3,552 matches
-
În cap cu apa, Cum ș-n mîini orce apucă Să fie-n stare să-l ducă.” Nu este un dispreț În acest portret, ci o mentalitate pe care Pann, critic al leneviei și al fățăriilor orășenești, o Îmbrățișează fără ezitare. Femeia are În gospodărie un rol precis, crosul este eliminat din discuție. Dragostea s-a stins, a rămas doar Îndatorirea femeii față de casă, bărbat și copii. Însă femeia este, din fire, rea, Înșelătoare, și Pann dă mai multe pilde. Toate
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este bun sau rău. Ancorați într-un decor vag aceste forțe într-o continuă mișcare și împletire de culoare, luară o decizie finală asupra destinelor reprezentanților celor două lumi: Gavriel și Ștefan. După ce își dădu acordul, Griul, cu o mică ezitare, întrebă: Crezi că Lumina ar trebui consultată? Roșul îi luă întrebarea în derădere. Ei nu zău! Îți spun eu de pe acum discursul atingător al ei: „Le-am dat oamenilor posibilitate de alegere, dacă alegerea lor sunteți voi atunci fie dar
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
fi luat sfârșit. Dar atât Tommaso cât și Regele, erau nemulțumiți, simțeau că ceva rămăsese nerezolvat, că discuția lor nu se încheiase. Zăboviră un timp și, în fine, chiar în clipa când se pregăteau să se salute, au priceput motivul ezitării. De mai multe ori Regele îi ceruse lui Tommaso să consulte zodiile în privința fiului său care se pregătea să vină pe lume, dar călugărul schimbase mereu vorba, ca și cum n-ar fi știut ce să-i răspundă. Ducându-și arătătorul mâinii
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lui Don Terentio. Fluiera îngândurat, când la colțul unei ulițe dădu nas în nas cu vreo șase sau șapte indivizi. Dădu binețe și se făcu că nu dă vreo atenție specială grupului respectiv. La început a fost un moment de ezitare, apoi izbucniră în râs și, bătându-l pe spate, îl luară cu ei. Sosiseră pe coasta de la Perniciaro, o vale îngustă, îngrozitoare, ce se căsca ca un soi de râpă imediat după ultimele case ale satului, pe latura opusă locului
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
îndărăt. Călărețul rămase netulburat, privind înainte, încotro arăta brațul lui și, de altfel, tot încotro zburase și corbul. Petrache urcă dibuind. Statuia se dovedi însă prea înaltă. Cum nu mai avea unde să se urce pe scară, după o scurtă ezitare, ridică piciorul și-l petrecu de partea cealaltă a calului. Apoi își făcu loc mai bine călare, în spatele lui, încercând să-i înfă șoare trunchiul cu brațele. În ce-l privește însă pe cavaler, era prea mare pentru ca bra țele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cea de Taină, picioarele ucenicilor. — Ce are scormonitul prin gunoaie cu Iisus ? ridică din sprâncene Papi, frământându-și între degete o șuviță din părul verde. Omul tău e nebun de legat. Stai să vedem, spuse Efrem Sirul, care veni cu ezitarea plânsurilor sale. — Nu poți cunoaște oamenii decât trecând prin starea de umilință, răspunse Cosmina, deși se vedea că ăsta nu era răspunsul ei. Se priviră câteva clipe, încurcați. Papi găsi, ca de obicei, soluția, răspunsul ei la situațiile neelucidate. Își
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acolo nu mai e nimic de făcut. De aceea o găsim acum pe Cosmina la bufetul spitalului, bucuroasă și dispusă să împărtășească și altcuiva acest lucru. O vedem cum se oprește în dreptul ultimei vitrine, cea cu dulciuri, privind cu oarece ezitare. — Luați o amandină, aude o voce în spatele ei. Se întoarce, un bărbat îi zâmbește, arătând către etajerele pe care prăjiturelele amestecă, ispititor, frișca și glazurile de ciocolată : Eu le-am încercat ieri și sunt foarte bune. Au gustul de demult
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fesul îndesat până la sprâncene, stătea în patru labe, uitându-se nătâng la un porumbel. Pasărea țopăi pe loc, până ce se hotărî să rămână nemișcată. Iadeș scoase câteva semințe și i le întinse, în căușul palmei. Pasărea ciuguli, după o scurtă ezitare. — Să moară mama, se minună Iadeș, dacă pasărea asta e chiar pasărea asta... Și, cum tăcerea celorlalți cerea o lămurire în plus, adăugă : Se uită la mine cu ochii ăluia, ai lui Păsărilă. Numa’ că nu zboară și nu cântă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
