3,349 matches
-
muzicală, respectând forma de sonată sugerată În titlu, avea ca fundal Insula morților. Celebrul tablou al lui Böcklin apărea ca o proiecție de vis, În fața căreia cei doi Încercau să Învingă gravitația, executând formal mișcări de tai-chi, cu intenția să evadeze din Închisoarea fără aer a casei În care mișunau fantomele, și să intre Într-o lume a frumosului, ca aceea a universului lui Maeterlinck. Aceste zece minute finale erau cel mai greu de pus În scenă, pentru că aici acțiunea se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
îl iubesc pur și simplu! Sunt singur în seara aceasta, căci cu Tata nu am aproape nici un fel de tangențe. Puțin obosit și într-o dispoziție melancolică... și din nou încep să doresc somnul - cel mai sigur mijloc de a evada din această realitate care ne înlănțuie... De a evada pentru câteva ore măcar... Până acum simțeam nevoia să-mi povestesc iubirile prie tenilor mei... De acum înainte însă nu voi mai spune nimic și nimănui. Iubirea mea ți-o voi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
aceasta, căci cu Tata nu am aproape nici un fel de tangențe. Puțin obosit și într-o dispoziție melancolică... și din nou încep să doresc somnul - cel mai sigur mijloc de a evada din această realitate care ne înlănțuie... De a evada pentru câteva ore măcar... Până acum simțeam nevoia să-mi povestesc iubirile prie tenilor mei... De acum înainte însă nu voi mai spune nimic și nimănui. Iubirea mea ți-o voi istorisi doar ție! Sunt în tramvai. Aș vrea să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vreau să fac eu munca cititorului. A.R. Dar eu sunt mai mult decât un cititor. Sunt traducătorul care a disecat fiecare frază, pescuind sensurile doar sugerate și nearticulate. După părerea mea, Yoel putea fi la fel de bine ungur sau polonez, evadat din orice țară amenințată de Holocaust. A.O. Am să-ți ofer un indiciu. Desigur, ți-ai dat seama că omul acesta, care întreaga lui viață a adunat informații despre alții, nu știe cu claritate nici măcar cine a fost tatăl
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
a solicitat numele și numerele noastre de telefon pentru a ne putea contacta ulterior. I-am satisfăcut dorința. În timpul acesta, fetele munceau. Prezentau corpul subtil, vorbeau despre Mama noastră Sfântă, dădeau Realizarea Sinelui. CAPITOL: CĂTĂLIN La întoarcerea din oraș, unde evadasem în căutarea unui film foto, am făcut cunoștință cu Cătălin. Cătălin, un tânăr de 20 de ani, își primise de-acum Realizarea, iar pe față îi înflorise un zâmbet permanent și candid. Tocmai revenise de acasă cu un carnețel în
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
o atenție pură, mereu trează, voi aplica metodele de antrenament ale sportivilor de mare performanță: unde este atenția mea? Corpul fizic este acel corp pe care Dumnezeu ni l-a lăsat drept închisoare pe viață și din care nu putem evada decât atunci când suntem suficient de pregătiți pentru a putea exista subtil. Corpul fizic - a fost voința Creatorului - îl putem percepe prin toate cele cinci simțuri; pentru corpul subtil, pentru a-l percepe, ne trebuie un alt simț: vibrațiile. Ni le-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
MAE", mi-am ocupa vechiul loc de muncă în Direcția Culturală. Ministerul era tot acolo, ca și directorul, directorul adjunct și majoritatea foștilor colegi. Am revenit și la salamul Victoria și la apartamentul în comun din Balta Albă. Pentru a evada din această "căsnicie locativă în trei", inițiasem o acțiune de "divorț", reușind, cu eforturi financiare proprii, dar și cu cele ale fraților, surorilor, cumnaților și cumnatelor, să încropesc avansul necesar pentru un apartament de două camere. Așa că în aprilie 1974
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pe la cozi să văd dacă s-a mai "băgat" ceva și mă îngrozisem într-o seară, ieșind de la minister, să văd, la Hala Unirii, coadă la "carcasă de pește", respectiv schelete întregi cu cap, coadă, coaste mai puțin carne parcă evadați de la Muzeul Antipa! Așa că, bine intenționat, l-am întrebat pe tovarășul ministru: "Și cu peștele prins ce facem?". Îl congelăm, facem conserve și asigurăm desfacerea "în zonă!"". Eram eu "socialist utopic", dar "organul" era mai utopic decât mine citisem că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
