2,988 matches
-
adversarii, dar nu-i înfrînge. Antieroul cu greu se distinge prin funcție, pentru că este pasiv; totuși, se îndeplinesc celelalte patru criterii. Problematica eroului are relevanță ideologică doar datorită conotațiilor conceptului în sine. În marea majoritate a narațiunilor este evident că eroinele manifestă trăsături diferite de cele ale eroilor, iar eroii negri de ce albi. Suspiciunea cum că alegerea unui erou și a trăsăturilor atribuite lui trădează o poziție ideologică este un motiv pentru a nu ignora această problematică, ci mai degrabă constituie
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în mod diferit, în funcție de diferiții focalizatori. Modul în care cititorului îi sînt sugerate aceste interpretări diferite depinde de mediu, dar principiul producerii sensului este același atît în artele vizuale, cît și în cele ale cuvîntului. În Doamna Bovary, culoarea ochilor eroinei variază, ei sînt pe rînd cețoși, negri, albaștri și căprui, în funcție de focalizatorul prin care cititorul o privește. Cuvintele cu care sînt redate aceste descrieri incompatibile nu dezvăluie diferența între focalizatori. Poate că Flaubert a fost pur și simplu indiferent sau
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
texte cu care te întîlnești în mod obișnuit, pentru simplul fapt că ceea ce pare "normal" unui cititor nu trebuie să pară la fel și celorlalți. Să luăm ca exemplu conversația din Principesa de Cleves a Doamnei de Lafayette, în care eroina (fapt nemaiauzit! și implauzibil!) îi mărturisește soțului ei că iubește pe altcineva; o confesiune de tipul acesta nu ar reuși să mai surprindă nici un cititor din zilele noastre. "Și care-i problema?" ar putea fi răspunsul oricărui cititor insensibil la
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
actanții sînt reprezentați în fiecare fabulă: fără actanți nu există relații, fără relații nu există proces, fără proces nu există fabulă. Însă numărul actorilor este nelimitat. Se poate întîmpla ca într-o fabulă să întîlnim doar un singur actor, o eroină care, de pildă, e în război cu sine, cu propriile pasiuni, cu propria nebunie ș.a.m.d. Pe de altă parte, este de asemenea posibil ca un mare număr de actori, mulțimi întregi, armate ori grupuri universitare, să se constituie
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
clasă exista o rețea întreagă de turnători pe care acest subdirector o cultiva ca un polițist. Eram uluit cum tot ceea ce discutam eu cu alții el afla imediat și tot timpul trăiam sub amenințări. Am început să scriu un roman... Eroina principală era soția falsului librar, după destăinuirile ei, ca în Une vie de Maupassant (citită atunci). Într-o seară de noiembrie eram de planton și scriam scena finală; femeia își ucide soțul lăsând noaptea geamul deschis când bețivul dormea. Firește
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de mine însumi, absorbit de contemplarea lacului și stăpânit, fără gânduri, de bucuria de a trăi. Eram fericit că scrisesem un roman de la început până la sfârșit (fiindcă mai începusem și altele, dar nu le terminasem) și această certitudine îmi ajungea. Eroina, soția falsului librar, bineînțeles că nu-și omorâse soțul și nici nu se gândea s-o facă, dar mă gândisem eu în locul ei, fiindcă îmi povestise viața lui plină de trădări... copii împrăștiați pe ici pe colo... trăia simultan cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mă gândisem eu în locul ei, fiindcă îmi povestise viața lui plină de trădări... copii împrăștiați pe ici pe colo... trăia simultan cu mai multe femei (chiar la București avea una cu care făcuse doi copii și pe cea mai tânără, eroina în cauză, o ținea la Miroși, la librărie). Mă întrebam unde stătuse ea la București când mă vizitase la școală... îi făcuse și ei un copil... Falsul librar era cuzist; casa lui era înconjurată de zvastici în relief, colorate, iar
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
particular era sortit morții, fără să știe cineva, asta nu afecta pentru moment validitatea ideii. DACĂ NU AR FI AJUNS LA O INTIMITATE ATÂT DE PROFUNDĂ, REGINA S-AR FI ÎNCĂPĂȚÂNAT SAU AR FI ADOPTAT O ATITUDINE TEATRALĂ, ÎN STILUL EROINEI CARE SE JERTFEȘTE PENTRU POPORUL EI. ÎN SITUAȚIA DATĂ, EA SEMNĂ IMEDIAT DOCUMENTELE PE CARE I LE ARĂTĂ MARIN ȘI COMPUSE UN DISCURS CE URMA SĂ FIE DIFUZAT PRIN RADIO ȘI TV CONFIRMÂND CĂ "DIN CAUZA UNEI INSURECȚII FANTASTICE, PROVOCATE DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
