12,301 matches
-
amuțiră, apoi unul dintre ei spuse: - E chiar aici. Și râseră amândoi, aparent fără motiv. În clipa următoare, intrară. Grosvenor îi întâmpina cu un salut prietenos. Încă din prima zi a călătoriei, își propusese să se familiarizeze cu toți membrii expediției, cu vocile, fețele și numele lor, agonisind cât mai multe informații despre ei. Dar membrii expediției erau atât de numeroși, încât nu ajunsese să-i cunoască pe toți. Pe aceștia doi, însă, îi cunoștea parcă: amândoi lucrau la secția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
clipa următoare, intrară. Grosvenor îi întâmpina cu un salut prietenos. Încă din prima zi a călătoriei, își propusese să se familiarizeze cu toți membrii expediției, cu vocile, fețele și numele lor, agonisind cât mai multe informații despre ei. Dar membrii expediției erau atât de numeroși, încât nu ajunsese să-i cunoască pe toți. Pe aceștia doi, însă, îi cunoștea parcă: amândoi lucrau la secția de chimie. Îi observă cu atenție în timp ce dădeau ocol încăperii, privind cu un aer amuzat diferitele aparate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se aplecă peste birou și apucă o hârtie, apoi se rezemă din nou de spătarul fotoliului și spuse, cam abrupt: - Am auzit că ai fost invadat. Grosvenor zâmbi acru, gândindu-se la satisfacția pe care o încercaseră anumiți membri ai expediției la auzul acestei vești. Reușise să-i facă pe unii dintre membrii expediției să-i simtă prezența îndeajuns de mult pentru a se teme de posibilitățile ascunse în nexialism. Oamenii aceștia - fără a fi devenit, cu toții, partizanii lui Kent - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de spătarul fotoliului și spuse, cam abrupt: - Am auzit că ai fost invadat. Grosvenor zâmbi acru, gândindu-se la satisfacția pe care o încercaseră anumiți membri ai expediției la auzul acestei vești. Reușise să-i facă pe unii dintre membrii expediției să-i simtă prezența îndeajuns de mult pentru a se teme de posibilitățile ascunse în nexialism. Oamenii aceștia - fără a fi devenit, cu toții, partizanii lui Kent - nu ar fi acceptat o intervenție a lui Morton. Grosvenor venise la director cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
normal, mintea omenească ține în cumpănă nenumărate impulsuri contrarii, încât omul izbutește să-și trăiască viața fără să se lase dominat exclusiv de un sentiment sau altul. Echilibrul acesta complicat fusese rupt în cazul de față; ca urmare, o întreagă expediție era în pericol de a fi distrusă de un inamic al cărui scop nu putea fi decât bănuit. În orice caz căile de acces spre puntea de comandă erau blocate. Grosvenor se retrase, în silă, spre propria lui secție. Korita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de comandă. Căpitanul îl întâmpină cu o cordialitate cazonă: - Lupta asta dintre savanți ne-a pus pe noi, militarii, într-o situație penibilă. Suntem nevoiți să apărăm puntea de comandă și sala motoarelor, pentru a ne face astfel datoria față de expediția noastră. Este exclus, desigur, să-i lăsăm pe unii sau alții să câștige, adăugă el scuturând cu gravitate din cap. În ultimă instanță noi, militarii, suntem gata să ne jertfim pentru a împiedica victoria vreuneia dintre cele două tabere. Explicația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Leeth schimbase direcția navei, îndreptând-o spre astrul acela. Căpitanul îi confirmă acum, cel puțin parțial, această bănuială. Acesta pornea, pare-se, de la ideea că victoria unuia sau altuia dintre grupuri era de neconceput; de aici, până la ideea că întreaga expediție trebuia să fie sacrificată, nu era probabil decât un pas, un pas foarte mic. Grosvenor își îndrepta, discret, encefalostatul spre căpitanul Leeth. Unde cerebrale, pulsații rapide transmise de la axoni la dendrite, de la dendrite la axoni, pe un itinerariu dinainte stabilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fără întârziere. Sistemul nervos al omului învață prin repetare. Ție, imaginile lor luminoase nu-ți apăruseră la fel de des ca și celorlalți. - Nu există oare nici o posibilitate de a evita această catastrofă? întrebă Korita, pe un ton sumbru. - Dacă toți membrii expediției ar fi primit o educație nexialistă, această posibilitate ar fi existat, pentru că educația nexialistă dezvoltă și rezistența la hipnoză, printr-o cunoaștere nemijlocită a fenomenului. Dar te rog, domnule Korita, să-mi răspunzi la întrebarea pe care ți-am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să treacă la acțiune, își duse mâna la cadranul aparatului și așteptă. Sosise momentul. Încă puțin și inteligenta acelui neam