merge cu studiile, cum petrece, silindu-se a fi cât mai camaraderesc. Îi contempla în același timp fața. Slab, asimetric din cauza aceasta, având ceva din lineamentele lui Ioanide, însă atenuate, extorcate de ardență și deciziune, era lipsit de volubilitate. O ezitare continuă întrerupea vorbirea și gesturile. Cu cine semăna oare la moral? căuta Ioanide o imagine în arhiva familiei, sprijinit pe teoria saltului peste o generație a tipurilor ereditare. Tudorel răspunse la întrebarea lui Ioanide că merge la cursuri (urma Dreptul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a fi sustras-o celuilalt. Fu foarte nemulțumit de situație și dădu toată vina pe mizerabilul obicei de a alambica totul. Ar fi trebuit să ia piesa de jos și s-o pună de-a dreptul în buzunar, fără nici o ezitare. Mult mai simplu i se arătă acum ipoteza de a găsi o monedă străină. Atunci ar fi zis: Am găsit pe dușumeaua dumitale, iubite domnule Hagienuș, o monedă, o țin ca porte-bonheur", și Hagienuș l-ar fi aprobat. Micul caz
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vândă... mai culant. - Mai ales să nu mai cumpere, să ia în comision, sfătuidoctorul Rapig. - Așa! aprobă Saferian. Numai când e ceva rar, artistic, să mă consulte. G. Călinescu - Domnul pe care îl știți, de la bancă, spuse după o oarecare ezitare Demirgian, a căutat ieri un covor persan, dar i-a plăcut grozav numai acela din vestibul. - Covorul meu din casă? se miră cu blîndeță Saferian. Sunt aici și sus atâtea. Nu i le-ai arătat? -Îl vrea numai pe acela
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o deschide, cum făcea nu rareori când voia să-și prezerve spiritul de preocupări supărătoare. După două zile se hotărî s-o citească. "Dragul meu - zicea Sultana fără alte ocoluri, cu o scriere cam lăbărțată, totuși nu dezordonată - după multe ezitări, m-am decis să plec din țară, după sfatul tatii, care mi-a dat o grămadă de comisioane. Să nu-ți închipui deloc că mă plimb cu mâinile în buzunar, sunt mai ocupată decât un agent de comerț. Kevorg a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
amândoi îmbrăcați în halaturi, după tipic. Răspunsul fu negativ. - Cu toate astea, Tudor Ioanide ia salariu la dumneavoastră, insistă arhitectul. Vânzătorul, care n-avea figura obișnuit comună a băieților de prăvălie, părând mai curând un mărunt intelectual, trădă o mică ezitare. Într-o ușă din fund se ivi un om cu priviri interogative, atras de conversație, un personaj inedit în comerțul de cafele, după stofa hainei, după părul scurt și ochelari, arătând a austriac sau german. - Domnul întreabă, zise vânzătorul către
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dintâi, fără nici un fel de mișcare a fețelor, într-o abstracțiune totală. Cu toate astea, când Ioana sfârșise și toți aplaudând se ridicaseră în picioare cu intenția de a se apropia de ea și a o felicita, Pomponescu avu o ezitare când simți alături pe Ioanide și manifestă pe față aceeași contrarietate solemnă ce-i era proprie la nemulțumiri. În mod învederat, ideea de a se prezenta la cot cu Ioanide, în flagrantă concurență în fața Ioanei, îl stânjenea. Din fericire, Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
conveni ca Hangerliu să transmită mai departe consimțirea lui Gulimănescu. Abia cu două zile mai târziu și sub sugestia insistentă a soției sale austriace, Dan Bogdan se hotărî și el să ia informații de la Gaittany. Acesta avu o clipă de ezitare, dat fiind că-i telefonase înainte Gulimănescu, dar, om de lume discret, nevoind să indispună personal pe Dan Bogdan, își puse în funcție afabilitatea cu un spor pentru a acoperi scepticismul. - Într-adevăr, repetă el aproape identic convorbirea cu Gulimănescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
are raport cu crima și cu activitatea dumneavoastră politică. Ați împrumutat un pumnal de la Carababă? - Da! G. Călinescu - Atunci?... - Nu l-am împrumutat pe acesta. - Dar pe care? - Altul, tot din recuzita teatrală. - Cum ați putea dovedi aceasta? - (După o ezitare.) Foarte simplu. Am pumnalul acasă. - Ce deosebire este între cele două pumnale? Fiindcă văcred pe cuvânt. - Pumnalul împrumutat de mine de la Carababă era unpumnal roman, un fel de gladiu scurt, dar teaca este ca și a acestuia, învelită parțial cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
soție și că ar fi fost în măsură să saboteze excesele de zel. Consultă deci din nou pe Conțescu, de la care îndrăzni a cere preciziuni în privința situației pe care i-ar procura-o. Strâns cu G. Călinescu ușa, după multe ezitări și amânări, Conțescu zise că, bineînțeles, avea să lase, la terminarea operei sale științifice, catedra sa lui Gonzalv, numindu-l peste câțiva ani, când lucrările vor fi foarte înaintate, suplinitor, spre a-l prezenta astfel oficial forurilor universitare. Până atunci
