2,397 matches
-
român, ci modul în care acea substanță (străveche, familiară, de multe ori banală și plictisitoare) s-a întrupat, pentru o singură dată, în varianta verbală imaginată de el. Estetic, este o întreprindere mai dificilă decît inventarea unui lucru complet nou. Exegezele clasice analizează global opera lui Anton Pann, fără nuanțări cronologice, ca și cum ar fi vorba de un text continuu, egal cu el însuși. Ce-i drept, caracterul ei repetitiv, revenirea sub diferite forme a acelorași sentenții, proverbe și formule poate lăsa
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
Praga s-a publicat în anul 2000 volumul Mihai Eminescu în literatura cehă, avându-i autori pe doi reputați româniști, Libuše Valentová și Jiri Našinec. în Prima pagină e salutată apariția seriei Corpusul receptării critice a operei lui Eminescu, vastă exegeză datorată lui Teodor Vârgolici și I. Oprișan și totodată sunt combătuți vehement cei care-l contestau, în orice caz, îl minimalizau pe poet ("cele câteva mârâituri care se îndoiau de rezistența în timp a creației eminesciene"). în editoriale vine vorba
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
Wagner, dar și pentru a-și reveni de pe urma tracasărilor îndurate în mediul academic, Nietzsche avea să citească în cerc restrîns - Erwin Rohde, Cosima și Richard Wagner - cîteva fragmente din plănuita Filosofie în epoca tragică a grecilor, un text de strictă exegeză a gîndirii presocraticilor. Filosoful avea 29 de ani și se străduia să uite trauma volumului de debut, Nașterea tragediei din spiritul muzicii, a cărui apariție însemnase caterisirea lui Nietzsche din lumea filologilor. Caterisirea îi fusese provocată de Wilamowitz- Moellendorff, al
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
repoziționase pe baricade anti-ceaușiste și devenise, prin rubrica sa din România literară și prin luările de poziție de la Uniunea Scriitorilor, un reper democratic. În plus, o bună parte din poezia sa rămânea interzisă. Volumul lui N. Steinhardt, dincolo de o personală exegeză a liricii lui Bogza, s-a vrut și un protest abil al monahului față de temnița spirituală în care fusese depusă această operă și, totodată, o discretă, dar eficientă manifestare de solidaritate cu curentul democratic din rândul breslei. Întreaga analiză a
Către o integrală Steinhardt by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4952_a_6277]
-
dar a început să se dovedească util românilor. Anul acesta Colocviul Internațional "Emil Cioran" a ajuns la cea de-a 15-a ediție, iar de-a lungul anilor la el au participat cele mai importante figuri europene în materie de exegeza cioraniană. Se subînțelege că o astfel de performanță cere o natură infatigabila și un optimism inepuizabil, calități pe care Eugčne Van Itterbeek, acum profesor asociat la Catedră de Studii franceze și francofone de la Universitatea "Lucian Blaga", le are din plin
Istoria unei reviste by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7286_a_8611]
-
Cred că există un domeniu unde se întretaie astăzi toate cercetările filosofice, cel al limbajului. Acolo se intersectează investigațiile lui Wittgenstein, filosofia lingvistică a englezilor, fenomenologia creată de Husserl, cercetările lui Heidegger, lucrările școlii bultmanniene și ale celorlalte școli de exegeză neotestamentară, lucrările de istorie comparată a religiilor și de antropologie referitoare la mit, rit și credință - în sfârșit, psihanaliza”. Componentele comunicării Mai înainte de a încerca o definiție, este necesar să constatăm ce-i trebuie comunicării pentru a putea fi numită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
sine - plenitudine În durere - transcende suferința. Marca adevăratei poezii, adevăraților poeți. * Poezia nu este singura regală cale de acces a Martei Petreu spre adevăr, spre viață deci. Demersul analitic subtil, codificându-și și ritmându-și tensiunile În lirică, află În exegezele critice ale poetei o nouă fervoare, cea a iscodirii contradicțiilor revelatoare, a preciziei expresive În numirea și aprofundarea lor. Dacă poemele puteau fi văzute și ca „lecții de vivisecție În oglindă”, nu o dată și anunțate ca „teze”, „dicționare” etc., de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Blecher reputația „unui Kafka român”... Într-o Încercare critică cu tematică mai puțin obișnuită, dedicată În Statele Unite de Eduardo Roditti câtorva dintre cei mai valoroși scriitori ai lumii, numele scriitorului nostru este prezent Într-o confrerie literară de rezonanță. Numeroase exegeze au fost dedicate În ultimii ani, la noi, acestei cărți. Cu deosebire tinerii scriitori și critici văd În această carte un moment de răscruce, o Înaltă, stimulatoare realizare artistică. Sunt, toate acestea, sporite motive să ne reamintim cine a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ale „sensului”, la zidul dărâmat al unui Ierusalim utopic. N-ar fi de mirare, poate, idolatria care a crescut, treptat, În jurul Crailor... Micul grup de fanatici admiratori de la Început, practicând, Într-un fel de „club” neconstituit, smerenia imnică sau docta exegeză manieristă sau mimetismul vanitos și ezoteric și-a sporit, treptat, cotizanții. Bijuteria literară care este Craii de Curtea Veche Își mărește, În succesive ediții, dintre care unele de mare tiraj, publicul. Deși a beneficiat de elogii competente și suscită azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