mai mers niciodată. Și că toți m-au vorbit de bine! Contează mult să te vorbească un sătuc italian de bine. N-am făcut umbră degeaba în timpul ăsta! În zori am plecat cu sentimentul unei fărădelegi, cu sen zația că evadez, cu frică pentru ziua de mâine. M am trezit în autocarul spre Roma cu același sentiment că sunt puternică. Trecusem un alt prag. Apoi mă simțeam iar slabă: de ce-s atât de multe praguri? Scrisoarea 57 Ascult Enya. Și mă
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ales isteriile femeilor nubile: e un fel de absorbire a energiilor sexuale în exces. Datorită extazului dionisiac pe care izbutește să-l declanșeze, călușul le permite indivizilor, ce iau parte la el o totală integrare cosmică. Limfă Cerința de a evada din Roma s-a născut în mine atunci când am început să povestesc faptele mitologice. Simțeam nevoia să recuperez locurile autentice care au dat viață miturilor și să acced la evenimentele reale, efectiv întâmplate in illo tempore. Cuvintele, versurile pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de evacuările brutale din locuințe, sărăcimea Berlinului atacase poliția, ridicând baricade" etc. În această curată babilonie, menită a transforma rapid și radical înfățișarea orașului, Eminescu se va fi simțit străin și însingurat și astfel apare firească dorința lui de a evada din acest cadru urbanistic. Își află cvartir la Charlottenburg, o localitate satelit a capitalei dar aici nici vorbă de atmosferă provincială. Ilina Gregori face istoria localității și realizăm astfel că poetul se mută, de fapt, într-un cvartal rezidențial, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de pe plajă doar numai prin prezența ei prestigioasă, tulburătoare, cum și prin tăcerile ei suverane, rar Întrerupte de glasul ei ca de o harfă cu suavități grave, celeste; basm, mit sau fabulație orientală, cu antice sono rități greco-barbare; mândră eroină evadată din vreo tragedie petrecută În preajma acestei mări cu larmele ei neobosite și cu perfidele ei ape albastre; sau, vă mai Îndoiți?, vlăstar regesc (Bere nice, Nisa, Roxana, Lao dice, Atalida, Statira, Hypsicratea sau Drypetina?) rupt și rătăcit din Însăși coapsa
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ca și al animalelor automate, ca și al câinelui, al calului, al scoicii și al buretelui-de-mare?... Dar cunosc atâta lume care și-a pierdut În răstimp sufletul pe drumurile și potecile acestei vieți, precum Peter Schlemihl umbra; căci sufletul poate evada din noi, lăsând ca trupul să trăiască mai departe, de capul lui. Ceea ce ar fi cazul acestor femei, cărora li se mai spune „pierdute“, cum și al atâtor altele care mi-au stat aproape și [au fost] atât de scumpe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
prefera „Mărul păcatului”. Era lumea în care voia să fie. Cât trecuse de atunci? Prin câte trecuse! Nu voia să refuze, să se alinieze bărbătoasă la standardul normal de viață. Se pierduse în străfundul unui întuneric umblând bâjbâind vrând să evadeze din acel hău îngust, să iasă la suprafață, la lumina pe care o pierduse, și pe care o căuta necontenit. Câte pierduse, dar cui îi mai păsa? De câte ori nu căzuse psihic, ca mai apoi, să revină cu greu la realitate
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
războir mondial, fiind de origine germană. În timpul deportării în Rusia a avut mult de suferit; timp de doi ani a fost supus la muncă forțată: a fost maltratat și a suferit de foame. Cu tot riscul a avut curajul să evadeze. A întâlnit numeroase pericole, dar a reușit să se întoarcă în patrie pentru a-și continua studiile și a deveni preot... (Zile de încercare și de har, Pr. Gheorghe Pătrașcu). Testament Subsemnatul Proschinger Johann, născut la data de 2 ianuarie
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pentru urmași sau poate nu știu eu? Așa îl păstrez în memorie pe Valer Mitru, gazetar de spiță veche, generos cu alții, risipitor cu el însuși, romantic, cu o mustoasă ironie la adresa lumii de lângă el și de aiurea, dispus să evadeze din prezentul impus de destin, grijuliu însă până la epuizare cu ziaristica culturală. Îmi place să cred că undeva, pe măsuța scârțâind din toate încheieturile, se află o Carte a Presei, lângă Cartea Cărților, din care se poate citi un gând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Bârnova sunt ca niște zone eterate ale vieții, acolo ochiul prinde formele criptate ale jocului de culori infinite, acolo trupul revigorat înlesnește minții polisemantismul cuvintelor adunate din frunzele zariștei. Ieșenii își găsesc, din când în când, răgazul și singurătatea odihnitoare, evadând dintre zidurile orașului