aducă, i-o iau pe toată -, arunc și juma de roșie În gură, de era să mă Înec și mă duc pe balcon, ca omu’ ascultător. Să nu zică femeia, jumătatea vieții tale, tovarășa de muncă și de idealuri, mamă eroină, că nu faci ca ea, atunci când spune ea, În momentul ăla. Nu mai târziu, că dacă te duci o secundă mai târziu se consideră afront. Mă uit... Gore și Gicu Își lungesc gâturile către Sandu. Gicu ridică și paharul și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
iubit și mai mult În noaptea de revelion, atunci când ai scos tu damigeana din boxă și ai pus-o În mijlocul sufrageriei, ca să jucăm În jurul ei precum indienii În jurul focului. Doamne, Sandule, mai ții minte ce priviri aruncau nevestele noastre, mame eroine și tovarășe devotate familiei - celula de bază a societății, că asta ați uitat, În schimb ați preluat de la occidentali numai perversiuni! - atunci când noi țopăiam și strigam hai cu vinul, hai cu șprițul până ne-apucă sughițul? Of, frumoasă noapte... Da
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
spre deosebire de mama și bunica ei, copleșite de fantasticul credinței și a misticismului - dus de autor până la absurd, ceea ce face deliciul lecturii și creionează personalitatea dv. de plăsmuitor talentat în ficțiunea fantasticului, dar Mașa, spuneam, aproape contemporană, este vlăstarul unei generații, eroina principală a povestirii, ce poartă cu dânsa o moștenire valoroasă, echivalentă cu munca de multe decenii a culegătorilor noștri de înțelepciuni din averea verbală a populațiilor trăitoare pe aceste meleaguri. Trimiterile retro ce-i trec prin minte Mașei, încep să
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
Și ce dacă nu mai vrei? Eu sunt o stea Și tot am ajuns departe înaintea ta. Caută-mă prin baie și bucătărie, Poate am învățat să gătesc, cine mai știe? Caută-mă prin cărțile din librării, Am ajuns o eroină, din cauza ta, să știi. Caută-mă în nemaicăutate locuri, În alte țări, în alte lumi, în soare și pe tocuri, Îți voi răspunde, într-o zi, chemării tale, Dar știi când? Când nu va mai durea atât de tare. Caută
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
locul e Încă o cocină. Totuși sunt Încântat când văd combinația aia care mișcă pula, de devotament și dorință, În ochii curvei. Chrissie are cam unu șaizeci. Mă Îndoiesc că are peste treișopt de kile. Nu-i chiar ca o eroină șic, ci mai curând ce o nebună dintr-un ospiciu șic și arată nu cine știe ce de strălucitoare Într-o bluză galbenă țipătoare și o fustă neagră desupra genunchilor, care pare a fi făcută din același material ca și chiloții mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
în însușirea finală a convingerii pe care toate poveștile o formulează că "binele învinge întotdeauna răul", că "adevărul iese întotdeauna la lumină, înlăturînd minciuna", sau, precum se întîmplă în toate basmele care se respectă, că "eroul se căsătorește întotdeauna cu eroina". Încercînd să explicăm această optimistă convingere, vom constata încă o dată că întreaga conduită (creatoare inclusiv) a omului încearcă să o repete, într-un anume sens, pe aceea a divinității. În această succesiune repetitivă, în care fiecare etapă ulterioară se regăsește
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
gândire și de viață se răstoarnă complet. Trecerea s-a făcut între 1960 și 1980. O lume întreagă desparte capetele de afiș de ieri și de astăzi. Un salt sexual și transatlantic de la B.B., fetiș al cinematografului european, la Madonna, eroina planetară a acestui videoage american. Trecere iminentă de la telefon la videofon. Strădaniile complicate ale veteranilor (totul se schimbă peste numai zece ani). Suntem cu toții, mai mult sau mai puțin, niște Fred și Ginger ai culturii textuale repetând un glorios număr
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fiind să acționezi în deplină cunoștință de cauză, nu se trece la fapte, este cea mai rea, căci ea trezește repulsia fără să producă tragicul din lipsa efectului violent." (cap. 14) Eroul acționează, deși știe contra cui. Este cazul Medeei, eroina lui Euripide, care-și sacrifică propriii copii. Un asemenea act de violență generează tragicul. Eroul nu descoperă identitatea victimei decât după înfăptuirea actului. În Oedip Rege, protagonistul nu înțelege natura incestuoasă a actelor sale (omorârea lui Laius, căsătoria cu Iocasta
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
situație, și mai mult decât cea prcedentă, este sursă de tragic. Cazul cel mai tragic, după părerea lui Aristotel, este acela în care personajul, care nu cunoaște identitatea victimei, o află chiar înaintea înfăptuirii actului său și renunță la el. Eroina lui Euripide, în Ifigenia în Taurida, este pe punctul de a-l sacrifica pe fratele său Oreste, când îl recunoaște. Efectul tragic este obținut printr-o emoție epurată, pentru că actul de violență nu a avut loc, dar spectatorului i-a
