2,392 matches
-
în același timp, natural 90. Nici politica lui Filmer, nici cea a lui Hobbes nu ar fi putut să fie considerate juste în raport cu normele dreptății creștine, interpretate în acord cu dreptul natural protestant. Aceste norme sunt expuse de Locke în exegeza biblică din scrierea care a primit numele de Primul tratat. Cum teoria hobbesiană a stării naturale conține o serie de elemente materialiste indiferente față de religie, ea se va afla în contradicție cu doctrina din Al doilea tratat și, prin urmare
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
vol. IX-XII), circa 2500 de pagini, trebuie să constituie baza documentară, de lectură obligatorie pentru oricine vrea să formuleze vreo judecată sau opinie față de gîndirea politică, socială, economică sau culturală a gazetarului Eminescu. Depășind atitudinea unui protecționism estetic prost înțeles, exegeza eminesciană de după 1990 a încercat, înainte de toate, să-l despovăreze pe Eminescu de lespezile mortificatoare ale mitizării și să-l redea sieși în mărime cît mai naturală. Coborîrea de pe piedestalul unei forme de obediență critică, desacralizarea acelor atitudini al căror
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
scris, însă, în timpul scurs de la Revoluție, cîteva cărți importante despre Eminescu, unele după ce revista Dilema a transformat, în 1998, numele său dintr-o funcție a culturii române, rol purtat și de alți autori, într-un așa-zis caz1. Două dintre exegezele apărute în acest interstițiu discută temeinic despre (im)posibila despărțire de Eminescu (e vorba de cărțile criticului Adrian Dinu Rachieru: Eminescu după Eminescu, Ed. Augusta, 2009; Despărțirea de Eminescu? Ed. Tibiscus, 2012). Pentru cei care mai pun însă, cu o
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
apărută cu peste trei decenii în urmă (v. Arhaic și universal, Ed. Eminescu, 1981), (re)punea poate în termenii cei mai adecvați chestiunea a ceea ce critica a înțeles prin influențele altor spații spirituale asupra creației eminesciene. Dacă revenim la această exegeză, o facem pentru că judecățile sale critice nu au încetat să însemne o înțelegere profundă și, în egală măsură, o depășire a obișnuitelor înrîuriri, multe dintre ele superficiale, epidermice, provocate aproape extrinsec de pretexte culturale uneori facile și sub impulsurile venite
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
operei eminesciene: aceea a gîndirii fondatoare, un tip de demers deconstructiv prin care, cum subliniam deja cînd avansam ipoteza euristică a lui Sergiu Al. George, se poate descoperi conjuncția sau congruența arhaicității cu universalitatea. Este aici revanșa istorică luată de exegeza modernă prin procesul făcut amneziei filosofice de care au suferit autori chiar și de profunzimea lui Hegel. Uitarea Indiei, cum și-a intitulat eseul Roger-Pol Droit, dar și a Chinei, Islamului sau creștinismului ar însemna astfel imense pete albe pe
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
omului, ireductibil la orice om generic. Magul sau Marele Preot e acea Prezență fondatoare care apare de altfel și în Biblie, Egiptul avînd o influență hotărîtoare asupra vecinului său de la est: Israelul, dar și asupra Greciei, cea considerată ostentativ de exegeze ca axis mundi. Să nu fie semnificativ, în acest din urmă sens, faptul că Platon scrie Gorgias un dialog care propunea o dezbatere esențială asupra relației dintre conștiință, ideea de justiție și eternitate la reîntoarcerea din Egipt?! Mai cu seamă
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
înrîurire a filosofiei lor de către literatură, fără a exclude e cazul lui Blaga îndeosebi influențele venite dinspre știință. Creația acestor autori punea însă accentul cu gravitate pe limbaj, și-a fundamentat discursul pe utilizarea extrem de rafinată a potențelor limbii. De la exegeza lui Vasile Băncilă și pînă la descifrarea cu totul specifică făcută de Noica, receptarea filosofiei blagiene nu a putut ocoli osmotica ei legătură cu literatura, trecînd dinspre o evaluare accentuat autohtonă spre revelarea unei deschideri surprinzător de moderne. Filosoful de la
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Virgil Nemoianu întîlnise, cum îi scria lui Ion D. Sîrbu, cel puțin cinci filosofi ai culturii al căror demers semăna atît de mult cu cel blagian, fără însă ca nici unul dintre ei să fi auzit vreodată de autorul român. Capcanele exegezei Ca orice mare construcție metafizică, gîndirea blagiană a oscilat încă de la început între aderență și contestare. Este importantă, credem, receptarea filosofiei lui Blaga în momentul apariției lucrărilor sale, exegeza făcută "la cald", în contextul edițiilor princeps, în atmosfera socio-culturală a
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