supraîncălzit și dintre osaturile amorfe ale cotidianului banal. Ei descoperă și văd ceea ce numai în închipuire văd. Pădurea e poezia sufletului deschis la umbra înaltă de sub cheile bolții albastre, este și dimensiunea picturală într-o dinamică lirică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Iași, cum i-au ținut acolo încuiați cîteva zile, și ceilalți, de foame, au mîncat peștii din formol și au murit - numai el, care n-a mîncat, a scăpat -, cum l-au închis rușii într-un lagăr și cum a evadat de-acolo cărînd bidoanele cu apă, cum a luptat contra nem ților, știa și chestia cu chibritul, cînd pe primul l-a văzut, pe al doilea l-a luat la ochi și pe al treilea l-a împușcat - bine că
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fericiți împreună : Sally îl urmărea tot timpul prin acvariu, iar el fugea îngrozit ; chestie care ne-a făcut să-i separăm, așa că l-am pus pe el într un acvariu pro porțional cu dimensiunile lui ; de unde, pînă la urmă, a evadat, iar noi l-am găsit, după cîteva zile, în spa tele frigiderului - uscat.) După cum am mai spus, țineam, în vremea lui Otto, Sally și Tom, un jurnal, pe care l-am dedicat lor. Era, de fapt, un jurnal în care
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și sâmbătă mă voi reîntoarce ca să fiu prezentă la întâia ședință a „Sburătorului“ care e fixată pentru 19 oct[ombrie]. Mi-a adus Chirana de jos c[artea] p[oștală] (Tour Eiffel). Mă bucur să văd că Georges a putut evada din Anglia; cartea poștală v’a unit în mintea mea ca în zilele când mergeați împreună aici și am avut o impresie nelămurită: de bucurie și tristețe, de îndoială și parcă de așteptare. Dincolo, masa nu e pusă să vă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
găsește pentru câteva clipe, pentru ca apoi iarăși să o piardă. Cuplul ideal, fericirea supremă, nu pot fi realizate decât prin intermediul imaginației, al visului, fapt sugerat de trecerea dincolo a celor doi. Prins într-o multitudine de „semne“, eroul încearcă să evadeze din timpul istoric, să iasă de sub teroarea și banalitatea evenimentelor imediate. Așa se explică refugiul permanent în „camera secretă“, numită Sambô. Întreaga conduită a lui Ștefan Viziru urmează principiul: „Să scapi din Timp. Să ieși din Timp“. Economist de profesie
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
fi redusă la digerarea propriului său Univers“. Însă și prietenul său, Petre Biriș, încearcă din răsputeri să nu se lase „confiscat, macerat și terorizat“ de timpul profan, să trăiască „nu numai în Timp, ci și în Eternitate“, însă fără a evada complet din istorie. Tot ca o mare grijă pentru această coordonată, a timpului, Ștefan știe întotdeauna în ce zi este, „am mania asta, că nu uit niciodată ziua când mi s-a întâmplat ceva, sau am întâlnit pe cineva, sau
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
camioanelor din La umbra unui crin, adică „trec într-un alt spațiu cu alte dimensiuni decât dimensiunile spațiului nostru“. Un personaj al romanului, Ieronim Thanase, vorbește de o evadare mai mult spirituală, căci: „nu implică țări orașe, sau continente necunoscute. «Evadezi» doar din timpul și spațiul în care ai trăit până atunci, timpul și spațiul care, într un viitor din nefericire destul de apropiat, vor echivala cu o existență perfect programată într-o imensă închisoare colectivă. Urmașii noștri, dacă nu vor ști
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
două lumi. e) problema timpului, în: Fratele risipitor. Tema este timpul cu caracteristicile sale, în funcție de împrejurare. Astfel, el se poare opri sau se poate dilata, pentru a mări agonia personajelor. Nuvela se deschide prin evocarea celor doi care vor să evadeze, să ajungă dincolo. Ei se află în lanul cu porumb și înaintează pe coate, din teamă de a nu fi zăriți de patrulă. „Arșița parcă oprise timpul pe loc“. Este presat de timp „la Paris, singur, până maș fi descurcat
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
de a ști ce se petrece acolo la mii de kilometri distanță îmi dă un soi de satisfacție, preocuparea față de aspectele sănătății mele, pe care o bănuiesc a nu fi prea bună, mă neliniștește și mă indispune. Prefer deci să evadez, decît să mă macin în griji care s-ar putea - sper eu - să nu aibă temei. Uimitor ce le mai „nimeresc” comparatiștii noștri! într-un articol despre real și imaginar, Roxana Sorescu, cercetătoare la Institutul „G. Călinescu”, afirmă, între altele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]