2,305 matches
-
dintre cele mai tentante și diverse... Sunt și negrese, pentru că Polonia e un fel de placă turnantă în industria sexului din Europa. Blondele și blonzii din Polonia au bulversat prețurile pe continent...”. Îl întreb de unde cunoaște asemenea detalii. Chingiz zâmbește enigmatic. A scris un roman, un thriller, pe acest subiect și se mai documentează pentru un altul. Are un agent literar în Polonia, care îi traduce și stochează toate informațiile de acest gen ce apar în presa poloneză. Îi propun să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fel de guvern. Poligloți și cosmopoliți, deși recunoscuți prin diplome ca vorbitori a cinci alte limbi, șefii și adjuncții nu se exprimă decât în engleză. Ei sunt "onusienii", locuitori ai "Onusiei", regat al acronimelor și al organigramelor, labirint de sigle enigmatice în care anglo-saxoni, scandinavi și neozeelandezi își primesc vizitatorul cu o placiditate plină de curtoazie (francezii n-au cultura onusiană, cu atât mai rău pentru ei). Numiții executive officers redactează briefing notes, agreements și reports (în Gaza, acestea sunt redactate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
iată s-a făcut cutremur mare [...]. (Matei, XXVII, 57-60, XXVIII, 1-2) "Early fifty three! Early fifty three!" Sub cupola înstelată de deasupra Sfântului Mormânt, nu înțeleg de ce mă ia necunoscutul ca martor al afrontului, strigând cu voce înaltă această cifră enigmatică. E un strigăt de indignare către toți cei din jur, individul căutându-și martori printre ei. Un bărbat de vreo șaizeci de ani, purtând o sutană de culoarea lavandei, cu cruce pe piept, cu barbișon alb și cu privirea malițioasă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să nu deschizi casa cea de cătră răsărit, că atunci nu va fi bine”. Camera interzisă are aici proporțiile unei case de sine stătătoare și poartă un număr mitic. Indicația precisă a localizării ei, cheia diferențiată de toate celelalte, precum și enigmaticul „nu va fi bine” sunt toate imbolduri puternice către încălcarea sfatului primit. De fapt, tot enunțul se așază în pofida negației să nu intri, să nu deschizi, decodarea mesajului fiind condusă în sensul invers interdicției. Enumerarea plăcerilor de factură lumească pălește
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dat cu toiagu peste iel, s-a deștepta copilu, puternic, sănătos, dă zece ori pă cum a fost”. Cele două figuri creștine se întrupează pentru fecior în mod repetat, impunându-i condițiile rituale: interdicția vorbirii și regimul nocturn al probei. Enigmaticul „are să hie bine dă tine” este suficient în plan mistic pentru a încuraja și hotărî flăcăul să îndure flagelările crunte. Promisiunea ambiguă ține de absolutizarea principiului, căci binele promis are o natură magică, spirituală. Până la obținerea lui însă, trebuie depășite
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
literar? Dacă Ileana Zubașcu ar fi vorbit mai departe pe limba poeziei, unde te-ai mai fi situat tu? Ai mai fi scris? De ce și cât o să mai tacă Ileana Zubașcu? Cred că Ileana Zubașcu e una dintre cele mai enigmatice prezențe ale literaturii române din toată istoria ei: de la debutul fulminant cu volumul Întru totul, Editura Albatros, 1978, în care are câteva arte și manifeste poetice, ce anunță schimbările de gardă din literatura română, Generația noastră, Ceva nou și Cântecul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
telefonice cu prietenii din țară, în fine, întoarcerea din ziua de 19 de cembrie 1971, toate acestea adaugă tensiuni dramatice jurnalului, care dobândește, nepremeditat, cum am spus, anvergură de operă epică. De pe coperta volumului Un român la Paris ne zâmbește enigmatic „caidul“ mișcării onirice, cum l-a numit L. Dimov pe D. Țepeneag, în anii când acesta conducea cu mâini ferme gruparea sa literară nu prea numeroasă, dar nespus de turbulentă și de sâcâitoare pentru autoritățile culturale ale vremii. O conducea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
unul vor fi aproape întotdeauna de aceeași natură"58. O liga cel putin a părut să ofere posibilitatea unei prelungite independente, daca nu măreția Romei. Dar recomandarea unei ligi, așa cum a făcut-o Machiavelli, conține în ea încă ceva ușor enigmatic. De ce ar fi recomandat Machiavelli un mod de augmentare care i-a condus pe toscani la uitare? Probabil Machiavelli a considerat că avantajul oferit de o liga era ușor de transformat într-o rețea de "parteneri". Întrucât republică care dorea
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