nici unul dintre ei să fi auzit vreodată de autorul român. Capcanele exegezei Ca orice mare construcție metafizică, gîndirea blagiană a oscilat încă de la început între aderență și contestare. Este importantă, credem, receptarea filosofiei lui Blaga în momentul apariției lucrărilor sale, exegeza făcută "la cald", în contextul edițiilor princeps, în atmosfera socio-culturală a intrării textelor blagiene în istoria ideilor spațiului românesc. Mediul academic interbelic a reproșat, uneori, slaba rigoare conceptuală a filosofiei blagiene, faptul că era o construcție "metafizică ieșită din interpretarea
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
s-au încercat niciodată, ca discipoli, în metafizică. Dincolo de exercițiile de admirație ale unora dintre ei, descoperim însă, la un Nicolae Balotă, Radu Stanca, Radu Enescu sau Ion D. Sîrbu, fecunde întîlniri sau confluențe cu sfera filosofiei culturii sau a exegezei filosofice care face din estetic și stil binomul seminal al unei opere de valoare. Generația și spiritul timpului Un binom recesiv: opera și omul Poate exagerez într-un fel, dar o fac din rațiuni oarecum caricaturale: la peste șaizeci de
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
peste șaizeci de ani de la moarte, mi se pare că, și în cazul lui Mircea Vulcănescu, avem de-a face îndeosebi cu o posteritate bibliografică: s-au tipărit, nu în ediții critice, lucrările sale cele mai importante 21, au apărut exegeze 22 al căror spor de cunoaștere nu poate fi eludat, după cum au apărut, conjunctural și protocolar (în cumpătul vremii, ar spune Noica), texte care au stors în exces încărcătura morală a gesturilor esențiale, sublime făcute de omul Vulcănescu. Sensul acesta
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
puțin același prestigiu cu acela al lui Noica? ce nume să pronunțăm dacă ne cere cineva să exemplificăm, pentru spațiul românesc, creații filosofice originale elaborate în ultima vreme? cine dintre autorii români întreține un dialog consistent, nu la nivel de exegeză, cu filosofii de aiurea? Însă dincolo de neliniștea privitoare la posteritatea lui Noica, nu atît de rodnică precum am fi vrut, nu încetează să ne stîrnească interes biografia celui și-a trăit anii din urmă ai vieții la Păltiniș, un loc
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
De altfel, o atare formă de receptare a devenit reflex deloc singular și deloc izolat, căci constatăm cum valoarea unor personalități importante, în varii spații culturale, se convertește în ceva instant, în constructe-efemeridă, în celebritate imediată, ipostaze cînd nu interesează exegeza operei, ci rătăcirile tinereții, angajarea politică sau concesiile ideologice făcute în timpul vieții. Poate la aceeași ipostază de personaj a lui Noica s-a gîndit și mitropolitul Antonie Plămădeală atunci cînd, pe la începutul anilor '90, nu mi-a mai povestit, ca
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
lui Nietzsche din So sprach Zarathustra: "Mulți mor prea tîrziu, și unii mor prea devreme. Încă sună ciudat învățătura: "mori la timp!" Mori la timp: așa (ne) învață Zarathustra". Sapienti sat! Cuvinte privilegiate și comunicare La început a fost relația Exegeza metafizicii lui Noica a descifrat, din varii perspective, năzuința și izbînda construirii unei ontologii a limbii române, a rostirii filosofice specifice spațiului nostru cultural. Nu atît extensia unui lexic necesar filosofării l-a interesat pe autor, cît descoperirea acelor zăcăminte
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
secolului trecut. Filosoful care exprimase spiritul vremii și care continua să fie la modă era Henri Bergson (premiul Nobel, 1927), eseurile sale, inclusiv Cele două surse ale moralei și religiei care apare în 1932, constituiau repere bibliografice de neignorat pentru exegeza filosofică, înainte de toate asupra timpului, pe care o vor face în anii facultății dar și după Cioran și toți cei ce alcătuiau generația lui Mircea Eliade. Deloc întîmplător, studentul Cioran alege ca subiect pentru teza sa de licență Intuiționismul contemporan
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
parcă mai tot timpul în background-ul comentariilor din Repere teoretice în biopolitică este, cum sugeram deja, opera lui Michel Foucault (se face un tur elevat al modului în care poate funcționa binomul atașare\detașare atunci cînd e vorba de exegeza autentică). Gînditorul francez este mereu referentul din umbră spre care arată autoarea, conceptele și raționamentele sale sînt chei de control și radare de supraveghere ideatic-discursivă, chiar cînd reflecțiile filosofului devin radicale și insolite. Astfel îl descoperim, de pildă, atunci cînd
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
la grămadă handicapații, romii, alcoolicii, oameni cu probleme psihice sau boli sexuale, pînă la indivizii care arătau urît" (v. România Liberă, ediția on line din 23 noiembrie 2012). Într-o simetrie (ne-)voită cu politica eugenică proiectată în interbelicul românesc, exegeza Viorellei Manolache pune accente ascuțite asupra discursului eugenic din ultimele decenii, cu proiectele sale asupra unei profilaxii a națiunii, cu politizarea și cu alte măști ale unei retorici nu o dată agresiv-discriminatorie. Publicația clujeană investigată relevă, în parte, obiectivele elitei românești
