2,100 matches
-
și interpretat concert de vioara compus de un violonist virtuos până în prezent. A găsit inspirația pentru a compune „Concertul în re minor” în iarna anului 1855, însă a pus-o în practică abia după 7 ani. „Concertul de vioară în fa diez minor”, pe care l-a compus la vârsta de 18 de ani, este mai puțin popular. Concertul în fa diez minor stârnea entuziasmul ascultătorului pe moment, pe când Concertul în re minor necesita un timp mai îndelungat pentru a fi
Henryk Wieniawski () [Corola-website/Science/328132_a_329461]
-
re minor” în iarna anului 1855, însă a pus-o în practică abia după 7 ani. „Concertul de vioară în fa diez minor”, pe care l-a compus la vârsta de 18 de ani, este mai puțin popular. Concertul în fa diez minor stârnea entuziasmul ascultătorului pe moment, pe când Concertul în re minor necesita un timp mai îndelungat pentru a fi recunoscut. Printre lucrările de o virtuozitate tipică, cele mai des interpretate în prezent sunt „Scherzo-Tarantela” precum și variațiunile și fanteziile pe
Henryk Wieniawski () [Corola-website/Science/328132_a_329461]
-
Concertul pentru pian în Fa major este o lucrare pentru pian solo și orchestră a compozitorului american George Gershwin. Compus în perioada iulie-septembrie 1925, a avut premiera 3 decembrie 1925 la Carnegie Hall din New York în interpretarea Orchestrei Simfonice din New York sub bagheta dirijorului Walter
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
lucrarea, spre deosebire de "Rhapsody in Blue" care a fost orchestrată de Ferde Grofé. Lucrarea este compusă pentru două flauturi, piculină, două oboaie, corn englez, două clarinete în Si bemol, un clarinet bas în Si bemol, doi fagoți, patru corni francezi în Fa, trei trompete în Si bemol, trei tromboni, tubă, trei timpane, percuție (tobă mică, tobă mare, glockenspiel, xilofon, talgere, trianglu și gong), coarde și pian solo. Concertul este structurat în formă clasică de trei părți: Prima parte debutează cu lovituri de
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
54, este un celebru concert romantic al compozitorului Robert Schumann, finalizat în 1845. Schumann a început să compună câteva concerte pentru pian înaintea acestuia: în 1828 a început unul în Mi bemol major, între 1829-1831 a lucrat la unul în Fa major iar în 1839 a compus o parte pentru un concert în Re minor. Niciuna din aceste lucrări nu a fost finalizată. În 1841 Schumann a compus o fantezie pentru pian și orchestră. Soția sa, pianista Clara Schumann, l-a
Concertul pentru pian (Schumann) () [Corola-website/Science/328378_a_329707]
-
alături de pian în această primă parte. Spre sfărșitul părții pianul intră într-o lungă cadență înainte ca orchestra să i se alăture cu încă o melodie și să se îndrepte spre un final incitant. Partea a doua este în tonalitatea Fa major. Pianul și coardele deschid partea cu o melodie scurtă și delicată ce este auzită în întreaga parte înainte ca violonceii iar mai târziu celelalte coarde să preia tema principală, pianul fiind folosit în special ca acompaniament. Partea se încheie
Concertul pentru pian (Schumann) () [Corola-website/Science/328378_a_329707]
-
și anume moarte accidentală, putea fi anulat. Pe 19 decembrie 2012, Curtea Supremă a autorizat începerea unei noi anchete. Stadionul Hillsborough din Sheffield, ce găzduia meciurile de acasă ale echipei de fotbal Sheffield Wednesday, a fost selectat de către Football Association (FA) ca teren neutru pe care urma să se joace semifinala de Cupă, ediția 1988-1989, dintre cluburile de fotbal FC Liverpool și Nottingham Forest FC. Startul partidei a fost programat pentru ora 15.00 (ora locală), pe 15 aprilie, fanii fiind
