2,689 matches
-
instituțiilor parlamentare și a sistemului politic pluripartit, a libertății presei și întrunirilor, a organizării sindicale libere, reprimarea Bisericii și scoaterea în afara legii a unor culte religioase, toate aceste evoluții și altele similare s-au aflat la baza cauzelor politice ale emigrărilor”. Cu toate opreliștile impuse de Moscova și însușite întocmai de București, „după al Doilea Război Mondial România se situează pe locul cinci printre țările est-europene” ca număr de emigranți, cu „un procentaj scăzut, de numai 6,9% din imigrarea totală
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sau, mai bine zis, cei mai mulți dintre românii veniți în SUA în acei ani au fost foarte bine educați, și decizia lor de a rămâne în afara hotarelor României a fost motivată în principal politic și, în secundar, economic”. Acest val de emigrare a influențat serios comunitatea românilor americani, care a încetat de a se mai considera o prelungire, dincolo de Ocean, a României, afirmându-și o identitate ireversibilă. Faptul acesta „a făcut pe mulți români-americani să recunoască starea lor ca «exil» și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
profesională sau intelectuală deveniseră lucruri imposibil de atins”. Concluzia este însă, în mare parte, simplificatoare și nepermis de generalizantă. Mărturisirile consemnate au fost făcute după mai mulți sau mai puțini ani de la autoexilare. între timp, cum este și firesc, motivațiile emigrării s-au estompat, împrumutând patina nostalgiei. Chiar și așa însă, aceste considerații târzii evidențiază faptul că exodul românesc către America, consumat între 1945 și 1989, a fost o formă de emigrație anormală, întrucât realitățile caracteristice României acelei epoci erau, ele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și 1989, a fost o formă de emigrație anormală, întrucât realitățile caracteristice României acelei epoci erau, ele însele, anormale. „The Last Wave”, cel care a început în 1990, după evenimentele din decembrie 1989, nu se aseamănă nici el cu celelalte. Emigrarea către America și Canada s-a transformat într-o adevărată goană către un Eldorado care nu mai era cel de altădată. Primele rezultate ale acestei mișcări de populație, dincolo de consecințele asupra cărora nu vom insista, au rezidat în sporirea numerică
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
o pune în fața emigranților. Iar pentru cei cărora li se refuză până și viza de turist granița este la fel de materială și plină de riscuri ca și pentru cei care au privit spre ea timp de 45 de ani”. De aceea, emigrarea românilor în America s-a transformat, imediat după 1990, într-o problemă internațională. în atare condiții, românii s-au văzut obligați să recurgă la cele mai neașteptate subterfugii, pentru a ajunge în America și Canada, eludând, bineînțeles, legea. Astfel, „numai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și Naturalizare în 1994, „numai 16 procente din totalul cererilor de azil politic depuse de români după 1990 au primit un răspuns favorabil”. Comportamentul oficialităților americane poate fi comentat, desigur, dar acest fapt nu va influența decizia Washingtonului. Iar dorința emigrării dincolo de Ocean nu poate fi anulată prin măsuri coercitive și presiune morală, atât timp cât un român american declară că „fac parte dintr-un popor care dorește să emigreze și acum, când comunismul a fost alungat din România, dar nu au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
putem afirma cu certitudine că datele de care dispunem la această oră sunt cele autentice. Știm cum sunt apreciate, în general, informațiile statistice, însă nu aceasta este cauza reticenței noastre. Un istoric care s-a ocupat, și nu tangențial, de emigrarea românilor în America se arăta convins că „cifrele privind românii emigrați anual sunt imposibil de stabilit cu exactitate”. Cu mulți ani mai înainte, alți doi autori remarcau că „]n țări așa de înaintate ca Statele Unite și Canada, cu tot soiul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
000 de români americani. Recent, Gelu Neamțu considera că, „după cele mai cunoscute estimări, în Statele Unite ale Americii până în 1917-1918 se aflau circa 180.000-200.000 de români, emigrați în majoritate din Transilvania”. într-un context diferit, discutând chiar problema emigrării transilvănene în Lumea Nouă, același autor concluziona că „numărul emigranților români proveniți din aceste părți ajunge până în 1918 la o cifră de peste 200.000”. Un alt istoric, mai prudent, considera că „nu știm cu exactitate câți români au venit în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
distinct, le considerăm deosebit de sugestive. De altfel, asemenea aprecieri nu sunt singulare. Nu lipsită de importanță este precizarea că românii americani, deci un constituent a ceea ce ocolim, uneori, să numim încă o națiune, au rezultat, ca grup etnic, în urma unei emigrări care nu a fost motivată de o afinitate culturală, etnică sau spirituală. Ei nu se pot compara, din acest punct de vedere, cu emigranții proveniți din spații de limbă și cultură engleză. Faptul acesta însă, privit din altă perspectivă, a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