un singur conducător. Discursurile lui Machiavelli arată în mod decisiv că el a preferat republicile; chiar si in Principele Machiavelli laudă republicile pentru pasiunea pe care le-o inspiră cetățenilor lor (vezi în special capitolul 5). Astfel, este și mai enigmatic motivul pentru care Machiavelli a trebuit să scrie o carte care să-i instruiască pe cei ce devin principi, să îi învețe cum să păstreze puterea și să aplice procedee nemiloase și tiranice. O carte extremă pentru timpuri extreme Pentru
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
arată dată "Die x octobris 1513". Cum se considera în general că volumul Barberini a preluat informațiile din Apografo, aceasta confirmă pur și simplu varianta noastră de înțelegere în care apare luna "octobris" din Apografo, chiar dacă în versiunea Barberini lipsește enigmatica litera "D"45. Pornind de la aceste argumente putem să considerăm că Ridolfi a greșit când a scris că Apografo ne arată că data corectă este 10 decembrie 46. Însă nu avea dreptate nici Cecil Clough, când, într-o discuție asupra
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
ușor de recunoscut a acestui scrib pe o scrisoare semnată "Marcellus", ar putea foarte ușor să considere că Adriani a fost cel care a scris misiva celor Dieci către Vettori la 12 noiembrie 1513, deși acest lucru ar lăsa neexplicată enigmatica semnătură "M. Mach(e)l". Semnături de tipul celei existente pe această scrisoare ar fi trebuit să poarte numele cancelarului aflat în funcție. Cancelarul nu scria întotdeauna în nume propriu și, în locul lui, adjunctul, care realiza copia finală a scrisorii
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
acelor zile pe care Vettori a avut-o cu magistratură celor Dieci, în care apar epistolele scrise în 23 noiembrie, la doar cinci zile după ce le-a primit pe cele din 18 noiembrie, ca și scrisoarea din 12 unde apare enigmatica semnătură "N. Mach(e)l.": "Eu scriu astăzi, în data de 4 o scrisoare către Domnii X, spunându-le câte o poveste obositoare însă nu am altceva de spus..."95. Sigur, elementul cel mai interesant din textul scrisorii către magistratură
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
2002, un amplu studiu despre Eminescu la Berlin (Studii literare. Trei analize) asupra căruia revine acum, extinzând mult și aprofundând cercetarea, într-o carte de anvergură, intitulată provocator: Știm noi cine a fost Eminescu?*, consacrată în întregime elucidării acestui timp enigmatic și a particularităților lui în formarea tânărului scriitor. Demersul este, fără îndoială, unul temerar, dar pașii pe care îi face, pe un teren mereu nesigur, sunt însă tot atâția pași în recuperarea lui creatoare, pentru un portret al lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ci Părintele ceresc și Hyperion/"), de la Alain Guillermou ("ceea ce-i părea unui spirit european precum Alain Guillermou ca o discontinuitate de idei, nebuloasă descriere a dezgustului de viață /.../ din unghiul meu de vedere, strofe din versiunea genuină a poemului par enigmatice spiritului european, deși ele sunt expresiv exacte pentru mentalitatea indică"), la Lucia Cifor ("privind semantizarea ideii divinului /.../ Lucia Cifor acceptă cele două lumi semantic-textuale, numite de mine "lumea posibilă" a Luceafărului și o alta, cea a lui Hyperion, ca "proiecții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Le Taureau est le fils du Dragon, le Dragon est le père du Taureau, c’est l’aguillon mystérieux que lance le Bouvier.” (Taurul e fiul Dragonului, Dragonul e tatăl Taurului, este boldul misterios pe care-l aruncă Boarul.) Aforism enigmatic: Dragonul și Taurul, mai exact Dragonul cu cap de Taur, formează un cerc perfect; și mai enigmatic, ultimul membru al lui: Boldul aruncat de Boar face ca Taurul să fie fiul Dragonului și Dragonul tatăl Taurului?” E investitura voevozilor, aleși
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
aguillon mystérieux que lance le Bouvier.” (Taurul e fiul Dragonului, Dragonul e tatăl Taurului, este boldul misterios pe care-l aruncă Boarul.) Aforism enigmatic: Dragonul și Taurul, mai exact Dragonul cu cap de Taur, formează un cerc perfect; și mai enigmatic, ultimul membru al lui: Boldul aruncat de Boar face ca Taurul să fie fiul Dragonului și Dragonul tatăl Taurului?” E investitura voevozilor, aleși de Dumnezeu să refacă ciclurile cosmice ale popoarelor. Necropola Basarabilor și monumentul funerar regal Pentru o integratoare
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