aveau relații cu evrei. Nu erau evreii italieni naționaliști și antifasciști. Reprezentau o spontană nouă dimensiune culturală pluralistă.” Cum de s-a orientat interesul său spre evreul parohial, tradițional, izolat În limba și obiceiurile sale? Citisem, În germană, extraordinara sa exegeză (Weit von wo1) despre Joseph Roth. De fapt, despre cultura evreiască de „shtetl” din centrul și estul Europei. Mi se păruse de-a dreptul colosală combinația de erudiție și forță analitică. „Da, e vorba de evreul tradițional. În Galuth - numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
fi scos , Însă, biet... Criticilor de teatru tineri le-aș propune ca motto al scrisului lor, un citat din mai vîrstnicul Tudor Caranfil :” Am conceput Întotdeauna exercițiul critic ca pe un spectacol”. În fond, și regizorul face, În montarea lui, exegeză : de ce n-ar Încerca exegetul, regie? ( fiecare, pe scena lui, evident). Întotdeauna m-au uluit femeile care sunt urîte În viață și frumoase pe scenă. Pe de altă parte, oare nu ăsta-i unul din rosturile teatrului - să iluzioneze?! Ce
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de origina litate. În fond, nu cred că despre marii autori s-a spus, vreo dată, ultimul cuvînt... Sigur că În Caragialia (fie, Țara Miticilor!) apar multe idei care se ciocnesc zgomotos și tunetul micilor dispute se aude și-n exegeze : spre exemplu, nu sunt de părere că-n cazul lui Tipătescu, ori Chiriac, „amorul nu e nici cît o mărgică”(p.9); poate la Rică (scuzați rima!), dar tejghetarul chiar suferă, cînd Veta nu-i acordă atenție. Și-n cazul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
spunea "noapte bună" păsărelelor! Cum să-nțelegi un autor când nu ai nici intuiția literaturii, nici acea atentă, adâncă empatie, acel interes adevărat pentru viața și opera lui (de fapt, unul și același lucru) care să te poată salva de exegeza sterilă? Acest interes real nu trebuie să distingă între "convenabil" și "inconvenabil", nu are de ce să se gândească la "imaginea" scriitorului și nu trebuie să creadă că "oamenii au nevoie de mituri". Oamenii au nevoie de dragoste și adevăr chiar
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
literare, de la Dana Dumitriu, Doina Uricariu, Aurelia Batali, Ioana Diaconescu, Ileana Mălăncioiu, până, acum în urmă, la Carmelia Leonte, cu eseul Emil Botta:căderea din spectacol. Valoarea poeziei și prozei, ca și prestanța rolurilor jucate pe scenele teatrelor au scutit exegeza de fraze gen "cel mai bun poet dintre actori" sau "cel mai bun actor dintre poeți". Singularitatea operei lui Emil Botta constă și în faptul că poezia și arta actorului nu pot fi despărțite, structurând o paradigmă unică, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cât efectiv îi folosește dintr-o vastă bibliografie suport teoretic, de la Paul Ricoeur și Johans Huizinga, până la Antonin Artaud, Gordon Craig, Vladimir Jankélévitch, Emile Durkheim, Fr. Nietzsche, Georges Poulet și G. Durand, integrând eficient lecturile din teoria literaturii și din exegeza anterioară a poeziei lui Emil Botta în propriul discurs critic; autoarea caută febril "ipotezele de lucru" pe care nu le lasă suspendate într-un simplu enunț, ci le argumentează, citind (și neforțând nimic) în perspectiva lor. În cazul unor eseuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ca paradigmă a teatrului? Sau tea-trul ca paradigmă a poeziei? Debutul în interpretarea poeziei lui Emil Botta prin prisma teatralității îl face G. Călinescu, în a sa Istorie a literaturii ... (1941). Teza călinesciană va deveni instituție critică, angajând aproape întreaga exegeză ulterioară. Se vor face trimiteri la spectacole de pantomimă (Dana Dumitriu 33, Radu Călin Cristea 34), ecuația poet-actor fiind reconsiderată succesiv. Teatralitatea în opera lui Emil Botta va fi considerată "metaforă existențială"35, "dramaturgie a sentimentelor"36, până la concluzia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
-o în închideri mai vaste. Coliba devine sat, apoi cetate, apoi însăși ființa istorică a omului. Toată istoria omului - vom spune - este o bildende Kunst, o artă plăsmuitoare, generatoare de formă, în care se reiterează simbolic actul cosmic al Facerii. Exegeza modernă a religiilor ne-a arătat că fiecare activitate este, în rădăcina ei, o asemenea reiterare. Nu numai agricultorul (a cărui muncă este rit) sau întemeietorul de cetate, dar fiecare om este purtat, în gesturile lui esențiale, de un patos