persecutării grupurilor minoritare, în special a ungurilor, după 1980, acest exod al germanilor a continuat. în ciuda afirmației lui Ceaușescu potrivit căreia etnicii germani erau o parte a națiunii române - și deci nu ar trebui să emigreze -, statul a profitat de pe urma emigrării germanilor, vânzând în jur de 10.000 (de germani) pe an guvernului Germaniei de Vest în anii ’80. După căderea comunismului, statul a început să ofere despăgubiri foștilor deportați prin decretul din 1990, dar, având în vedere situația economică generală
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ocupă de emigrația și imigrația evreilor și de efectul asupra situației lor în România. După o trecere în revistă a partidelor și mișcărilor naționaliste și/sau extremiste din perioada interbelică, studiul se apleacă asupra emigrației evreiești, subliniind că „posibilitățile de emigrare legală se reduceau în vreme ce presiunea exercitată asupra evreilor creștea” (p. 54). Politica statului român privind emigrația s-a schimbat în funcție de conjunctura internațională, astfel încât evenimentele din anii ’43-1944 vor determina autoritățile române să colaboreze cu organizațiile evreiești pentru ajutorul acordat celor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
s-a schimbat în funcție de conjunctura internațională, astfel încât evenimentele din anii ’43-1944 vor determina autoritățile române să colaboreze cu organizațiile evreiești pentru ajutorul acordat celor care plecau spre Palestina. De asemenea, autoarea evocă eforturile depuse de Centrala Evreilor din România pentru emigrarea evreilor. Un studiu foarte interesant este cel al lui Radolph Braham, directorul Institutului „Rosenthal” de Studii asupra Holocaustului. Articolul reflectă tendința unor pseudoistorici xenofobi, cu o vădită tentă antisemită, de a nega Holocaustul. „Profesioniștii istoriei disculpative” (p. 74) au început
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de „fericirea” sistemului comunist. Părăsirea țării, care nu era o fugă condamnabilă, ci o deznădăjduită evadare, urmată de o bejenie lipsită de orice orizont, era o formă de protest față de lumea lăsată în urmă. Exilul nu este același lucru cu emigrarea, întrucât exilatul, în cele mai multe cazuri, nu mai avea dreptul de a se întoarce în țară, pierdea tot ceea ce agonisise până la data plecării și se trezea adeseori condamnat pentru o vină imaginară, nesocotindu-se astfel un drept fundamental al fiecăruia dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
bilaterale. Aici e clou-ul: pentru prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial, clauza poate fi acordată unei țări comuniste datorită amendamentului Jackson-Vanik, care condiționează eliminarea tarifelor discriminatorii de respectarea unor drepturi fundamentale, în special a libertății de emigrare. în contextul relațiilor diplomatice amiabile, fiind privit, așa cum arătam, ca un lider independent care ar fi putut crea o breșă în blocul comunist, Ceaușescu primește clauza doar pe baza unei asigurări verbale - insistă să nu fie consemnată în vreun act
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în 1988. Din mărturia lui Kirk reiese că amânarea unei reacții ferme din partea americanilor s-a datorat în principal dorinței de a păstra un mijloc - cât de neînsemnat - de coerciție asupra Bucureștiului. într-adevăr, în felul acesta s-a permis emigrarea unor persoane în Statele Unite - cu o medie de 2.500 pe an - și s-a asigurat unor culte religioase posibilitatea practicării religiei. Aceasta este, de fapt, și justificarea americană oficială. De partea cealaltă, Răceanu este de acord cu poziția lui
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din ce în ce mai puternice din Congresul american au determinat Washingtonul să-și intensifice presiunile asupra conducerii de la București. Americanii au legat prelungirea clauzei națiunii celei mai favorizate de respectarea unor drepturi clar precizate: libertatea religioasă în cazul unor culte protestante, libertatea de emigrare și, pe un ton mai scăzut, drepturile minorităților etnice, cu referire specială la cea maghiară. în reacțiile sale, Ceaușescu se prevalează în primul rând de conceptul de neamestec în treburile interne ale altui stat, alegând astfel, din prevederile Actului Final
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
omului să nu fie inclusă în acord fusese acceptată de americani pe baza declarațiilor lui Henry Kissinger, care cita asigurările verbale ferme ale Bucureștiului. Un alt element încurajator îl reprezentase declarația președintelui Ford: întrebat ce prevederi referitoare la libertatea de emigrare din România erau incluse în acordul comercial pe care îl trimisese spre ratificare Congresului în 1975, acesta răspunsese că respectivul act se referea exclusiv la schimburile comerciale (vezi Ramona Cotca, „The Role of Human Rights in American Foreign Policy: The
