriale și
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
înclinațiile persoanelor de condiție modestă chemate să trăiască aici. În imobilele cu drept de preempțiune din aceste cartiere șic, bărbații și femeile pe care îi poți întîlni întîmplător pe holuri și în ascensoare contrastează izbitor prin ținuta lor vestimentară cu eleganța ambientului. Într-o parte, sacoșa de plastic provenind de la magazinul lui Ed băcanul sau de la G20, de cealaltă parte, servieta din piele fină sau poșeta Vuitton. Analiza sociologică a acestei coabitări pune în evidență ambivalența apropierii. Proximitatea fizică poate accentua
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]