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
evidentă ne permite să recurgem la studiul Mioara năzdrăvană (1962), inclus ulterior în volumul De la Zalmoxis la Genghis-Han, pentru a afla precizări suplimentare cu privire la semnificațiile morții anunțate în formă dramatică în Ifigenia. În interpretarea Mioriței, Eliade se delimitează atăt de exegeza „pesimistă” a lui Blaga și a lui Dan Botta, care vedeau în legendă expresia nostalgiei morții caracteristică spiritului autohton, cât și de aceea „optimistă” a lui Brăiloiu, care înțelegea simbolismul nupțial asociat cu ritul nunților postume ca pe o manifestare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
după două capitole introductive menite să fixeze locul autorilor cercetați în literatura elină, partea cea mai consistentă a investigației vizează analiza minuțioasă, sprijinită pe citate, a tragediilor în cauză, pentru ca apoi concluziile ample să rețină aspectul cel mai semnificativ al exegezei. În deschiderea monografiei sale - contemporană cu tentativele unor dramaturgi ca Dan Botta, Mircea Eliade și Radu Stanca de a relua în spirit modern miturile eline -, Alice Voinescu arată de ce nașterea tragediei este esențială în cultura greacă. Concentrându-se asupra ființei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
căci se preocupă mai cu seamă de definirea condiției umane la autorii în cauză. Studiile lor situându-se la un nivel incontestabil elevat și aducând puncte de vedere proprii, putem considera fără emfază că există o contribuție românească notabilă la exegeza tragicilor greci. Postfață Dramaturgii români și Antichitatea Fără ca vreun curent literar din secolele al XIX- lea și al XX-lea să-și fi înscris în program cultivarea temelor și valorilor antice, cum s-a întâmplat în Renaștere și în clasicismul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
miturile cunosc destule modificări. Conflictul tragic clasic al omului cu destinul își nuanțează termenii și dobândește conotații specifice. Importanța acestei problematici în dramaturgia românească de inspirație antică ne-a făcut să cercetăm, într-o anexă a lucrării, felul cum reflectă exegeza autohtonă asupra tragediei eline relația dintre om și soartă, cu afirmarea progresivă a individului conștient și răspunzător pentru propriile fapte. Dramaturgii români cercetați în lucrarea de față nu aderă la o mișcare literară care să-și propună revigorarea antichității. Își
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dependent de politica pronatalistă. Și-au făcut temele de acasă și sarcinile de serviciu. Au alergat după fuste și cosmetice. Le-au obsedat îngrășatul și slăbitul. Gătitul și „gătitul”. Descurcatul de azi pe mâine. Integrarea în genuri socotite „minore”: proze, exegeze, manuale, jurnale, tricotaje, macrameuri. Au născut și au făcut avorturi clandestine. Au perpetuat și au refuzat viața. Au iubit, au suferit, au râs, au plâns. Le-au făcut pe toate în jurul unui bărbat. Din cauza unui bărbat. Împotriva unui bărbat. De dragul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
ales să se sacrifice pentru operă. Un sacrificiu la mâna a doua. Balada nu este a Anei, ci a meșterului Manole, cum este și „monastirea pentru pomenire”. Mai trist este că Ana nu are nimic eroic în ceea ce face, iar exegezele o laudă pentru „autosacrificiu”. Singurul lucru pe care îl consimțise voluntar era acela de a înfrunta orice obstacol ca să-și hrănească bărbatul, pe marele meșter. Restul nu este decât un joc ucigaș. O femeie păcălită să se lase zidită pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
ofer cu această mostră o convorbirilor mele cu el încă niște elemente pentru un portret al omului și savantului. Cărțile sale se traduc sistematic în românește; el predă și conferențiază în universitățile noastre; are discipoli din România; mai recent, chiar exegeza românească a operei sale a început să se contureze, în primul rând prin utila micromonografie a tânărulu său discipol clujean, Petru Moldovan (Moshe Idel. Dinamica misticii iudaice, Cluj, Editura Provopress, 2005). Din aceste motive, nu am vrut să includ în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
s-au gândit că ideea nu e așa de bună, fiindcă oamenii nu vor veni o săptămână doar ca să audă o conferință și, fără să aibă textele conferințelor în față, să discute probleme așa de grele... S.A.: ...legate de o exegeză foarte amănunțită, de lucru pe texte clasice, cele mai multe inedite. M.I.: Exact. Așa că mi-au spus: „Vii mai devreme, scrii totul, iar noi trimitem textele conferințelor înainte de seminar”. Mi s-a părut ceva mult mai serios, de aceea am și scris
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]