sentiment ambiguu, de loc plin de pericole, de loc de care era cuminte nici să nu pomenești. Pe la paisprezece ani, am citit o nuvelă de E.A. Poe cu titlul „Poarta din zid“ în care era vorba tot despre un spațiu enigmatic și despre un zid înalt. Numai că la Poe exista și o poartă. Personajul din nuvelă a deschis-o și a descoperit în spatele ei o grădină îmbietoare, la care visase dintotdeauna, neștiind că, undeva, chiar în orașul său, exista o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fie considerați fanatici ai acestuia din urmă - le-a permis lui Che și Alberto, cu multă muncă și Înfruntînd pericole numeroase, să afle cîte ceva despre condițiile grele În care-și duc viața indienii amazonieni. De la Înățimile solitare ale „blocurilor enigmatice de piatră“ pînă la neglijența periculoasă căreia Îi fuseseră martori pe malurile Amazonului, călătoreau, parcă, pe harta genetică a Americilor. CÎnd și-a sărbătorit cea de-a 24-a aniversare În colonia de leproși din San Pablo, Che a ținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
din urmă, de spanioli. Chiar și azi, cînd furia animalică a gloatei cuceritoare transpare din fiecare gest făcut pentru a le imortaliza cucerirea, iar casta incașă nu mai e de mult la putere, construcțiile lor din piatră Încă se ridică enigmatice, indiferente la stricăciunile vremii. Trupele de culoare albă deja prădaseră orașul Învins, atacînd templele incașe cu o furie de nestăpînit. Și-au satisfăcut lăcomia după aurul ce acoperea pereții, În reprezentări perfecte ale lui Inti, Zeul-Soare, prin plăcerea sadică de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
este perfect normal ca servitorul, chiar dacă merge pe jos, să suporte toate greutățile și toate neplăcerile drumului. Am așteptat pînă cînd prima cotitură ne-a scos din raza vizuală a latifundiarului și ne-am luat bagajele de la ghid; fața lui enigmatică nu a schițat nici un gest cum că ar fi apreciat sau nu acest lucru. Ajunși Înapoi În Huancarama, ne-am cazat din nou la Garda Civilă, pînă cînd găseam un camion care să ne ducă și mai departe În direcția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
lovesc cele două geamuri ale camerei. La un moment dat, șuvoiul de zăpadă proiectat spre ferestre a fost atât de insistent și solicitant încât mi-a făcut impresia că cineva bate disperat și ultimativ exact ca în poezia halucinantă a enigmaticului autor american: "E vreun trecător gândit-am Și-a bătut întâmplător. Doar atât, un trecător." (Edgar Allan Poe) M-am speriat cumplit și, printr-o mișcare de translație imperceptibilă și cvasi-aeriană, m-am lipit cu spatele de spinarea călduroasă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
blană de vulpe argintie și căciulița albă, nemaipomenit de frumoasă, din blană de hermină. Nu cumva doamna din fața noastră era împărăteasa aisbergurilor, a ținuturilor înghețate și a zăpezilor veșnice?? În timp ce privirea noastră proceda la inventarierea minuțioasă a elementelor exterioare aparținând enigmaticei noastre vizitatoare, ne-am gândit că n-ar strica să dăm o raită și prin organele interne printr-o delicată incizie practicată în epiderma sa regală, pentru a verifica numărul, forma, dar mai ales capacitatea lor funcțională. Oare unele dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
niciodată să găsească răspunsul exact la aceste fundamentale întrebări cu o adâncă încărcătură filozofică, și în același timp evitând cu prudență ca din cauza acestor opinteli intelectuale să riște un derapaj catastrofal pe circuitul neurologic, a lăsat pe seama altora dezlegarea acestor enigmatice întrebări. Dar în intervalul de timp cât cerebelul său a fost intens preocupat de găsirea unor răspunsuri raționale la întrebări atât de afurisite, Mita Fâru a avut nevoie de liniște deplină pentru meditație, pentru o concentrare cît mai intensă, spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mesuță împreună cu Coșbuc. Cu Iosif, aveam strânse legături de amiciție. Pe Coșbuc nu-l cunoșteam. Și d-lui e poet... spune Iosif, confratelui său, arătând spre mine, cu bunăvoință, după ce, la invitația lui, am luat loc la mesuță. Coșbuc zâmbi enigmatic. A scris versuri frumoase, urmă delicatul meu prieten pe când, în fața titanului căruia îi vorbea, eu mă simțeam tot mai umilit și mai mic. Coșbuc zâmbea mereu. L-am strâns pe Iosif de mână. S-a uitat la mine. A înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Coșbuc. Trebuie să fi fost puțină ironie în el; dar o ironie distilată, pură, senină. Figura poetului iradia atâta bunătate!... Dar privindu-l, mi-am amintit de istoria veche, de acuzările lui Neculai Lazu, de emoția noastră, de tăcerea lui enigmatică și mi s-a părut că-l văd, în fața detractorului lui, zâmbind ușurel, cu puțină ironie și cu multă îngăduință. * "Cazul Coșbuc" îmi evocă o seamă de alte cazuri la fel. Să vorbesc de campania sistematică dusă de "Contimporanul" (vechea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]