4,829 matches
-
publicat în Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016. Culorile cuvântului Că omului i-au fost lăsate doar cinci simțuri, trebuie să fi fost o inocentă licență poetică a Celui care, dintr-o infinită generozitate, i-a dat deopotrivă fragilei făpturi de lut însuflețit și Cuvântul - măsură de Adevăr și Iubire. Că din cuvânt omul va fi ales când minciuna, când ne-iubirea, păcatul lui trebuie să fi fost o altă inocentă licență poetică, atunci când din prea plin de iubire va
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
cugetul meschin de a ștrangula pulsul și mâinile celor ce au binecuvântat fapte plăcute lui Dumnezeu, Creației Sale, Neamului și Omenirii. Cătușele purtate de creștinii „vinovați” de Dragostea întru Dumnezeu și Neam sunt cele mai odioase stigmate, ce profanează în făptura zămislită de Atotcreatorul, verticalitatea spirituală, cugetul arzând nemistuit și flamura mistică a Crucii credinciosului ortodox. Cătușele sunt prinse de mâinile tremurânde ale creștinilor torturați, deveniți umbrele suferințelor, cu scopul mișelesc de a le sugruma cântarea închinărilor sfinte în suișul lor
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
răsfrânge doar unde vrea, dar, se așeză mai întâi în casa sufletului românesc, acolo unde Frumosul întotdeauna cântă duios. Frumusețea nu are ziduri, nici uși și nici ferestre oricât ar fi de aurite, căci lumina ei tresaltă, mugurul înflorește și făptura omului dănțuiește cu întreg alaiul veseliei cosmosului. Frumusețea susură divin prin toate izvoarele sufletului omului dumnezeiesc: primenește aerul cu râuri de mireasmă, îmbobocește dorințele celeste ale zorilor împodobiți cu cântecul apelor și dă fâlfâiri azurului cu un zâmbet angelic de
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
slava lumii leagănul deșertăciunii. Te-ai încredințat în om și-ai uitat de-al Vieții Domn. Nu te-ai lăsat instruită de Cuvânt călăuzită. Ai pus la grea încercare, îndelunga Mea răbdare. Totuși Tatăl azi se-ndură, ne-nsemnata ta făptură, Să poată fi mântuită de pedeapsă izbăvită. Haide nu mai zăbovi, nici în urmă nu privi. Și deschide-ți inima, azi Cinez în casa ta. Vremea cercetării tale e deschisă azi pe Cale, De acest prilej profită, n-avea inima-npiatrită. Nu
ISUS, PASTORUL CEL BUN de MIRON IOAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381115_a_382444]
-
Profetului o deschidere amplitudinală de întâmpinare a Absolutului, a Adevărului, a Libertății prin imperiala sa dăruire de sine, practicată ca pe o nevoință de dragul Atotcreatorului și Restauratorului Iisus Hristos ce se reflectă ca o îmbrățișare a lui Dumnezeu și a făpturilor Sale, Frumuseți așternute ca binecuvântări în calea sa. Mihail Eminescu, ca de altfel toți marii teologi și filosofi creștin-ortodocși este pe deplin conștient că în Neamul său prea străbun s-a întrupat și înfiat în destinul lui un nou mod
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
înțelesului ei adânc ancestral al DĂRUIRII. „Încă din copilărie, femeile îmi păreau niște personaje de poveste: vocea lor, felul cum râdeau, părul lung și faptul că miroseau a parfum mă făceau să simt un tremur de îndată ce le vedeam. Erau niște făpturi atât de frumoase încât mă temeam să le ating.” (Savatie Baștovoi, Cartea despre femei. Ed.Cathisma, București, 2015, p. 11) În sufletul FEMEII frumoase poate încăpea toată dragostea cerului și toată iubirea pământului. De aceea puterea DĂRUIREA EI este repartizată
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
În sufletul FEMEII frumoase poate încăpea toată dragostea cerului și toată iubirea pământului. De aceea puterea DĂRUIREA EI este repartizată infinit. Toată frumusețea unei FEMEI se institue pe un cod al onoarei. FEMEIA virtuoasă trăiește plină de sensibilitate cu toate făpturile din juru-i. Dorul EI se înfiripă în toată măreția și tragedia omului. Gingășia sufletului EI, face zborul mai înălțător și frumusețea mai floare. „FEMEIA însuflețește totul, învăluie lucrurile cu cântec și caută fără încetare firele ascunse ale țesăturii vieții. Secretul
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
ce începe prin nori de uitare ce sunt să plutească prin cer răsuflate de vânt toate rosturi ce duc către Marele Blând Ești o mitră de crin ce te mângâie-n somn printre frunze de dor legănate de vis o ! Făptură de vorbe! o ! Lumină de Domn stai cu fața în palme și te plângi de abis Bucle mari de cocori zboruri albe de vis încercări de trăiri clipe negre de fum se perindă prin gând amintiri din decor când prin
POEMUL HIERATIC LXI -SEMN DE APE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381229_a_382558]
