11,327 matches
-
este Răul concret de fiecare zi, iar cei care îl contrazic sunt mereu în căutarea lui «unde malum?» (Unde se ascunde Răul?), evocat de Paul Ricoeur. Autocenzura este o ascundere, o teamă, o refulare conștientă sau inconștientă în substraturile psihice evocate de Freud. Dar poate cea mai bună definiție a împotrivirii în fața cenzurii a fost dată de Camus: «La vertu de l’homme est de se maintenir en face de tout ce qui le nie.» Cenzura este ultima treaptă a piramidei
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
nie.» Cenzura este ultima treaptă a piramidei unui sistem discreționar și autoritar care se manifestă prin teroare, violență și ură. Piramida este formată din politic, economic, ideologic, cultural, polițienesc și... cenzură. Vom vedea raportul dintre polițienesc și cenzură când voi evoca experiențele proprii. Autocenzura se poate ilustra prin acel «mic polițist» care există în noi, care ne face cu degetul și ne interzice să depășim cordoanele roșii ale cenzurii oficiale. Este cel mai periculos cenzor și care se manifestă uneori chiar
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
Dreyfus» prin articolul J’Accuse («Lettre au Président de la République») publicat în revista «L’Aurore». După declanșarea scandalului, a scris mai multe articole. A fost trimis în judecată și achitat... Aș fi dorit ca, în istoria literaturii române, să putem evoca o personalitate de dimensiunea lui Zola... Nu mă gândesc la perioada de dinainte de ’89, când ar fi fost imediat arestat. Dar după ’90, mulți intelectuali importanți s-au aliat cu puterea, așa cum s-a întâmplat și după ’45. Mereu «voința
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
cărți ale lui Ossip Mandelștam care a murit în Gulagul soviectic, evocat și de soția lui, Nadejda Mandelștam. Procesele scriitorilor români care au fost arestați, condamnați și omorâți în închisorile și lagărele din România sunt cunoscute și poate o să le evocăm cu un alt prilej. Mă străduiesc de 20 de ani să conving Uniunea Scriitorilor să construiască un monument închinat scriitorilor arestați, condamnați sau care au murit în închisorile comuniste de după ’45. Sunt 250 de scriitori. Da! Știu, au fost diverse
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
inițialele), ofițerii de Securitate etc. Un critic literar a considerat că este «un bla-bla-bla împănat cu citate și referințe pretențioase». Acum se dovedeș te că Cenzura s-a născut încă de pe timpul Inchiziției și nu a fost inutil să o evoc. Cenzura era realizată de anumiți funcționari de la «Direcția Generală a Tipăriturilor». La pagina 113 din Un tigru de hârtie am prezentat o listă a funcționarilor care au lucrat acolo. În ultima perioadă, cenzura era realizată de edituri, iar referatele de
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
moscovite și menit unei morți prin intoxicare, producătoare de blocaj neuromuscular, aspect tipic pentru cei suspectați de Sistem, sau doar pentru că este nevoie, la o adică, de un țap ispășitor. Rebecca semăna, ni se spune, cu Isabella Rosellini și le evoca tovarășilor din Sistem, aceia trecuți de prima tinerețe, în afară de direcții lubrice, un soi de frison duios, de tip decorativ, „din filmele lor «de suflet» cu Alida Valli și Danielle Darieux...”. Climatul insalubru, orice s-ar spune, plin de „toate mizeriile
Persecutor și victime by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4600_a_5925]
-
starea de boală. Sunt trimiteri în alt timp istoric și în alt spațiu, în epoca imediat premergătoare ultimului război și în Basarabia încă necedată rușilor, la Bugaz, localitate plasată în proximitatea mării și lângă estuarul (limanul) Nistrului. Radu Tudoran mai evocase acel tărâm, cu o doză de romanțare, în romanul de mare succes Un port la Răsărit, din 1941. Este spațiul în care Georgeta Horodincă a copilărit și în care plasează acțiunea romanului al doilea din Visătoare. Cu personaje care i-
Un roman postum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4610_a_5935]
-
are loc și o minirevoluție culturală, Leila citindu-le femeilor din sat, analfabete, pasaje erotice din O mie și una de nopți. Cartea este revendicată de pe pozițiile recuperării unei tradiții culturale care se sustrage canonului bunei soții, dar care îi evocă libertăți și dreptul de a dispune de propriul ei corp. Erosul informat cultural este încă un pas în desprinderea de cratiță a femeii arabe, în plus, seminarizarea pe care o pune în scenă Radu Mihăileanu are în vedere accesul la
Revoluția arabă în fustă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4612_a_5937]
-
