31,562 matches
-
găsi protecție și stabilitate decât în număr. Ei nu aveau însă preferințe egalitariste, iar preferințele colectiviste s-au schimbat imediat ce creșterea productivității a permis-o. Consecvent, proprietatea a urmat noile preferințe, devenind predominant privată. Un mare număr de speculații și explicații poate fi extras pornind de la această idee; argumentul mi se pare corect și pentru că explică foarte multe cazuri. Unul dintre acestea, și o dovadă în același timp, este reacția comunităților și societăților în fața pericolelor comune: organizarea civilă este abandonată în favoarea
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
căreia acesta este procesul care a cauzat ceea ce el numește disoluția aranjamentului - referindu-se însă la dizolvarea nivelului confederativ, agregat. Răspunzând apoi la întrebarea de ce nu a reușit să reziste nivelul confederativ la cele două influențe exogene, analiza va nuanța explicația cauzală avansată de H. Stahl și va extrage concluziile privind rezistența și reziliența aranjamentului. Principala teză susținută de H. Stahl este că disoluția Vrancei a fost cauzată de expansiunea capitalismului prin creșterea stimulentelor în direcția privatizării proprietății devălmașe. Expansiunea piețelor
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
în care taxarea nu a mai fost colectivă: ultima mare aruncare a avut loc în 1840, apoi taxarea a devenit mixtă, odată cu Regulamentele Organice. Ceea ce s-a întâmplat - și aceasta este principala perturbație adusă nivelului confederativ de către expansiunea statului și explicația pe care o ofer - a fost că s-a creat o relație de dependență între existența obștii mari și plata colectivă a taxei . În aceste condiții, tranziția sistemului fiscal a avut loc în două faze: Regulamentele Organice au transformat cisla
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
amintim unele: -oamenii se încing cu foi de nuc la brâu, pentru că și Isus Hristos și-a pus când s-a înălțat; -vitele se bat cu leuștean ca să se îngrașe; - în această zi nu se dă foc și sare din casă. Explicația este următoarea: nu se dă foc pentru că tot anul vei avea huit, iar dacă dai sare nu vei avea smântână tot anul de la vaci. - nu se seamănă după Ispas pentru că respectiva plantă nu va rodi. Simboluri creștine ale Paștelui: oul
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
descalifica micul demiurg. Timpul, de altfel, este un argument în favoarea libertăților neintelectuale, un pierde-vară este mai avut în timp decât universitarul sfâșiat de obiective. În fond, panica intelectualului dinaintea timpului exprimă întreaga superficialitate a acestui monstru contemporan, rezervor inepuizabil de explicații la tot și la toate. Era, deci, inevitabil ca timpul, această inexistență în care ni se măsoară antum și postum rătăcirile, să arunce intelectualul în manifestările megalomaniei sociale, să îl batjocorească cedându-i iluzia și luându-i libertatea, principiu care
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Fiindcă nu are nici un sens să o faci, dacă nu scrii pentru făpturile mai puțin instruite din acest punct de vedere. * „Scriitor!? Nici din punct de vedere biologic lucrul acesta nu are vreun sens. Este o obscenitate romantică a cărei explicație nu poate fi decât superficială.“ Céline. * Sunt fericit numai în momentele în care simt că nu am pentru ce să trăiesc. * Nimic nu-ți prezice sau măcar prevestește întunecarea minții, și cu toate acestea deznodământul va fi inevitabil. Numai că
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
scriitorul nostru clasic, nici la prozatorul nostru postmodern, o condiție meteorologică oarecare. Vipia, zăpușeala, zăduful, crăpătul, crăpelnița, topenia, fierbințeala (șirul sinonimic poate continua cu: dogoarea, torpoarea, arșița, canicula - Paul Georgescu exploatează toate variantele, ca nimeni altcineva în literatura română) sunt explicațiile apatiei individuale și naționale. Tânărul ziarist Gabriel Dimancea ar vrea să lupte cu o astfel de păcătoasă inerție, care e - spre disperarea sa - mai mult decât marca unei provincii limitate: tinde să se constituie într-un specific imposibil de lepădat
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
din punctul de vedere al ponderii, al intensității ori măcar al coloritului epic. Nu apar episoade revelatoare, închegate deodată într-o materie romanescă pe care să o lumineze și s-o justifice. În locul unei acumulări de fapte și al unei explicații generale date acesteia, în logica ficțiunii realiste, se proiectează, într-o deconcertantă simultaneitate narativă și simbolică, un film aproape suprarealist. Parcurgându-l însă cu mare atenție (o atenție focalizată pe axul poveștii și deschisă totodată către nenumăratele detalii aparent nesemnificative
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