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
social, al comunității naționale". Istoria eugeniei face ca, azi, aceasta să își recupereze semnificațiile sale culturale, cele prin care modernitatea i-a marcat de altfel evoluția sa discursiv-științifică odată cu salvarea din colapsul ivit în raportul dintre cultură și biologie. Pentru exegeza pe care o comentăm, corpul uman ca metaforă alternativă pentru spațiul politic sau cel cultural are, astăzi, semnificațiile unei noi poziții centrale, recîștigînd astfel fie privilegiile pe care i le-au conferit cîndva Descartes, Newton, Leibniz sau Spinoza, fie rolul
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
aducea un spor cognitiv cu totul aparte în spațiul critic românesc. Poate mai mult decît în cazul altor autori, lecturile sale veneau dinspre teoria la zi a criticii literare, validate apoi prin fapte de cultură și puse la lucru în exegeze pertinente asupra unor scriitori români și de aiurea. Am descoperit de fiecare dată același spirit interogativ, critic (în sens kantian) față de prejudecățile care favorizează inerția și comoditatea în gîndire, un interpret înzestrat cu puterea și răbdarea de a dezvălui raporturi
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
titlul, aveam de-a face cu un instantaneu critic, cu un stop cadru asupra scrierilor lui Sorescu, un demers prin care criticul voia să surprindă structura internă a elementelor ce unifică diversitatea și conferă identitate unei viziuni și unei morale. Exegeza Mihaelei Andreescu făcea în fond o tăietură critică în opera de atunci a lui Sorescu, crezînd că scoate la suprafață lumea interioară a spiritului sorescian. Calea părea adecvată și era impusă criticului de natura creației pe care o avea sub
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Grigurcu; cel ce a scris Ușor cu pianul pe scări se juca (era un fel de hîrjoană critică) cu opera, o întorcea curios (era să zic: cuvios) pe toate fețele, receptînd-o preponderent cu organele de simț (e un strat de exegeză impresionistă), demonta întregul bucată cu bucată, se întreba de soarta fiecăreia, schimba amuza(n)t locul pieselor, iar cînd textul era destrămat de tot, abia atunci începea, la fel de ștrengărește, adevăratul examen critic: intuițiile apărea brusc în față, evaluările (sau presupunerile
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
literatură. Criticul Sorescu avea un fel suspect de a se familiariza cu o creație, dar de îndată ce aceasta intra pe mîna sa, mărturisea parcă tot. Cum observa Eugen Simion cînd comenta Starea de destin, o antologie de critică, Sorescu pornea în exegezele sale de la fapte, pentru a se întoarce apoi, după o raită prin zone învecinate, tot la fapte. Către faptele însele: acesta ar fi, poate, principiul critic fenomenologic, cu rol de pretext, al eseisticii soresciene. Între livresc și sacru. După Nunta
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
vol. III. Trimitem totodată, pentru repere bibliografice și spirituale, la: Marin Diaconu, Mircea Vulcănescu, Profil spiritual, Editura Eminescu, București, 2001; Studii de istorie a filosofiei românești. Mircea Vulcănescu, vol. VIII, Editura Academiei Române, București, 2012. 22 Nu putem eluda, vorbind de exegeza operei lui Vulcănescu, atitudinea lui N. Bagdasar din Istoria filosofiei românești (Societatea Română de Filosofie, 1940), unde nu aflăm niciun cuvînt despre gîndirea acestui autor: nici în capitolul "Tendințe, teorii, sisteme", nici în "Filosofia istoriei" sau "Filosofia culturii", nici măcar în
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
cea publicată în LA&I, Suplimentul de cultură al ziarului Cotidianul, serie nouă, nr. 43/247), anul VII, 28 oct. 2002) și de Uniunea Intelectualilor Români la 20 febr. 1934, în Mircea Vulcănescu, Tînăra generație, ed. cit., pp. 110-140. 52 Exegeza operei lui Vulcănescu nu a eludat însă tendința unui anume reducționism al autorului atunci cînd opune două Românii (cea rurală și cea urbană, ultima atrăgîndu-i o împotrivire am spune eminesciană) și substituie relația dintre grupuri sociale cu aceea dintre etnii
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
care identifică pentada dramatică exprimată de un act lingvistic - reușește, în această măsură, revelarea posibilelor motive care animă ființele umane în (inter)acțiunile lor simbolice. Studiul lui Kenneth Burke, din 1941, inclus în antologia lui Carl R. Burgchardt, constituie o exegeză a celebrei Mein Kampf a lui Adolf Hitler. Editorul a ales să introducă acest capitol din cartea lui Burke în clasa de contribuții din perspectivă dramatică sau dramatistică la dezvoltarea criticismului retoric, cu toate că tot el semnalează, în prefața sa a
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]