mîngîind sau lăudînd. Pandrea n-are predispoziții duioase și nici înclinații contemplative, dracul care îi curge prin vine preschimbîndu- l într-un gladiator aflat pe picior de război, care se năpustește asupra personajelor pe care le ia în seamă. Cînd evocă se ia la trîntă, și cînd descrie e în atac, clipele de pasivitate sau de eschivă fiind rare și necaracteristice. Pe un autor atît de nărăvaș îl guști sub unghi estetic și nu cauți să-l judeci sub unghi istoric
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
schiță biografică, celelalte două cuprind idei și afirmații foarte interesante. În articolul publicat în buletinul Centrului Inter-religios „Henri le Saux” din Milano, Culianu afirmă că numele lui Eliade se confundă cu acela al „științei religiilor”. În sprijinul afirmației sale, el evocă o întâmplare petrecută cu doi ani în urmă, la Universitatea din Chicago. Profesorul Joseph Kitagawa, al cărui curs îl urmărea, îl invitase pe Eliade la o întâlnire cu studenții. Când a aflat că acesta nu poate veni, Kitagawa comentase laconic
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
foarte diferită de spiritul acestui text, ca și de cel al omagiilor din 1977 și 1982. Culianu nu mai este martorul marii veghi a unui mahătman, timp sacru, de adunare și de probă. El se întoarce la timpul începutului și evocă - din nou - primul său sejur la Universitatea din Chicago, în preajma maestrului. Atunci, în primăvara anului 1975, Eliade îi relatase ceva semnificativ: Nae Ionescu obișnuia să spună că nimeni nu este de neînlocuit. Se referea la faptul că el însuși, Eliade
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
legii pentru lichidarea datoriilor din 7 Aprilie 1934 se adaugă următoarele: "În toate cazurile prevăzute de acest articol Curtea de apel va judeca în camera de consiliu cu precădere și de urgență. "În caz de admitere a recursului, Curtea va evocă fondul, putând însă admite numai acele probatorii care tind la lămurirea unor chestiuni de fapt, a căror examinare a devenit că o consecință directă a admiterii unui motiv de cașare". Articolul 32 Se adaugă la art. 109, alin. III din
LEGE din 19 aprilie 1935 cu privire la unele dispoziţiuni pentru înlesnirea şi refacerea creditului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106074_a_107403]
-
lansat ideea puterii inconștientului în procesul de creație, nemaicitindu-și textul pregătit, ca și Radu Pavel Gheo, care, printr-un fragment ironic din cartea sa, Noapte bună, copii!, ne-a oferit „rețeta” romanului românesc actual „de export”. Radu Mareș a evocat preparative ale scrierii unui roman (cu exemple celebre), iar Alexandru Vlad a propus, ca exercițiu posibil, o Didactică a romanului. Intervențiile Colocviului au fost interesante, diverse, ele au dovedit că romancierii au reflectat și reflectează asupra facerii romanului. Altfel, știm
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
Vosganian precizează că scrisoarea sa este prilejuită de declanșarea cercetării penale pentru un mare număr de funcționari din cadrul Romgaz SA și al Ministerului Economiei, pentru perioada 2005-2010, sub învinuirea de complot pentru subminarea economiei naționale, informează . Chiar dacă multe dintre numele evocate în rechizitoriu nu-mi sunt familiare, am colaborat cu o seamă dintre funcționarii respectivi, în perioada în care am funcționat ca ministru al economiei, de aceea consider că este de datoria mea să fac tot ce-mi stă în putință
DOSARUL ROMGAZ: Vosganian solicită DIICOT să fie audiat alături de Boc şi Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/46469_a_47794]
-
Sorin Lavric E o rutină ca, vorbind de tinerețea lui Schelling, să evoci căminul în care, împărțind aceeași cameră cu Hegel și Hölderlin, și-a petrecut anii de studenție la Tübingen, după canonul sever al educației clericale. Și cum „Tübinger Stift“ (numele căminului) era doar una din fundațiile protestante pe ale căror speze
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
mai îngăduitor cu defectele vechiului prieten, cum ar fi fost de așteptat, ci îi ascute percepția critică față de el. De iubit îl iubește, dar nu pe cel de azi, ci pe acela de odinioară. Cu știutele capacități narative, Virgil Duda evocă plastic o lume multicoloră și multifonă, cu vii și variate imagini ale mediilor frecventate asiduu de „cetățenii lumii”, purtându-ne cu ei prin aeroporturi, prin mari hoteluri cu piscine, prin restaurante de lux, pe vase de croazieră, în spații exotice
Noi teritorii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4652_a_5977]
-
mai îngăduitor cu defectele vechiului prieten, cum ar fi fost de așteptat, ci îi ascute percepția critică față de el. De iubit îl iubește, dar nu pe cel de azi, ci pe acela de odinioară. Cu știutele capacități narative, Virgil Duda evocă plastic o lume multicoloră și multifonă, cu vii și variate imagini ale mediilor frecventate asiduu de „cetățenii lumii”, purtându-ne cu ei prin aeroporturi, prin mari hoteluri cu piscine, prin restaurante de lux, pe vase de croazieră, în spații exotice