poveștii și deschisă totodată către nenumăratele detalii aparent nesemnificative), vom ajunge, dacă nu la o concluzie fermă și univocă, atunci la o grilă de interpretare a haosului dintre cele două coperți. Câțiva comentatori au folosit, aici, termenul postmodernism ca o explicație convingătoare și suficientă; dar mărturisesc că ea mă satisface prea puțin. Fiindcă, departe de a fi slabe, "moi", valorile cu care operează prozatorul, prin intermediul eroilor săi, au o duritate colțuroasă. Nu descoperim în cazul de față niște personaje de hârtie
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
o categorie de oameni distinctă, pentru care, indiferent de vîrstă, zilele poartă o semnificație aparte, pecetluită de cărțile citite și cîteodată scrise. E vorba de o "retragere din lume", din cea a conveniențelor sociale, numită odinioară le monde. Urmează o explicație aparent cochetă, însă care conține o confesiune ce indică nu doar profuziunea, ci și profunzimea experiențelor în cauză, nesațiu acaparant, purtînd neîndoios acolada unui destin: Cînd timpul ți se suprapune însă mai ales cărților (scrise ori citite), configurația lui pare
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
nu este înregistrată în dicționarele mai vechi, ceea ce pare a confirma impresia că este vorba de o inovație. Verbul apare însă în Dicționarul de argou al limbii române, de Nina Croitoru Bobârniche, unde găsim, deja din prima ediție, din 1996, explicația a seca (pe cineva) = "a enerva, a irita pe cineva". În schimb, G. Volceanov, în Dicționar de argou al limbii române, 2006, înregistrează doar sensurile populare mai vechi ale verbului: a-l seca (pe cineva) la ficați = "a simți o
"Mă seacă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9451_a_10776]
-
cu limba vorbită este foarte răspîndit și poate să explice un transfer de sens. Asemănarea fonetică și sintactică dintre "mi secca" și "mă seacă" și numărul mare de români care trăiesc în mediu italofon sînt argumente pentru a susține această explicație. Ipoteza unei evoluții paralele, independente, nu poate fi exclusă, dar mi se pare mai puțin convingătoare.
"Mă seacă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9451_a_10776]
-
este aproape imposibil să deduci toate nuanțele (în care, în multe situații, se ascunde chiar valoarea) autorului respectiv. În volumul Irinei Mavrodin versiunea franceză respectă, cu strictețe, versiunea românească. Ceea ce pare să infirme teoria expusă anterior. Există însă și câteva explicații pentru această cvasi-similitudine: versiunea franceză îi aparține chiar Irinei Mavrodin, care știe mai bine decât oricine care este sensul exact al versurilor sale în limba română și echivalentul lor stilistic în limba franceză. Apoi, așa cum spuneam înainte, miza poeziei Irinei
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
avangardisme și doritor să-și decoreze interioarele. Și totuși Van Gogh nu a vândut decât un singur tablou în timpul vieții... Temele sunt variate: peisaje, scene de concert, flori, imagini din pădure. în expoziția din ianuarie 1995 lipseau cu desăvârșire portretele. Explicația ar putea rezida chiar în lipsa de vandabilitate a portretelor, care interesează fatalmente un public foarte redus, în vreme ce subiecte de altă natură sunt - s-o spunem pe șleau - aducătoare de bani. Să nu fim însă excesiv de critici! Opera lui Philippe Caracostea
Un pictor francez de origine română by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9454_a_10779]
-
scriseseră cîte una, nu numai Iorga, dar și Lovinescu și Călinescu. Nu vreau să vorbesc în numele tuturor, dar oare de ce atîția dintre criticii merituoși ai generațiilor postbelice au publicat panorame sau metamorfoze și nu istorii literare? Dincolo de mode și timp, explicația stă cu certitudine într-o rezervă de natură morală față de fatala ideologizare a oricărei tratări istorice a literaturii". E vorba de o atitudine naturală în fața unui fals care, prin extensia și nocivitatea sa, a ajuns a umbri "originalul". Se cuvine
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
libertate a spiritului uman de a lua cele mai neașteptate, mai vii și mai originale forme, într-o ștafetă infinită și adesea aleatorie, în care prezentul nu e decît miradorul din care privim marele spectacol". Intempestiv elan romantic, dar și explicația acestuia, înfrîngerea tiparului procustian, chiar acolo unde se părea că s-a înstăpînit definitiv. Și ceva mai mult decît atît, o revanșă a criticului care, fără o vocație istoricistă ca atare, vrea să ia în posesie planul istoriei, să-l
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
vă rog să primiți expresia stimei mele celei mai profunde"), care pot fi acceptate sau refuzate; nu e însă uzuală în oferta de informație, de acte justificative etc. Acestea din urmă se trimit pur și simplu, semnalîndu-li-se prezența. Probabil că explicația neadecvării stă în sensul "plin", mai concret, pe care îl are verbul a primi: fie ca gest activ, de acceptare, fie ca situație non-agentuală, non-intențională (în DEX: "a lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă" și "a