-
prinzi cu mine/ Și la viață cu unire,/ Și la moarte cu-nfratire!/ Unde-i unul, nu-i putere/ La nevoi și la durere;/ Unde-s doi, puterea crește,/ Și dușmanul nu sporește!/ Amândoi suntem de-o mama,/ De-o făptura și de-o sama,/ Că doi brazi într-o tulpina,/ Că doi ochi într-o lumină./ Amândoi avem un nume,/ Amândoi o soarta-n lume,/ Eu ti-s frate, tu mi-esti frate,/ În noi doi un suflet bate!/ Vin
24 IANUARIE UNIREA PRINCIPATELOR ROMANE de MIRON IOAN în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381216_a_382545]
-
dublă îmi dai și nu te-nduri să nu-mi dai a alege între-o iubire sacra și-a ta prietenie, pe sponci acum lăsată, piezându-te pe tine, iubita-mi, poama acra, mă faci s-o scuip, în fața mea fiind făptura prea versata Dar, iată bucuria-mi e iarăși împăcata cu tine eu fac unul, iar ea-i cea sfârtecata Sonnet 42 William Shakespeare That thou hast her it is not all my grief, And yet it may be said I
SONET 42 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381395_a_382724]
-
din 24 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Sânziene Aur adunat din soare, Mireasmă plină de culoare, Născută în mijlocul verii, Speranța bun-a-nvierii. Văzduhul se scaldă-n lumină, Soarele pe bolți se anină, Fuioare de vânt se joacă pe cer, Făpturi de lumină, mister. Ireale, pure și-atât de frumoase, Trupuri de aer și rochii spumoase, Cu rouă curată pe gene, Dansează pe ape, ingenue. În hora iubirii ne prind, Sânziene aprinse ne-ntind, Coronițe aruncate în zări, Legăminte și visări
SÂNZIENE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381465_a_382794]
-
ERAT DEMONSTRANDUM Te simt precum un înger cu aripile-nchise, Sau poate ești orfanul demon convertit, Te scurgi precum licoarea în ale mele vise În neuitarea-mi tristă de-a te fi iubit, Nu-mi mai pot smulge răsăritul din apus, Făptura din torentul răului în sine, Nu pot uita tot ceea ce mi- ai spus Că-nseamnă dragostea în veacul care vine, Ma sprijin disperată în privirea ta, Albastrul meu vernil, teribil legământ Pentru-a putea macar doar a- ncerca Firava-mi
QUOD ERAT DEMONSTRANDUM de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381486_a_382815]
-
nu păși ‘napoi Am învățat lumina, din tainele iubirii Și moartea- am înțeles-o, cum calea fericirii Zidește dintr-un lut mântuitor de viață, Ce nu se prăbușește, din care se învață..., Așa-mi spuse-nțeleptul și mai privi o dată, Făptura-mi neformată și poarta încuiată, Sunt mere scuturate sub al iubirii pom, Mă răsucesc în pântec, visând să mă nasc om. Silvana Andrada Tcacenco- 29.10.2016 Referință Bibliografică: SĂ MĂ NASC OM / Silvana Andrada : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SĂ MĂ NASC OM de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381490_a_382819]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > IUBIRE Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2110 din 10 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului IUBIRE Iubire, scurge-te pe geam ca ploaia, Nu vreau să te ating, vreau doar să te privesc, Să-mi zgribulesc făptura după droaia De amintiri, ce încă mă mai copleșesc, Lumină-n vârful degetelor care Șuvița răzlețită-n vânt o alintau, Apus înlănțuit la mal de mare, Trăiri profunde care uneori dureau De-atât frumos, precum o mântuire A unui suflet
IUBIRE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381488_a_382817]
-
prin sita crengilor încremenite. Regele nici nu știa dacă se mai află sau nu în regatul său. Stors de setea nemiloasă, se lăsă să alunece din șa și rămase nemișcat în iarbă. Într-un târziu, i se păru că o făptură neasemuit de frumoasă apăruse lângă el și îi umezea buzele cu cea mai proaspătă și mai bună apă pe care o gustase vreodată. - Ești bine? Întrebă o voce mai dulce decât cântecul păsărilor. Regele clipi mărunt către frumoasa fată care
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
dublă îmi dai și nu te-nduri să nu-mi dai a alege între-o iubire sacră și-a ta prietenie, pe sponci acum lăsată, piezându-te pe tine, iubita-mi, poamă acră, mă faci s-o scuip, în fața mea fiind făptură prea versată Dar, iată bucuria-mi e iarăși împăcată cu tine eu fac unul, iar ea-i cea sfârtecată Sonnet 42 William Shakespeare That thou hast her it is not all my grief, And yet it may be said I
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
nu eucalipt,o suferință dublă îmi dai și nu te-ndurisă nu-mi dai a alege între-o iubire sacrăși-a ta prietenie, pe sponci acum lăsată,piezându-te pe tine, iubita-mi, poamă acră,mă faci s-o scuip, în fața mea fiind făptură prea versatăDar, iată bucuria-mi e iarăși împăcatăcu tine eu fac unul, iar ea-i cea sfârtecatăSonnet 42William ShakespeareThat thou hast her it is not all my grief,And yet it may be said I loved her dearly;... XX. ȚI-