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un al doilea pericol pentru Horace, care riscă să fie condamnat ca ucigaș al surorii sale, când tocmai scăpase din primul pericol, în lupta împotriva Curiaților. Corneille face aceeași constatare pentru Theodora, fecioară și martiră (Théodore, vierge et martyre), unde eroina se oferă martiriului, după ce a scăpat de prostituție. Se poate totuși măsura, într-o piesă ca cea care se inspiră din Istoria Sfântă, ca Misterele medievale, diferența de compoziție dintre mister, care prezenta în tablouri succesive toate momentele marcante ale
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
piesei pe care altfel nu ar fi în stare s-o termine. El acceptă totuși, ca și Aristotel, intruziunea miraculosului, când preexistă în legendă. De aceea își apără prima tragedie, Medeea, aspru criticată de docți, care se încheie prin plecarea eroinei în zbor, dusă de carul său tras de un dragon, invocând caracterul de magiciană al personajului său. "Găsesc, scrie el în Discursul despre cele trei unități, puțină rigoare în părerea lui Aristotel, care acordă o importanță egală carului de care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mitologice, în conformitate cu cele pe care ni le-a lăsat moștenire tradiția. Astfel, La Mesnardière scrie: "Cea mai importantă dintre Regulile pe care Poetul tragic trebuie să le păstreze în această privință, este să nu introducă vreodată un Erou sau o Eroină cu alte înclinații decât cele pe care Istoriile le-au remarcat odinioară la ei." Când tradiția nu este respectată, piesa, din cauza neverosimilului său, nu poate căpăta adeziunea publicului. "[Autorul de tragedii] nu ar avea amabilitatea să ne facă (...) un Alexandru
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în piesă". Cuviincios este adesea la el echivalentul verosimilului. Calificată drept "impudică" și "scandaloasă", după cum reiese din judecata emisă de Chapelain în Sentimentele Academiei franceze asupra tragi-comediei Cidul, atitudinea Ximenei nu satisface "conveniența", căci ea este în contradicție cu rangul eroinei. Faptul că Ximena acceptă să-l primească pe Rodrigo la ea în apartamente, după uciderea tatălui său, este taxat ca neverosimil. Este imposibil ca o fată tânără de obârșie nobilă, care a primit cea mai perfectă educație, și care este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu fie în întregime odios. Marja sa de manevră era îngustă. Creând Fedra în 1677, Racine are sentimentul de a fi atins perfecțiunea în registrul pateticului. El își subliniază datoria față de Euripide, care în Hipolit încoronat i-a inspirat personajul eroinei sale. Ea are "toate calitățile cerute de Aristotel unui erou de tragedie și care sunt capabile să provoace compasiunea și teroarea. Fedra, într-adevăr, nu este nici de tot vinovată, nici de tot nevinovată", scrie el în Prefață. El adaugă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cazul personajului complet virtuos pe care Aristotel îl exclude din universul tragic. Pentru Racine, un asemenea caz nu este acceptabil. De aceea, în Ifigenia, s-a îndepărtat de tradiție, cea a lui Eschil și Sofocle, care termină piesa cu sacrificarea eroinei. Așa cum explică în Prefață, preferă să preia ideea deznodământului de la Pausanias care povestește că, după o veche credință obișnuită în ținutul Argos, o altă Ifigenie, fiica Elenei și a lui Tezeu, ar fi fost sacrificată. În ochii lui Racine, Ifigenia
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Prefață, preferă să preia ideea deznodământului de la Pausanias care povestește că, după o veche credință obișnuită în ținutul Argos, o altă Ifigenie, fiica Elenei și a lui Tezeu, ar fi fost sacrificată. În ochii lui Racine, Ifigenia este o eroină prea virtuoasă pentru ca spectatorul să-i poată accepta moartea fără indignare. "Cum ar fi arătat, scrie el în Prefață, să fi murdărit scena cu omorul oribil al unei persoane atât de virtuoase și atât de plăcute pe care trebuia să
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teatrul lui Corneille, unde eroii, îndrăgostiți de sublim, sacrifică totul "gloriei" lor62. Citând Horațiu și Cidul, Nicole se oprește în special la Theodora, fecioară și martiră. Caracterul edificator al piesei lui Corneille nu este, după părerea lui, decât aparent, căci eroina nu este înzestrată cu smerenie. Pentru Nicole, care vorbește în numele jansenismului, virtuțile creștinești nu ar trebui utilizate în teatru, căci adevăratul creștin este un om umil care, neieșind niciodată în față, rămâne tăcut. Un autor dramatic nu poate deci, după
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]