2,256 matches
-
și armoniei înspre o estetică a șocului mizînd pe ruptură, dizarmonie, subversiune, impuritate, inovație, deschidere, procesualitate și atitudine. O „cumințenie a pămîntului”, o moderație eclectică, integratoare: aceasta este imaginea pe care o oferă, în anii comunismului, principalele sinteze critice ale exegeților avangardei noastre istorice, în răspăr cu calificativul de „extremism” aplicat de majoritatea criticilor interbelici. Ion Pop vorbește despre un „avangardism prudent”, „impur”, de „sinteză modernă” (în sens „integralist”), iar Marin Mincu - despre un caracter „experimentalist”, preponderent afirmativ al acesteia, diferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
oricărei înregimentări și mobilizări „colectiviste”. Putem vedea în dadaistul Tzara și un „mutant” al periferiei românești: antrenamentul poetic underground, practicat - împreună cu prietenul Ion Vinea - în vacanțele de la Gîrceni, apoi episodul-pilot al revistei independente Chemarea (aprilie-octombrie 1915) i-au îndreptățit pe exegeții fenomenului să considere că poetul era pregătit, încă din România, pentru aventura dadaistă. „Virusul” anarhic avea însă nevoie de un context favorabil de receptare, de un organism-gazdă pe măsură, în interiorul căruia să explodeze; or, România anului 1916 nu era decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
revista lui Vinea și Iancu - la Integral, alături de „disidentul” M.H. Maxy, și la unu, odată cu deplasarea lor „revoluționară” dinspre futurism către suprarealism, pe fondul ascensiunii fascismului european, cu toate avatarurile sale. Sinteză particulară de constructivism și futurism, considerat de unii exegeți postbelici ai fenomenului drept singura contribuție originală, pe teren românesc, la „ism”-ele avangardei europene, „integralismul” nu e, de fapt, decît o radicalizare - în direcția unei coerențe programatice mai accentuate - a eclectismului de la Contimporanul, epurat de scoriile „modernist-moderate” și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
modern, În apărarea cosmeticii, Dandy și dandy, Prințul cel bun, De natura barbatulorum, povestirea Ipocritul fericit sau romanul Zuleika Dobson depun mărturie că dandysmul lui Beerbohm trece din viață În pagina tipărită. El are Însă o notă specifică, pe care exegeții săi se grăbesc să o identifice, pe urmele cuvintelor și gesturilor lui Beerbohm. Dacă „civilizația e stăpânul rasei umane”, dacă ea este expresia „delicateții și a rafinamentului”, atunci și cel care afirmă aceasta, Max Beerbohm, reprezintă „o manifestare saine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ar suna Înduioșător dacă n-ar fi puțintel cam ridicol prin exces. Bănuisem Întotdeauna În belșugul lor de vorbe aprinse dacă nu convingerea, măcar speranța secretă că o părticică din prestigiul celebrităților În cauză se transferă și asupra empiricilor lor exegeți, prin simplul fapt că și unii, și alții aparțin aceleiași geografii. Nu și aceleiași istorii, e adevărat, dar asta e mai puțin important la urma urmei... Vorbiserăm, firește, despre Odobleja - aici, În S..., unde autorul Psihologiei consonantiste, Logicii și Fonoscopiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
odată declanșat, s-ar dovedi mult mai nefavorabil și mai distructiv decât încălzirea globală. Într-un cuvânt, pe întreaga planetă, în general, după o creștere a temperaturii medii anuale, va urma o scădere accentuată a temperaturii. Fără a fi un exeget, să pot demonstra ad litteram afirmațiile de mai sus, instinctul sau premoniția înclină spre cea de a doua probabilitate. Mă gândesc că e mai bine să te odihnești! Ce-o fi vom vedea. Pe lângă cele șase miliarde de locuitori ai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fără să fie vorba de o metamorfoză a personalității, ci doar de o desăvîrșită împlinire a ei, în plan spiritual. Nu putem accepta asociația lipsită de profunzime, nu și de o anumită maliție mimînd umorul, făcută de un mai nou exeget (L. Russo), între destinul ideilor lui Savonarola și cele ale lui Machiavelli, care, prin ironia soartei, ar fi fost acoperite deopotrivă de formula "profeție dezarmată". Deci, un Machiavelli victima propriei formule, s-ar spune: "Căci, dacă entuziasmul religios al fratelui
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
l-a răzbunat pentru neșansa de a fi sfîrșit în dizgrație. Un punct pe cît de sensibil pe atît de interesant e condiția psihică a autorului, cea care a alimentat scrierea Principelui, și care n-a reținut prea mult atenția exegeților. Să nu omitem că, doar cu puțin timp înainte, Machiavelli fusese torturat sub acuza de a fi luat parte la o conjurație republicană contra Medicilor. Psihologic vorbind, răul intrat în exces îi aprinde speranțele, spre a reprima disperarea. Scrisorile în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