Tragedia de pe Hillsborough () [Corola-website/Science/330724_a_332053]
-
Sol major. Părțile I și III sunt orchestrate similar pentru trompete exuberante, în vreme ce partea a doua pastorală este, prin contrast, orchestrată pentru instrumente de suflat din lemn și nu include un cor de deschidere. Partea a patra este compusă în Fa major (tonalitatea relativă a lui Re minor) și marchează cel mai îndepărtat punct muzical față de introducerea oratoriului, fiind orchestrat pentru corni. Bach începe o călătorie muzicală înapoi spre tonalitatea ce a deschis lucrarea prin tonalitatea dominantă La major a părții
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
Goodison Park a găzduit și multe alte tipuri de evenimnte. Goodison Park a găzduit 5 meciuri la Campionatul Mondial de Fotbal din 1966. După doi ani de la construcție, Goodison Park a fost ales de către The Football Association să găzduiască finala FA Cup (Cupa Angliei). Goodison Park a fost de opt ori gazda Angliei la British Home Championship. Pe 22 februarie 1973 Irish Football Association a anunțat că echipa națională de fotbal a Irlandei de Nord își va juca meciurile de acasă
Goodison Park () [Corola-website/Science/330276_a_331605]
-
lucrările sale corale) și baletul "Job: A Masque for Dancing". De asemenea a compus și "Te Deum în Sol major" pentru înscăunarea lui Cosmo Gordon Lang ca Arhiepiscop de Canterbury. Această perioadă muzicală a culminat cu Simfonia nr. 4 în Fa minor, care a avut premiera în interpretarea Orchestrei Simfonice BBC în 1935. Această simfonie se află în contrast dramatic cu lucrările "pastorale" cu care era asociat, fiind dominată de o tensiune, dramatism și disonanță care a șocat ascultătorii încă de la
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
de a juca în trei competiții europene. Tabelul de mai jos prezintă aceste echipe. Pentru sezonul 1990-91 UEFA a ridicat parțial interdicția ca test, atunci când Aston Villa a terminat pe locul doi în First Division și Manchester United a câștigat FA Cup 1989-1990, acestor echipe li s-a permis să evolueze în Cupa UEFA și Cupa Cupelor UEFA, respectiv. Totuși, deși ulterior interdicția a fost scoasă complet, echipele engleze și-au recuperat abia peste cinci ani toate locurile pentru cupele europene
Tragedia de pe Stadionul Heysel () [Corola-website/Science/330273_a_331602]
-
Carpenter și este mai puțin intervenționist chiar și decât Cooke: a făcut modificări doar unde interpretarea era imposibilă. Efectul este mai diminuat față de alte versiuni deși a amplificat secțiunea alămurilor mai mult decât Cooke. Introducerea simfoniei (care este în gama Fa diez major) menține o conexiune cu ultima parte a Simfoniei nr. 9. O melodie Andante lungă și tristă interpretată doar de viole duce către o expozițiune a primei teme lente de către coarde. Această temă este dezvoltată și este prezentată o
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
introductiv al simfoniei, acum transferat cornilor, este răspunsul ce calmează puternica disonanță ce a zguduit sfârșitul primei părți. Muzica flautului solo auzită după scena funerară introductivă revine pentru a încheia simfonia într-un mod pașnic și, neașteptat, în gama principală Fa diez major. Schița acestei părți evidențiază faptul că Mahler a compus inițial finalul în Si bemol major dar în timpul revizuirii a transpus muzica în Fa diez, gama primei părți.
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
introductivă revine pentru a încheia simfonia într-un mod pașnic și, neașteptat, în gama principală Fa diez major. Schița acestei părți evidențiază faptul că Mahler a compus inițial finalul în Si bemol major dar în timpul revizuirii a transpus muzica în Fa diez, gama primei părți.