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o școală cu o ideologie mai pro-nunțată, pe care editorialistul Charles Krauthammer o inaugura sub denumirea de "noul unilateralism."103 "Neounilateraliștii" susțin o abordare categorică a promovării valorilor americane. Ei se tem de o slăbire a voinței interne și de ezitarea în a transforma un moment unipolar într-o epocă unipolară.104 Intențiile americane sunt bune, hegemonia americană este binevoitoare și cu asta ar trebui să se încheie orice discuție. Pentru ei, multilateralismul înseamnă "afundarea voinței americane într-un terci al
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
permit organizației publice să funcționeze în mod corect. În plus, resursele sunt rare. La această se adaugă confuzia și comportamentele prudente față de criză. Unii decidenți publici nu se simt confortabil atunci când se confruntă cu necesitatea de a schimba erorile și ezitările lor provoacă rupturi în evoluțiile aflate în curs de desfășurare. • Absența leadership-ului Ținând cont de statute și de regulile derivate din dreptul muncii în cadrul sectorului public, încadrarea nu reușește să stăpânească toate variabilele gestiunii resurselor umane. Ea nu are toate
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
dimensiune deontologică foarte pronunțată este intim legată de concepțiile pe care disciplina și le face în mod "tradițional" cu privire la vocația ei de cercetare. Ne propunem aici să parcurgem dinamica acestui câmp atât în orientările "pozitive", cât și în "breșele" și ezitările lui, atât în aporturile, cât și în eventualele devieri, a căror învățătură este, într-o situație de emergență, potențial euristică. Apare o primă întrebare: care sunt punctele de articulație între o întreprindere în plină mutație, preocupată să instaureze scheme de
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Începe aventura neobișnuită a lui Gavrilescu, modest profesor de pian. Întorcându-se acasă de la lecții, În tramvai, constată că și-a uitat servieta cu note la M-me Voitinovici, pe strada Preoteselor și este nevoit să-și Întrerupă călătoria. După oarecare ezitări, ajunge „la țigănci”, În grădina răcoroasă pe lângă care trecu fără s-o ia În seamă mulți ani. Intervine „hazardul, accidentalul (uitarea servietei) pentru ca personajul să ia act de existența misterului (grădina citată)” (/134). Legătura dintre tărâmul profan din care vine
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
posibile. Efectul emoțional al înfrîngerii poate afecta puternic poziția și atitudinea subiectului față de provocări concurențiale viitoare. Cu atât mai mult cu cât este vorba de un subiect timid, cu o scăzută stimă de sine. El intră într-o zonă a ezitărilor, a evitărilor din care poate ieși singur foarte rar și foarte greu. În această situație, psihologii recomandă: "ignorarea temporară a emoțiilor", căci o blocare a lor poate fi nocivă pentru sănătatea perdantului și pentru stabilitatea/echilibrul relațiilor lui interpersonale. De
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
integrantă din realitate, dar atunci realitatea este condusă de legi care ne sunt necunoscute. Fantasticul ocupă intervalul acestei incertitudini. De îndată ce optăm pentru un răspuns sau pentru celălalt părăsim fantasticul, pătrunzând într-un gen învecinat, fie straniul, fie miraculosul. Fantasticul este ezitarea cuiva care nu cunoaște decât legile naturale, pus față în față cu un eveniment aparent supranatural”. Conceptul de fantastic provine din greaca veche, unde adjectivul „phantastikos”, semnificând capacitatea de „a crea imagini”, de „a imagina”, exista alături de o întreagă familie
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Luca Caragiale. Însă, cea mai importantă problemă rămâne cea a cititorului, căci mult mai des decât în alte cazuri, autorul de literatură fantastică va trebui așadar să își pună problema aceasta. În lucrarea Introducere în literatura fantastică, Tzvetan Todorov indică ezitarea interpretării faptelor de către așa-numitul cititor implicit, ca și criteriu al fantasticității unei narațiuni oarecare: „Fantasticul nu durează decât doar atât cât ține ezitarea, ezitare comună a personajului și a cititorului, aceștia fiind chemați să decidă dacă ceea ce percep ține
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
trebui așadar să își pună problema aceasta. În lucrarea Introducere în literatura fantastică, Tzvetan Todorov indică ezitarea interpretării faptelor de către așa-numitul cititor implicit, ca și criteriu al fantasticității unei narațiuni oarecare: „Fantasticul nu durează decât doar atât cât ține ezitarea, ezitare comună a personajului și a cititorului, aceștia fiind chemați să decidă dacă ceea ce percep ține sau nu de realitate, așa cum se înfățișează ea opiniei curente”. Observăm că fantasticul ar trebui considerat ca o simplă piatră de hotar, căci autorul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]