4,405 matches
-
Petru ca instrument al politicii sale. Petru a murit în 490. Au rămas de la el (în Evagrie Scolasticul, Istoria Bisericii III, 17) o scrisoare adresată lui Acacius de Constantinopol, iar în istoria lui „Zaharia Retorul” (cf. aici, pp. ??? sq.), o epistolă către Fravitas, succesor proaspăt ales al lui Acacius (489) în care respinge hotărârile conciliului de la Calcedon. 15. Eusebiu de Alexandria O tradiție manuscrisă greacă foarte confuză (bogată în variante și chiar în redactări diferite ale unor texte) conține o serie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
-l izoleze pe Nestorios chiar în raport cu tradiția antiohiană (Synodicon-ul îl apără și pe Teodoret). În ciuda latinei mediocre și adesea greu de înțeles, culegerea e foarte prețioasă pentru că adună la un loc multe din sursele referitoare la controversa nestoriană. Bibliografie. Ediții: Epistola către episcopi: ACO I, 5, pp. 135-136. Synodicon-ul, păstrat în două manuscrise într-o anexă a traducerii latine a actelor de la Efes, este editat în ACO I 4 (și deja în PG 84, 565-864). Despre Irineu cf. G. Bareille, Irénée
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Sergius își susține propria poziție și faptul că el cere explicații ulterioare duc la prelungirea schimbului epistolar până la un total de patru scrisori trimise de Sergius și trei răspunsuri din partea lui Sever. În ultima, Sergius, după ce citează diverse pasaje din epistolele lui Sever, declară că aderă la poziția sa care corespunde învățăturii Părinților Bisericii. Tot în traducere siriană s-a păstrat amplul dosar al controversei dintre Sever și Iulian de Halicarnassus. Aceasta a început în anii în care amândoi erau exilați
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu e de acord cu el, în termeni generali; de fapt, între timp, compusese o cuprinzătoare Critică a Tomului. Iulian i-a trimis o nouă scrisoare, cerându-i să-i trimită Critica; aceasta a fost urmată de o a doua epistolă a lui Sever care se plângea de faptul că Iulian făcuse deja public textul Tomului. După o altă scrisoare a lui Iulian care avusese timp să-și procure Critica, Sever a răspuns printr-o lungă scrisoare în care a făcut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Separat de această culegere, ne-au rămas în siriană alocuțiunea pronunțată de Sever după numirea sa ca patriarh de Antiohia și un fragment dintr-o omilie consacrată Urcării la Cer a lui Cristos, citat de Sever însuși în a treia epistolă către Iulian; apoi, în coptă, o predică despre Fecioară. Omiliile sunt importante pentru istoria liturghiei pentru că întreaga culegere e dispusă în ordine cronologică ceea ce permite reconstruirea parțială a anului liturgic al Bisericii antiohiene la începutul secolului al VI-lea; totodată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
15 aprilie 515), 90 (30 martie 516), 109 (22 martie 517), 123 (11 aprilie 518). Sever a întreținut o vastă corespondență care a fost adunată în 23 de cărți cu un total de circa 4000 de scrisori (4 cărți de epistole scrise înainte de a deveni patriarh, 10 din perioada patriarhatului, 9 începând cu exilul); mai târziu a fost alcătuit un extras (Eklogai), în mai multe cărți și acesta, cuprinzând circa 700 de scrisori din perioada patriarhatului. A șasea carte din această
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Unele scrisori s-au păstrat, tot în siriană, în Istoria bisericească atribuită de obicei lui Zaharia Retorul (în realitate, acesta nu e decât unul din izvoarele operei); printre ele, autoapărarea adresată împăratului în ajunul întoarcerii la Constantinopol, după exil. Puține epistole s-au păstrat în coptă și în arabă. Prin manuscrise catenare ne-au fost restituite însă numeroase fragmente în greacă. Destinatarii și conținuturile scrisorilor sunt foarte diverse; ele constituie o sursă importantă de informații despre viața ecleziastică și controversele teologice
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de cea din Palestina. O adnotare pe marginea unui manuscris al unei scrisori a lui Filoxen din Mabbug conține numele lui Ioan, menționat în legătură cu un sinod de teologi neocalcedonieni ținut la Alexandria între 514 și 518; Ioan ar fi redactat epistola sinodală adresată împăratului Anastasius. Însă exactitatea notei a fost pusă sub semnul întrebării. Din scrisoarea lui Filoxen rezultă că acesta ar fi primit de la destinatar, împreună cu epistola sinodală, o apologie a conciliului de la Calcedon potrivit căreia acest conciliu era în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