Noi teritorii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4653_a_5978]
-
nevindecată,/ ca un capac de sicriu trântit c-o înjurătură: «Morții Mă-tii de viață!»/ Aici Mickey Mouse e mort, e închis, vă rugăm nu/ deranjați...”. Iată că un cristian devine, într-un fel, ultimul douămiist. În romanul său, își evocă și morții (bunicii, tatăl), dar scrie și epitaful propriei generații. Și, tot el, face figură de învingător, fiindcă visurile puștiului de paisprezece ani, împărtășite unei modeste bibliotecare din Buzău, au devenit realitate: cunoașterea scriitorilor importanți ai literaturii române, o „Bibliotecă
Generația MM by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4665_a_5990]
-
simte un ins ce se preschimbă în gândac și Márquez - la fel, când ne povestește atâtea întâmplări supranaturale din Macondo.) Între atitudinea clasică (tonul obiectiv, autorul invizibil, panoramarea realistă, diferențierea personajelor prin limbaj etc.) și maxima libertate pe care am evocat-o la sfîrșit (romanul nu ca reproducere fotografică a lumii, ci ca replică verbală a lumii etc.), autorul de romane se poate poziționa oriunde. Depinde doar de el, de priceperea lui, dacă izbutește sau nu să ridice din cuvinte un
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
oameni buni, sunteți cu capu’?” (f-news.ro) etc. Cum se întâmplă în genere în astfel de situații, valoarea depreciativă a formulei este mult mai puternică decât nuanțele particulare de sens: de la un caz la altul, a fi cu capu’ poate evoca în mod insultător nu doar nebunia, ci și prostia unei persoane. Expresia a fi cu capu’ lipsește din dicționarele noastre generale, pentru că este destul de nouă (și s-ar putea dovedi efemeră), pentru că nu are atestări scrise „cu autoritate”, cu prestigiu
A fi cu capu’... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4673_a_5998]
-
Trebuie spus că la început poziția personajului este pozitivă, el este un om împlinit și n-are nicio reticență față de prezent. Dar am scris o carte, Sfârșitul legii, în care-mi descriu viziunea foarte sceptică asupra lumii și în care evoc distrugerea adevăratelor valori umane și arăt că din oameni încep să iasă unele instincte sălbatice. Este o lectură deloc optimistă - n-o recomand femeilor însărcinate. Cum se face că România revine ca decor în câteva dintre romanele dv.? România a
Martin Vopenka: „România a fost importantă pe drumul inspirației mele“ () [Corola-journal/Journalistic/4573_a_5898]
-
oricum, cu multă grijă. În cartea mea A cincea dimensiune, localizată în Argentina, nu apar localnici, acțiunea se petrece în munți, departe de orice comunitate umană. În cărțile mele nu fac o apreciere obiectivă a situației din diferite țări, ci evoc niște trăiri subiective. Lumea arată astăzi mult mai interesant pe hartă decât în realitate. Găsiți că protagonistul acestui roman are o privire - subiectivă, desigur - de tip colonial față de țările pe care le parcurge? La început, da. Până când descoperă oameni care
Martin Vopenka: „România a fost importantă pe drumul inspirației mele“ () [Corola-journal/Journalistic/4573_a_5898]
-
Născut liber" pentru "Cea mai lungă activitate politică" și lui Mircea Ionescu Quintus, președinte de onoare al PNL, soției sale Viorica Quintus, Radu Câmpeanu, președinte fondator al PNL, și lui Dinu Zamfirescu, președinte al Senatului PNL Mircea Ionescu Quintus a evocat tinerilor aflați la Palatul Parlamentului începuturile sale ca liberal și a arătat că va rămâne în acest partid atât timp cât Dumnezeu îi va îngădui. Drept omagiu, tinerii liberali, în cadrul ceremoniei de decernare a diplomelor, le-au cântat "La mulți ani!" lui
Radu Câmpeanu: Avem un regim de incapabili () [Corola-journal/Journalistic/45804_a_47129]
-
Ion Bogdan Lefter fiind capete de afiș.) Celelalte sunt, în majoritate, simple reportaje de lectură însoțite de verdict. Ideatic, însă, aproape cu totul inutile. Atât doar. Nu nocive. Nu ridicole. Cu o excepție, pe care mă simt dator s-o evoc. Relativ recent, la rubrica pe care o ținea în România literară, Daniel Cristea-Enache și-a încercat și el norocul cu cartea aceasta, scriind tenace un fel de cronică și confirmând, cu o întârziere de aproape două decenii ceea ce toată lumea convenise
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
vede, alteori nu, și nu-i aude comentariile deloc flatante pentru ea, astfel încât episodul pare să sugereze o anamneză a unui eveniment trăit chiar de către John într-o tinerețe agitată și naivă pe care un colț de stradă italiană o evocă într-o clipire. Exercițiul e subtil și plin de farmecul comentariului din off, dezamorsând clișeul, aducându-l în prim plan și redându-l familiarității discursului îndrăgostit. În fond, ce ne mai poate spune Roma nou, în ce constă poezia sa
Dragoste în stil italian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4357_a_5682]