obligat la schimbarea numelui din Calache Beșleagă în Caius Aeqvus. Operația s a desfășurat în liniște și fără dureri, respectivului administrândui-se preventiv mai multe doze duble de samahoancă. Trezit din procesul renașterii onomasiologice, Caius încercă, așa cum nu vor mai nota exegeții, încercă deci să se scarpine în cap, acțiune fatalmente eșuată, organul respectiv nemaicorespunzând noii identități de răzeș privat de grajd. Faptul a determinat cel de al doilea val al marilor descoperiri geografice care au condus, între altele, la descoperirea mai
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
plan arhitectural, ca structura de rezistență a unui edificiu, care, finalizat, capătă o Înfățișare distinctă și atrăgătoare din punct de vedere estetic. O operă bine Împlinită - cum ar putea spune un ochi de amator. Bine articulată - cum ar comunica un exeget. Ambele constatări evidențiind aceeași realitate: valoarea operei. Născut și crescut Într-un spațiu În care istoria, tradițiile, cultura neamului românesc Își au deopotrivă izvoare și continuitate - județul Botoșani - format Într-un alt spațiu de referință, nu doar spirituală, pentru ființa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
încarcă, într-un al doilea plan, de sensuri opuse celui aparent lejer și umoristic. Tema utopiei, ambiguizată, este extinsă și în registrul romanului realist, Cina cea mai lungă și Pasărea de lut indicând un prozator major. O. este și un exeget al literaturii SF, fenomen căruia îi dedică lucrări fundamentale în spațiul literar românesc și în cel european. După eseul monografic H.G. Wells. Utopia modernă (1983), el a abordat într-un studiu istoric și critic Anticipația românească (1994) și problematica generală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
Pippidi) defecțiunea domnitorilor români n-a fost cauza instituirii domniilor fanariote (recte regimului fanariot - mai mult o stare de spirit pentru Andrei Pippidi), de vreme ce domniile fanariote pe tronul Principatelor au precedat anul 1711. Veniamin Ciobanu, unul din cei mai recenți exegeți ai epocii, observă că, „deși învingătoare în 1711, Poarta Otomană a devenit pe deplin conștientă de pericolul pe care îl reprezentau pentru dominația ei în Principatele Române tendințele expansioniste ale puternicilor săi vecini. Pericolul era cu atât mai mare, cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
asemenea, prin colonizare". Plecînd de la analiza documentelor din secolul XVI-XIX, Ștefan Gorovei arată că a descăleca implică un sens de reorganizare. Cuvîntul este folosit, de exemplu, pentru a defini reorganizarea Țării Românești de către turci în perioada stabilirii suzeranității otomane. Demonstrația exegeților români merge mai departe: se ia act de analogiile dintre legendele întemeierii Moldovei și Țării Românești pentru a sublinia caracterul unitar al României. Aceasta este poziția lui Brătianu cînd, în 1940, evocă legenda întemeierii Țării Românești de către un prinț, venit
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
parte din canon. Ei nu-ți vor scrie misive dezamăgite, nu te vor acuza că n-ai înțeles nimic din cartea lor, nu-ți vor reproșa că nu le dai o șansă. Te încolonezi frumos într-un imens cor al exegeților ce nu fac decât să confirme frumusețea, valoarea, perenitatea unor texte-reper. La baza acestui joc stă, la fel de simplu, un principiu franc al plăcerii. Am preferat să scriu despre cărți care îmi plac, chiar dacă se aflau la a o suta reeditare
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
romanului Gabrielei Adameșteanu, Dimineață pierdută, la Editura Polirom*, consolidează statutul canonic al unui text mereu recitibil. Experiența căutării timpului pierdut devine aici o incursiune în materia densă a memoriei subiective, marcată și subminată de ireversibilul istoriei obiective. Numit justificat de către exegeți "roman al femeilor", Dimineață pierdută intersectează povestea unei femei simple, Vica Delcă, cu istoria unei familii burgheze, decăzută după război, dar influentă în primele decenii ale secolului trecut. Bătrâna pornește de acasă într-o adevărată aventură citadină spre casa Ivonei
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
sînt prezentate astfel de explicații. Le amintesc doar de dragul memoriei și ca să nu fiu acuzat că le-aș fi ignorat. Se pare că sfatul e valabil și în cazul științei: mai curînd te adresezi lui Dumnezeu decît sfinților lui. Sau exegeților. II Dar să începem prin a accepta evidența așa cum este ea. Prin eseul publicat în 1921, intitulat Psihologia maselor și analiza eului, Freud și-a făcut debutul oficial, dacă doriți, în domeniul psihologiei sociale. La capătul analizei eului individual, și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în momentul publicării lor. Ea a luat naștere datorită faptului originalitatea scriitorului, deși este mereu prezentă, este adecvată la esența prototipului folcloric. Poveștile lui Creangă au ajuns astfel să reprezinte un adevărat „caz” al literaturii române pe care nu puțini exegeți au încercat să-l soluționeze. Opinia lui Tudor Vianu din Istoria literaturii române moderne din 1944 pare a fi, în acest sens, una dintre cele mai juste, criticul fixând niște premise clare de la care trebuie să pornească analiza basmelor lui