păsăresc ar fi pus stăpânire pe sistemul lui nervos, încercând să-l dirijeze, așa cum făcuse și cu ceilalți membri ai expediției. Era convins că va avea de înfruntat inteligența colectivă a unui grup bine sudat. Nu observase nici o mașină, nici un vehicul cu roți, fie el cât de rudimentar. O clipă, avusese impresia că ființele acestea folosesc un fel de camere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mult o lună. - Cu alte cuvinte, vrei să rămânem aici, în timp ce experții noștri tehnici ar examina monstrul? - Da, recunoscu fizicianul. Morton se gândi câteva clipe, apoi rosti încet: - Va trebui să supun aprobării celorlalți propunerea dumitale. Am pornit într-o expediție de explorare. Avem tot ce ne trebuie pentru a transporta mii de specimene extraterestre. Ca savanți, totul ne interesează. Totul se cuvine cercetat. Totuși, dacă am rămâne încremeniți în spațiu câte o lună întreagă pentru fiecare dintre specimenele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în mână. - Suntem cu toții aici, domnule căpitan? întrebă el încet. - Da, toți, cu excepția paznicilor din sala mașinilor. - Atunci... atunci monstrul a fost prins în câmpul de forță. Trebuie să-l încercuim cât mai repede. 17 Tocmai când se întorcea din expediția lui prin etajele inferioare ale navei, Ixtl fu luat prin surprindere de furtuna pustiitoare ce se abătu asupră-i din senin. Cu o clipă înainte, savurase gândul că-și va ascunde guulii în cala metalică a navei, iar acum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
seama cât de speriat era: - Aș putea face treaba asta cam într-o oră, însă cu riscul de a distruge nava. Nu vreau să intru în detalii, dar să știți că o energizare necontrolată ar putea provoca moartea tuturor membrilor expediției. - Totuși, ai putea măcar să sporești cantitatea de energie a pereților, nu-i așa, domnule Pennons? stărui Morton. - Nu! Exclamă Pennons. Pereții n-ar rezista, s-ar topi! - Pereții n-ar rezista?! îngâna cineva. Îți dai seama, domnule, ce putere îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-se din ce în ce mai rapid în hăul negru, căscat între galaxia spiralată, în care Pământul reprezenta doar un punct rotitor, și o altă galaxie, aproape la fel de imensă. Pe acest fundal se desfășura acum o luptă decisivă: cea mai mare și mai ambițioasă expediție trimisă vreodată în spațiu înfrunta cea mai teribilă primejdie întâlnită în afara sistemului solar. Grosvenor era convins de asta. Acum, nu mai aveau de-a face cu o ființă ca acel corl, care supraviețuise experiențelor biologice practicate asupra animalelor de pe planeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fizică și unul propus de domnul Elliott Grosvenor. Căpitanul Leeth și cu mine am discutat aceste planuri cu mecanicul-șef Pennons și cu alți specialiști și am ajuns la concluzia că planul domnului Grosvenor comportă riscuri prea mari pentru membrii expediției, de aceea nu-l vom folosi decât în caz de forță majoră. Vom trece în schimb la aplicarea imediată a celuilalt plan, dacă nu se vor ridica obiecții importante. Au fost încorporate în acest plan o serie de sugestii făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
putea să nu fie singurul supraviețuitor. Să sperăm că nici o altă navă terestră nu va întâlni vreodată asemenea ființe. Biologic vorbind, s-ar putea să fie cu miliarde de ani înaintea noastră. Iată de ce trebuie să cerem fiecărui membru al expediției un maximum de efort, mergând chiar până la jertfă de sine... Un țipăt sfâșietor îl împiedica să-și termine fraza: - A pus gheara pe mine!... Repede!... Îmi rupe costumul! Restul se pierdu într-un fel de bolboroseală. - E Dack! exclamă Grosvenor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
o tăcere grea. Mai-marii navei, de obicei atât de guralivi, păreau să-și fi pierdut graiul. Cât despre Grosvenor, se gândea cu oarecare teamă la noul său plan și, deși își dădea seama de situația critică în care se găsea expediția, era hotărât să mai aștepte. De altfel, nici n-ar fi avut dreptul să vorbească primul. Cel care rupse tăcerea fu Kent: - S-ar părea că dușmanul nostru e în stare să treacă la fel de ușor printr- un perete energizat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
domnului Zeller, interveni căpitanul Leeth. Unde ești, domnule Zeller? - Aici, răspunse metalurgistul prin videocomunicator. Costumul de protecție e gata, domnule căpitan. Și am început cercetările în cala navei. - Cât timp ar lua confecționarea unor costume de protecție pentru toți membrii expediției? Zeller rămase pe gânduri câteva clipe, apoi răspunse: - Ar trebui să punem pe roate un atelier în care să fabricăm uneltele necesare pentru confecționarea în serie a unor astfel de costume, din același aliaj. Totodată, ar trebui să folosim una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