teologi neocalcedonieni ținut la Alexandria între 514 și 518; Ioan ar fi redactat epistola sinodală adresată împăratului Anastasius. Însă exactitatea notei a fost pusă sub semnul întrebării. Din scrisoarea lui Filoxen rezultă că acesta ar fi primit de la destinatar, împreună cu epistola sinodală, o apologie a conciliului de la Calcedon potrivit căreia acest conciliu era în perfectă concordanță cu tradiția Părinților Bisericii; ar putea fi vorba (crede M. Richard) despre aceeași apologie combătută de Sever, căruia i-ar fi fost trimisă de Filoxen
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fragmente (una singură ar putea fi completă). Despre scrierile lui ne informează Fotie care cunoștea o culegere în trei volume, dar descrie numai două din ele (Biblioteca, cod. 228-229). Codexul 228 conținea numeroase scrisori; Fotie face un amplu rezumat al epistolei către un anume Zenovie din Emesa din gruparea Acefalilor în care Efrem aborda, între altele, problema Trisagion-ului (cam prin 470, patriarhul monofizit de Antiohia Petru Fulon adăugase formulei „Sfânt, sfânt, sfânt” din liturghie clauzùla „care a fost răstignit pentru noi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
erezie; tot aici apăra Tomul către Flavian al lui Leon cel Mare respingând criticile aduse textului de către monofiziți. Printre celelalte scrisori, mai existau două adresate lui Justinian și două lui Antim din Trapezunt, ulterior, patriarh de Constantinopol; în a doua epistolă trimisă acestuia, Efrem sublinia că recunoașterea a două naturi într-o singură ipostază nu presupune deloc ideea de diviziune. Scrisoarea adresată lui Mega din Berea este caracteristică pentru orientarea neocalcedoniană a lui Efrem care susținea aici necesitatea de a accepta
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
șapte panegirice sub formă de omilie, însă Fotie ne spune doar când au fost rostite, nu și ce conțineau. Al doilea codex conținea patru tratate. Primul combătea interpretarea pe care adepții lui Sever o dădeau unui pasaj din a doua epistolă a lui Chiril din Alexandria către Succensus; ei spuneau că ființa umană se compune din două naturi, suflet și trup, însă acestea sunt separabile doar în mod abstract, astfel încât „nu înțelegem cele două naturi separat, ci spunem că există una
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aici, p. ???). În timp ce ordonanța consfințea respingerea nestorianismului și a monofizismului deopotrivă, în această circumstanță particulară lovea așadar în cel de-al doilea. O expunere teologică în care este atacat acest curent este Tratatul dogmatic contra monofiziților, compus sub formă de epistolă adresată unor călugări din Alexandria pe care patriarhul Zoil îi convertise, sau era pe cale să-i convertească, de la monofizism la doctrina calcedoniană (probabil în 542-543). Prin intermediul a numeroase citate din Părinții Bisericii, în special din Atanasie și - mai ales - din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și care arunca anatema împotriva persoanei și a operelor lui Teodor din Mopsuestia, ca și împotriva anumitor scrieri ale lui Teodoret din Cyr (scrierile în care îl atacă pe Chiril și conciliul din Efes) și ale lui Iba din Edessa (epistola către Mari): trei nume legate de doctrina lui Nestorios. Denumirea de Trei Capitole depinde de faptul că, în timp ce erau desemnate în mod curent drept capitole (kephalaia, capitula) chiar anatematismele, în acest caz au fost denumite în acest fel chiar scrierile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ca posibilități, sau pe care intenționa chiar să le respingă (cf. vol. I, pp. ???-???). Scrierea se încheie cu zece propoziții anatemizate (anatematisme). În martie sau aprilie 553, Justinian a trimis episcopilor reuniți pentru conciliu, înainte însă de începerea acestuia, o Epistolă despre Origen și adepții săi în care prezenta sintetic greșelile călugărilor palestinieni origeniști, sublinia legătura lor cu doctrinele pitagorice și platonice despre preexistența sufletelor și cerea conciliului condamnarea lor. Aceasta a fost pronunțată, însă, din câte se pare, nu de către
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
împăratul este considerat și autorul imnului Fiul unul-născut și Cuvânt al lui Dumnezeu care este inclus în liturghia lui Ioan Hrisostomul. Bibliografie. Scrierile teologice ale lui Justinian sunt editate în PG 86/1, 945-1152; însă ediții critice ulterioare sunt preferabile. Epistola către patriarhi contra lui Origen: ACO III, pp. 189-214. E. Schwartz, Drei dogmatische Schriften Justinians (AAM NF 18), Giuffrè, Milano 19732, conține Tratatul dogmatic contra monofiziților (incomplet în PG), Epistola contra celor Trei Capitole și Declarația privind dreapta credință. Textele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