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
considerat adesea fără o tradiție solidă pe teritoriul românesc, fiind raportat mai curând la psihologismul francez din secolul al XVIIIlea sau la modernii Marcel Proust și Andre Gide. Asocierea cu literatura existențialistă s-a făcut mai ales de către critica postbelică, exegeții interbelici rămânând în sfera filiațiilor literare deja menționate. Perioada în care Anton Holban se realizează ca scriitor se distinge ca o etapă distinctă a evoluției de ansamblu a prozei românești, caracterizată de trei aspecte majore sub semnul cărora se situează
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
prietenul meu I.D. Șerban. Cred că l-a plăcut: l-a luat cu Ea... Critici-măcelari Nu ghiciți despre ce este vorba în acest episod, chiar dacă v-am întins o mînă de ajutor! Credeți că vreau să vă vorbesc despre un exeget dur? Nu. Ar fi prea simplu. Și chiar banal. Cazul pe care îl aduc în fața voastră ține de bizareria vieții noastre literare și nu numai. E unic în istoria generației mele. Și merită, deci, un pic de atenție... Prin anii
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
nu numai în fața sclavelor din Tracia, ci a oricăruia din gloată, căzănd, din nepricepere, în puțuri și în tot felul de încurcături fără ieșire, iar stăngăcia sa grozavă îl face să treacă drept nătăng.” Portretizarea filosofiei a reprezentat pentru dinamica exegeților, un contrast puternic de nuanțări și interpretări. Pe de o parte, filosofia a fost descrisă drept un efort și un dar al unor oameni excepționali: (Platon); (Hegel); (Seneca); (Camus). Pe de altă parte, filosofia a fost disprețuită sau ignorată, fiind
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
Convorbire în trei, cât ne-au ținut bateriile, RL, 1995, 24-25; Ilie Constantin, Locuitorii unei planete explodate, RL, 1995, 50; Gabriel Pleșea, Scriitori români la New York, București, 1998, 159-194; Ilie Constantin, Plecarea prin luptă, București, 1998, 183-201; Alex. Ștefănescu, Un exeget al fantasmelor, RL, 1999, 22; Dimisianu, Lumea, 446-449; Titu Popescu, Editoriale, Aarhus (Danemarca), 2000, 151-160; Tudorel Urian, Du iu spic romgliș?, „Cuvântul”, 2001, 7; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 230-233; Dicț. scriit. rom., III, 801-803; Cristea-Enache, Concert, 186-189; Mihaela Albu, Citind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
și fără să recurgă la arma, atât de des utilizată în epocă, a ironiei, poetul contemplă cu nealterată gravitate o lume de hârtie. Acceptarea biografismului în programul liric poate constitui chiar un jalon al traiectoriei lui literare, diferit apreciată de exegeți: dacă Eugen Simion consideră refuzul realului drept o constantă a unei poezii exclusiv autoreferențiale, Nicolae Manolescu descoperă în Manualul autorului (1989) un intimism caligrafic și reflexiv, unele concesii făcute biograficului fiind interpretate ca un semn de oboseală a textualismului. Poezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287276_a_288605]
-
a fi fericit preț de mai bine de-o părere, În ideea, exprimată acum În termeni freudieni, a revărsării pulsiunii sexuale În pulsiune de moarte. Adept al ideologilor de sfîrșit de secol XVIII, apoi al lui Schopenhauer (fără pretenții de exeget), Michel Houellebecq crede, precum Destutt de Tracy, că “être c’est vouloir” și că asistăm astăzi la anestezierea tot mai accentuată a voinței ca principiu vital. Nu concepe să scrie o carte cu un personaj oarecare, care să nu reprezinte
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Chevillard, prima Întâlnire civilizată (ne amintim de Dublul lui Dostoievski) Între scriitor (borgesianul Thomas Pilaster, 1934-1997, autorul romanului “Zâmbetul morților”, căruia i s-au decernat simultan premiile Jules și Edmond - sic! - Goncourt, și proprietarul unei fermecătoare egerii, Lucie Combes) și exeget (poetul ratat Marc-Antoine Marson care strecoară malițiozități la adresa scrierilor lui Pilaster, la a căror ediție critică lucrează), Încheiată, fulgerător, dar la fel de elegant, cu moartea scriitorului (a unui alter ego Învins În lupta cu limbajul, a unei vârste prea fragile, concret
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
decât femeie, dovedind astfel pasul final al contestării, și anume voința de instaurare a unei noi religii. Renegarea divinității e însă totală în Talanga, un text de o violență rară, ce atinge culmea îndrăznelii eretice (împrumutând o frază a unui exeget al operei argheziene, am putea spune că, dacă Ioanid Romanescu ar fi trăit în Evul Mediu, cu siguranță ar fi fost ars de viu de inchiziție, și asta dacă mai înainte n-ar fi fost linșat de o mulțime furioasă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]