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în cursul vizitei la București a subsecretarului de la Departamentul de Stat, John Whitehead. Forțând, bazându-se pe niște atuuri de dispariția cărora nu era conștient, Ceaușescu nu spera doar reînnoirea clauzei, dar și renunțarea la condițiile legate de libertatea de emigrare. Evident, răspunsul autorităților americane a fost ferm, iar principala componentă a relațiilor dintre România și SUA a fost eliminată. Percepând, în sfârșit, existența unei crize grave, Bucureștiul a încercat să reînnoade legăturile privilegiate trimițând o delegație oficială la Washington și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sunt asigurate, toate acestea conducând la o amplă participare a tuturor cetățenilor la conducerea democratică a societății noastre. Noi am dori, de fapt, ca aceste drepturi să fie respectate în toate țările lumii. Consider că legarea drepturilor omului de problema emigrării este cu totul nepotrivită. [...] Nimeni nu suferă și nu este persecutat datorită apartenenței sale la o confesiune religioasă. Am vrut să vă spun aceste lucruri, domnule președinte, în speranța de a vă oferi posibilitatea cunoașterii situației reale - deși aceste chestiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
II-a, combined, Charles Scribner’s Sons, New York, 1985, p. 440. Cf. Ioan Podea, Românii din America, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1912; Ion Iosif Schiopul, Românii din America. O călătorie de studii `n Statele Unite, Tipografia W. Krafft, Sibiu, 1913; Idem, Emigrarea `n America scrisă de unul care a fost acolo, Biblioteca Poporală a „Asociațiunii”, Sibiu, 1914; Șerban Drutzu, Andrei Popovici, Românii `n America, cu o prefață de Dl Prof. N. Iorga, „Cartea Românească” S.A., București, 1926; Christine Avghi Galitzi, A Study
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
100 Years of American-Romanian Relations, ed.cit., p. 47. Vezi si Idem, „Romanians”, in Stephan Thernstrom (ed.), Harvard Encyclopedia of American Ethnic Groups, The Belknap Press of Harvard University Press, Cambridge, Massaschusetts and London, England, 1981, p. 880. Cf. P., „Emigrarea `n Statele Unite (1905-1906)”, Convorbiri literare, Iași, nr. 5, mai 1907, pp. 536-537; M., „Emigrarea spre America”, Convorbiri literare, nr. 6, iunie 1907, p. 655; „Emigrările”, America, 16 februarie 1908, p. 1; G.C., „Emigrarea `n Statele Unite `n 1906-1907”, Convorbiri literare, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Stephan Thernstrom (ed.), Harvard Encyclopedia of American Ethnic Groups, The Belknap Press of Harvard University Press, Cambridge, Massaschusetts and London, England, 1981, p. 880. Cf. P., „Emigrarea `n Statele Unite (1905-1906)”, Convorbiri literare, Iași, nr. 5, mai 1907, pp. 536-537; M., „Emigrarea spre America”, Convorbiri literare, nr. 6, iunie 1907, p. 655; „Emigrările”, America, 16 februarie 1908, p. 1; G.C., „Emigrarea `n Statele Unite `n 1906-1907”, Convorbiri literare, nr. 4, Aprilie 1908, pp. 471-472; „Ce oferă Statele Unite emigranților”, America, 5 noiembrie 1911, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Press of Harvard University Press, Cambridge, Massaschusetts and London, England, 1981, p. 880. Cf. P., „Emigrarea `n Statele Unite (1905-1906)”, Convorbiri literare, Iași, nr. 5, mai 1907, pp. 536-537; M., „Emigrarea spre America”, Convorbiri literare, nr. 6, iunie 1907, p. 655; „Emigrările”, America, 16 februarie 1908, p. 1; G.C., „Emigrarea `n Statele Unite `n 1906-1907”, Convorbiri literare, nr. 4, Aprilie 1908, pp. 471-472; „Ce oferă Statele Unite emigranților”, America, 5 noiembrie 1911, p. 1; C.R. Pascu, „Cum s`nt tratati imigrantii”, America, 3 februarie
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
London, England, 1981, p. 880. Cf. P., „Emigrarea `n Statele Unite (1905-1906)”, Convorbiri literare, Iași, nr. 5, mai 1907, pp. 536-537; M., „Emigrarea spre America”, Convorbiri literare, nr. 6, iunie 1907, p. 655; „Emigrările”, America, 16 februarie 1908, p. 1; G.C., „Emigrarea `n Statele Unite `n 1906-1907”, Convorbiri literare, nr. 4, Aprilie 1908, pp. 471-472; „Ce oferă Statele Unite emigranților”, America, 5 noiembrie 1911, p. 1; C.R. Pascu, „Cum s`nt tratati imigrantii”, America, 3 februarie 1916, p. 1; „Imigrarea româneasca `n America de la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
1934, pp. 111-112; Radu Toma, „Românii din Canada”, Ecouri românești, nr. 59, august 1979, p. 11. Apud Gelu Neamțu, op.cit., p. 30. Ibidem, p. 25. Sabin Manuilă, Istorie și demografie, Fundația Culturală Română, Cluj-Napoca, 1995, pp. 144-153; Edyed Ákos, „Problema emigrarii taranimii din Transilvania la `nceputul secolului XX”, Acta Musei Napocensis, VII, Cluj-Napoca, 1970, pp. 365-378; Ioan Rusu Sirianu, Românii din statul ungar (statistica, etnografie), București, 1904, p. 309. Alexandru Nemoianu, op.cit., p. 30. Aureliu Ion Popescu, art.cit., p. 625
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]