voce tremurătoare. - Domnule Grosvenor, sunt sigur că ne vei oferi o soluție îndrăzneață și plină de imaginație, și te-aș ruga s-o expui... însă peste cinci minute. Cinci minute mai târziu Grosvenor își expuse așadar planul în fața tuturor membrilor expediției. După ce isprăvi, îl auzi pe Smith spunându-i în șoaptă: - Bravo, Grosvenor! Știu că va trebui să-i sacrificăm pe von Grossen și pe ceilalți, poate chiar pe noi toți, dar ai dreptate. Proprietatea particulară nu e ceva sacru pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pentru a încerca să cucerească întreaga galaxie. - Dumnezeule! exclamă cineva. Să nu mai lăsăm niciodată alt monstru la bordul acestei nave! Nervii mei n-ar mai rezista, iar eu nu mai sunt omul cumsecade care s-a îmbarcat la începutul expediției! - Ai exprimat gândul nostru, al tuturor! rosti Kent, care preluase conducerea expediției. 22 Cineva îi șopti ceva la ureche lui Grosvenor, dar atât de încet, încât nexialistul nu desluși nici un cuvânt. Șoapta fu urmată de un fel de tril, la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mai lăsăm niciodată alt monstru la bordul acestei nave! Nervii mei n-ar mai rezista, iar eu nu mai sunt omul cumsecade care s-a îmbarcat la începutul expediției! - Ai exprimat gândul nostru, al tuturor! rosti Kent, care preluase conducerea expediției. 22 Cineva îi șopti ceva la ureche lui Grosvenor, dar atât de încet, încât nexialistul nu desluși nici un cuvânt. Șoapta fu urmată de un fel de tril, la fel de neînțeles ca și cuvintele. Grosvenor își roti mașinal privirea. Se afla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
deși cam tulbure, a scenei contemplate de Kent și de Lester prin telescop. Concentrându-și atenția, văzu că nava ajunsese în vecinătatea unui sistem galactic, ale cărui stele erau însă atât de departe, încât nebuloasa M-33 din Andromeda - ținta expediției - se reflecta în telescop ca o puzderie de puncte strălucitoare. Grosvenor își ridică privirea tocmai în clipa când Lester spunea, depărtându-se de telescop: - Se petrece un fenomen de necrezut. Vibrațiile pe care le percepem provin dintr-o galaxie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
consolidase poziția, impunând adoptarea a diferite moțiuni care confereau secției sale mai multă autoritate în anumite probleme, sub pretextul evitării paralelismelor. Grosvenor știa prea bine că numai un alt nexialist ar fi putut înțelege ce importanță avea, pentru moralul membrilor expediției, încurajarea inițiativelor individuale, chiar cu riscul de a sacrifica o parte din eficacitate. De aceea, nici nu se ostenise să protesteze împotriva restricțiilor suplimentare impuse de noul director unor oameni care și așa erau înghesuiți ca într-o temniță între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vorbi: - Acum câteva minute, cineva a propus să ne întoarcem acasă. Aș vrea ca omul care a făcut această propunere să ne explice motivele sale. Nimeni nu-i răspunse. Grosvenor îl văzu pe Kent încruntându-se. Faptul că printre membrii expediției se afla unul care nu avea curajul de a-și susține fățiș o opinie, fie ea trecătoare, era într-adevăr straniu. Mulți din sală priveau în jur, uimiți. - Când a făcut cineva o astfel de propunere? întrebă Smith. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
faptul că auzise cuvintele cu pricina între pereții ecranați ai secției sale. Kent rânjea, ceea ce nu era de mirare: chimistul arătase nu o dată că prefera să nu se mai gândească la acele ființe-păsări și la influența lor asupra inteligenței membrilor expediției. - Am avut privilegiul de a asculta o înregistrare a dării dumitale de seamă despre acel episod, spuse el cu acreală. Dacă-mi amintesc bine, afirmai că ai putut dobândi victoria numai datorită faptului că Rimii aceia nu erau în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-l privească. Luni de zile îl răbdase pe chimist dar purtarea acestuia îl convinsese acum că nu era vrednic de postul de director. În săptămânile grele ce-i așteptau, subiectivismul și nervozitatea lui Kent ar fi putut deveni fatale pentru expediție. Când coborî pe platforma cea mai de jos, Grosvenor începu să tragă, pentru a-i ajuta pe ceilalți Cu coada ochiului văzu că trei dintre ei puneau în poziție blasterul. În clipa când acesta începu să-și trimită jeturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]