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
Ediția nr. 2291 din 09 aprilie 2017. Caut drumul însorit, pe care, l-am văzut nu demult, în cealaltă parte a lui, est și vest... răsărit al dragostei, apus al ei, asfințit al soarelui și a vieții mele, mereu dezorientat, făptura ta, definind orizontul, făcându-mă să-ți scriu, un bilet imaginar... Draga mea, de vrei să știi, ceva despre mine, poți afla, că sunt bine și sănătos, la fel, cum îți doresc și ție. Ieri, uitându-mă la niște poze
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
și ție. Ieri, uitându-mă la niște poze, ... Citește mai mult Caut drumul însorit,pe care, l-am văzutnu demult, încealaltă parte a lui,est și vest...răsărit al dragostei,apus al ei, asfințital soarelui și avieții mele,mereu dezorientat,făptura ta,definind orizontul,făcându-măsă-ți scriu,un bilet imaginar...Draga mea,de vrei să știi,ceva despre mine,poți afla,că sunt bineși sănătos, la fel,cum îțidoresc și ție.Ieri, uitându-măla niște poze,... III. NE-AM FI PUTUT IUBI, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
în dimineața Învierii. Preotul Serghei Bulgakov observă că petrecerea lui Iisus cel înviat în lume până la înălțare stabilește legătura între starea actuală a lumii cu trupul sufletesc al omului și între starea preamărită a lumii de după schimbarea universală și transfigurarea făpturii cu trupul duhovnicesc al omului. Prin Învierea lui Iisus, s-a făcut începutul lumii viitoare. Ea este începutul noii creațiuni a lumii, care numai prin pauza creatoare, în care ne aflăm, e oprită pentru un anumit timp, înainte de a fi
MOARTEA ŞI ÎNVIEREA DOMNULUI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380798_a_382127]
-
ți- am fost Destin împlinit, probleme... S- au tot ivit, devreme. În fața Ta, Doamne, stau azi rușinata De mică am fost, sunt și azi vinovată Mereu am greșit, dar Tu, Preabune, Că ieri și mereu, azi mă iartă. Că sunt făptura mâinilor Tale Bucată de tină-nsuflețită cu hâr Iertare îți cer, azi, în dar... Referință Bibliografica: AZI CER IERTARE / Dania Badea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1956, Anul VI, 09 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dania Badea
AZI CER IERTARE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380839_a_382168]
-
luptă. Relele s-au strâns duium... La toată casa se cântă, Iar eu plâng străin pe drum. Când la zbor ies liliecii, Din umbre-n față-mi v-ați ivit În dosul bisericii, Să vă spun cât v-am iubit. Făpturile prea-nghețate N-au răspuns dorinței mele Și-au rămas pe mai departe Sub povara crucii grele. Am dus pomană la săraci; N-ați dat dovadă nimănui Că v-ați hrănit cu fiii dragi Găsiți în Poarta Raiului. Cred că
MAMĂ, MÂINE E CRĂCIUNUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380856_a_382185]
-
din letargia lui de o zi și o noapte. Când se ridică să se îmbrace, căpitanului îi păru rău, într-adevăr, că trebuia să plece. Bănui că, dacă ar mai rămâne o zi și o noapte în tovărășia caldei ei făpturi, atât de curat nerușinată, ar redeveni omul de altădată, simplu și bucuros de viață, străin cu desăvârșire de această încleștare venită din afară, a unor puteri pe care nu le cunoscuse, nu le dorise și care-l robiseră cu atâta
SIMILITUDINI ȘI DEOSEBIRI ÎN ROMANELE 'PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR”, 'ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI” ȘI '1916” de ALEXANDRU ADRIAN DIAC în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380900_a_382229]
-
din Sfânta Tatălui Dumnezeiască casă!Arhangheli sfinți,ce ați văzut în lume ... XXVII. O,DOAMNE!, de Constantin Ursu , publicat în Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016. O,Doamne! O,Doamne,câtă milă poți să ai, De mine,biata Ta,făptură, Când vezi că dragostea ce-mi dai, Eu Ți-o plătesc cu îndoită ură? O,Doamne,cât ai să aștepti, Să vezi că-s demn a-Ți spune Tată? Chiar de greșesc, la fel Tu mă iubești, Și mă ridici
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
de a trăi-n păcate, Nu mă iubi,ar trebui doar să mă cerți, Ca să-nțeleg,că-n Tine,voi găsi răspuns la toate? Citește mai mult O,Doamne!O,Doamne,câtă milă poți să ai,De mine,biata Ta,făptură,Când vezi că dragostea ce-mi dai,Eu Ți-o plătesc cu îndoită ură?O,Doamne,cât ai să aștepti,Să vezi că-s demn a-Ți spune Tată? Chiar de greșesc, la fel Tu mă iubești,Și mă ridici
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]