PG 86/1, 945-1152; însă ediții critice ulterioare sunt preferabile. Epistola către patriarhi contra lui Origen: ACO III, pp. 189-214. E. Schwartz, Drei dogmatische Schriften Justinians (AAM NF 18), Giuffrè, Milano 19732, conține Tratatul dogmatic contra monofiziților (incomplet în PG), Epistola contra celor Trei Capitole și Declarația privind dreapta credință. Textele teologice ale lui Justinian sunt adunate în M. Amelotti - L. Migliardi Zingale, Scritti teologici ed ecclesiastici di Giustiniano, Giuffrè, Milano 1977. 23. Hipațiu din Efes Prima informație pe care o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Hypatius of Ephesus on the Cult of Images, în Christianity, Judaism and Other Greco-Roman Cults. Studies for Morton Smith at Sixty, ed. J. Neusner, II, Brill, Leiden 1975, pp. 208-216. 24. Eustație Monahul Acest autor e cunoscut doar grație unei Epistole către Timotei scolasticul despre cele două naturi, contra lui Sever, scrisă pe la jumătatea secolului al VI-lea. El îi asimilează pe monofiziții extremiști, cum e Timotei Aelurus, cu vechii docetiști și afirmă că toți cei care au declarat că Cristos
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
subiectele teologice fiind cu totul absente. E corespondența unui om echilibrat, afabil, care prețuiește prietenia și simțămintele omenești. Bibliografie. Ediții: Teofrast: PG 85, 872-1003; M.E. Colonna, Enea di Gaza. Teofrasto, Iodice, Napoli 1958. Scrisori: L. Massa Positano, Enea din Gaza. Epistole, Libreria Scientifica, Napoli 19622 (în ambele cazuri, ed. critice, trad., introd., comentariu). Studii: M. Wacht, Aeneas von Gaza als Apologet. Seine Kosmologie im Verhältnis zum Platonismus, Hanstein, Bonn 1969; A.M. Milazzo, Dimensione retorica e destinatari nel Teofrasto di Enea di
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Sceti a fost devastată în 407 de o primă invazie a barbarilor care a provocat exodul multor eremiți și moartea altora; o a doua invazie a avut loc în 434. Politica brutală a patriarhului Teofil de Alexandria - care, începând cu Epistola sărbătorească din 399 a inițiat o campanie de persecutare a călugărilor pentru vederile lor origeniste (aici, p. ???) - s-a reflectat mai ales asupra deșertului Nitria, dar pare să nu fi cruțat nici Sceti; și acest lucru a contribuit la slăbirea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fuseseră atribuite, ci preot al Bisericii din Pelusium, exeget valoros și ortodox; Sever menționează trei discursuri ale acestuia împotriva gentililor* și despre inexistența destinului, ca și peste trei mii de scrisori care circulau în culegeri foarte rău întocmite, unde aceeași epistolă apărea de mai multe ori și unde fuseseră inserate epistole false tocmai pentru că unii profitaseră de această stare de dezordine. De fapt, se știu puține lucruri despre el; dintre scrisorile ce pot fi datate, cele mai vechi sunt cele adresate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și ortodox; Sever menționează trei discursuri ale acestuia împotriva gentililor* și despre inexistența destinului, ca și peste trei mii de scrisori care circulau în culegeri foarte rău întocmite, unde aceeași epistolă apărea de mai multe ori și unde fuseseră inserate epistole false tocmai pentru că unii profitaseră de această stare de dezordine. De fapt, se știu puține lucruri despre el; dintre scrisorile ce pot fi datate, cele mai vechi sunt cele adresate lui Rufin, Prefectul Pretoriului, destituit în 395 (I, 178, 489
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Teodosius al II-lea etc.); unele conțin poate referiri la tratativele succesive care au dus la reconcilierea dintre Chiril din Alexandria și Ioan de Antiohia în 433 (I, 323 și 324, trimise lui Chiril; poate două părți din aceeași epistolă). Potrivit lui Efrem din Antiohia (în Fotie, Biblioteca, cod. 228), Isidor era din Alexandria; caracterul mai degrabă antiohian al exegezei sale i-a făcut pe unii să se gândească la Alexandria din Siria mai degrabă decât la metropola din Egipt, însă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
secolul al V-lea în mănăstirea Acemeților din Constantinopol care cuprindea 2000 de scrisori distribuite în mod egal în patru volume. Ediția care se folosește acum, publicată la Paris de Morel în 1638 și reprodusă în PG 78, conține 2012 epistole repartizate în cinci cărți (numerotarea lor nu e lipsită de probleme). Starea actuală a epistolarului este rezultată în urma unei munci de editare prin care unele scrisori au fost împărțite în una sau mai multe epistole diferite, iar din altele s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în PG 78, conține 2012 epistole repartizate în cinci cărți (numerotarea lor nu e lipsită de probleme). Starea actuală a epistolarului este rezultată în urma unei munci de editare prin care unele scrisori au fost împărțite în una sau mai multe epistole diferite, iar din altele s-au păstrat doar extrase. Unele nu sunt scrisori adevărate, ci doar exerciții de stil (de ex. II, 216 care e o parafrază a unor părți dintr-o omilie a lui Ioan Hrisostomul). De altfel, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]