"Vă rog găsiți atașat..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9496_a_10821]
-
era decuplat de cadrele dătătoare de tonus creator, Heidegger se stingea repede pe dinăuntru. Schöpferische Landschaft. Warum leben wir in der Provinz ("Peisajul cu virtuți creatoare. De ce rămînem în provincie" - trad. rom. de Bogdan Mincă), textul scris de Heidegger ca explicație pentru refuzul de a părăsi Freiburgul în favoarea catedrei de la Berlin, nu este atît o bucată literară, pe cît de reușită pe atît de gratuită în substanța ei, cît o profesiune de credință. E genul de mărturisire care, pentru a fi
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
tocmai pentru a evita confuzia cu arhetipurile la nivel fizico-acustic, care nu sunt rezultatul unei activități umane. Referitor la interesul pentru arhetipuri: m-am referit aici la teoretizări, dar hipertrofierea nivelului arhetipal (astfel aș numi eu "direcția arhetipală"), poate ignora explicațiile conștiente, după cum ea le-a precedat în orice caz - dacă ne gândim, de pildă, la Brâncuși, la Arcadele lui Aurel Stroe sau Isonurile lui Ștefan Niculescu, dintr-o perioadă în care încă nimeni nu vorbea despre arhetipuri. în context post-modern
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
apucat să-l cunoști. A șters-o. Nici nu mai știu dacă trăiește sau a murit. Pe Slăbănog îl caută gherila să-i facă de petrecanie. Așa stă treaba. Firește că nu se explică. Războiul ăsta nu mai are altă explicație decât pofta de a ucide. Porunca vine de-acolo, de sus: Voi ridicați flinta și trageți. Ochiți. Și toți ascultă. Da' de cine ascultă. Eu nu zic nimic. De fapt nu știe nimeni. Și n-o să știe niciodată. Se ucide
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
actele, ridicîndu-mă pe vîrfuri ca să nimeresc ghișeul și ca să izbutesc să văd, cît de cît, ceva din chipul plictisit, rece, dezagreabil prin atîta acumulare de impolitețe, al funcționarei. "Peste un an!". Peste un an ce?", întreb. "Aprobarea". Degeaba se alătura explicațiile mele celor de dinaintea mea și celor ce vor urma. Că cineva nu mai poate merge acum, nu-și mai poate îndoi articulațiile acum, că are genunchiul blocat acum, că nu are zece milioane pentru tratament nici acum și niciodată, că
Zodia disprețului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9510_a_10835]
-
de decenii dușmanii, explicând contextul și dedesubturile, adnotând lucrurile din unghiul de azi etc.). Repet: nici un nume (inclusiv M. Beniuc) nu figurează nemotivat în sumarele celor trei volume, cu această unică excepție a lui Dumitru Popescu. Prezența lui răstoarnă orice explicație. Dacă e prezent Răzvan Petrescu, cu un volum din 1993, atunci de ce să lipsească Blocada lui P. Chihaia? Și dacă e lesne de înțeles (și de acceptat) de ce lipsesc Al. Oprea sau P. Marcea, este greu de admis absența lui
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
sedusă egal de exclamația narcisiacă și de retorica tînguirii, care nu vrea nicidecum fapte nude și alte asemnea banalități, ci doar hrană incantatorie pentru cine știe ce voluptăți obscure, să fie vinovată nepotolita sete de tacla a cititorului sau, pur și simplu, explicația trebuie găsită în faptul că este mai simplu datul cu presupusul decît darea unei știri. Ori, Doamne ferește, avem de-a face cu o altă realitate, și anume cu ,,traducerea în viață" a unui cunoscut vers arghezian: dacă, după '90, majoritatea
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
o serie de cuvinte cheie, text impregnat de sînge, numărul 23 intervenind constant, matematic, ca o perioadă. Ceea ce rămîne percutant în filmul lui Joel Schumacher nu este atît misterul, - îl vom afla și ne vom dezamăgi că totul își găsește explicația -, ci inflația informațională, suprasemnificarea și intensitatea cu care Walter Sparrow participă la acest joc. În viața de zi cu zi, nu totul are un sens care ne cheamă să-l descifrăm, problema lui Walter Sparrow este saturarea cu semnificație, atunci
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
piatră de moară pentru o carieră în România comunistă. Citind filă cu filă dosarele care îl vizează pe fostul jurnalist la "Europei Libere", sentimentul cuiva din afară este de sufocare într-un păienjeniș des de informații contradictorii. Analizând dosarul, fără explicațiile celui în cauză, nimeni nu ar putea spune precis dacă Neculai Constantin Munteanu a fost o victimă sau (și) un colaborator al Securității. Ceva nu se leagă, între jurnalismul cu atitudine dușmănoasă care a făcut praf politica românească în scrisori
În labirint by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9537_a_10862]