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
îl înțelege și consideră că este „o natură muzicală deosebit de influențată de noutate” . Dar Ravel progresează repede și în 1905 era deja un compozitor cunoscut și apreciat pentru piesele sale de tinerețe: Menuetul antic, Habanera, Jocuri de apă, Cvartetul în fa minor și ciclul de lieduri Șeherazada. Urmează o perioadă ce este marcată de admirația tânărului compozitor pentru Chabrier, Debussy și Satie și totodată o perioadă prolifică și importantă în activitatea sa componistică: Sonatina, Oglinzile, liedurile Istoriile naturale, Rapsodia spaniolă pentru
Introducere și Allegro (Maurice Ravel) () [Corola-website/Science/335527_a_336856]
-
și a treia parte au o structură armonică similară prin care părțile pot fi divizate în patru secțiuni. Prima secțiune a ambelor părți oferă tema în gama tonică (Re minor) urmează de o reluare a temei în gama majoră relativă (Fa major). A doua secțiune se modulează în gama dominantă (La minor) și apoi în relativa majoră (Do major). A treia secțiune se modulează în gama subdominantă (Sol minor) și în relativa majoră (Si bemol major). În fine, a patra secțiune
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
putut fi realizată de un al doilea clavecin, orgă de cameră sau teorbă. Prima și a treia parte provin probabil dintr-un concert pentru vioară în Sol minor iar partea a doua provine probabil dintr-un concert pentru oboi în Fa major; această parte este și partea Sinfonia din cantata BWV 156 Un aranjament al Concertului brandenburgic nr. 4, BWV 1049. Deoarece include părți pentru două flauturi, acesta este un concerto grosso. Bach a plasat probabil intenționat acest concert ultimul din
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
parte iar partea lentă este a doua dar Mahler le-a schimbat, ceea ce a fost efectuat de câteva ori și de Beethoven. Tonalitățile sunt Re major pentru prima parte, La major pentru a doua, Re minor pentru a treia și Fa minor pentru ultima, finalul fiind în Re major. Utilizarea tonalității Fa minor pentru ultima parte a fost schimbare dramatică de la utilizarea convențională. Pentru primele trei interpretări (Budapesta, Hamburg și Weimar) mai exista o parte suplimentară, "Blumine" (floare, înflorit), între prima
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]
-
schimbat, ceea ce a fost efectuat de câteva ori și de Beethoven. Tonalitățile sunt Re major pentru prima parte, La major pentru a doua, Re minor pentru a treia și Fa minor pentru ultima, finalul fiind în Re major. Utilizarea tonalității Fa minor pentru ultima parte a fost schimbare dramatică de la utilizarea convențională. Pentru primele trei interpretări (Budapesta, Hamburg și Weimar) mai exista o parte suplimentară, "Blumine" (floare, înflorit), între prima și a doua parte din forma actuală. Această parte a fost
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]
-
tare al instrumentelor de suflat din lemn superioare, coarde și alămuri și o lovitură a tobei mari, toate în succesiune. Asta intră într-un contrast evident cu finalul celei de-a treia părți. Prima porțiune oferă fragmentele unei teme în Fa minor, prezentat în forță de alămuri înainte să fie interpretată în întregime de toate instrumentele de suflat. Partea continuă frenetic până când o temă lirică este prezentată de coarde. În cele din urmă fragmentele introductive ale alămurilor ies în evidență iar
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]
-
(n. 10 mai 1974) este un fost fotbalist francez care evolua ca extremă. În cariera sa el a jucat patru sezoane la Arsenal, cu care a câștigat de două ori Premier League și de două ori FA Cup, de asemenea a devenit campion de trei ori consecutiv în Ligue 1 cu Olympique Lyon. La echipa națională de fotbal a Franței, Wiltord a adunat 92 de selecții și a marcat 26 de goluri. El a mai jucat la
Sylvain Wiltord () [Corola-website/Science/331393_a_332722]
-
spirit național. O bună parte a melodiilor pe care le-a compus - scrise pentru cor mixt sau cor bărbătesc, au intrat în repertoriul tradițional și oficial al Bisericii Ortodoxe Române, precum „Doamne miluiește” (întreit), „Crucii tale”, „Hristos a Înviat !” (în Fa major), cântările de la cununie, „Imnul arhieresc”, catismele de la înmormântare, irmoasele’, „Veșnica pomenire” (în Do minor), chinonicele. Fiind potrivite cu caracterul slujbei din care fac parte, echilibrate și accesibile pentru orice tip de formație corală, unele - precum „Hristos a Înviat !”, s-
Alexandru Podoleanu () [Corola-website/Science/334434_a_335763]
-
Muamba s-a mutat în Anglia la vârsta de 11 ani, și ulterior a jucat pentru naționalele de juniori și tineret ale Angliei până la nivelul Under-21, inclusiv. În martie 2012, Muamba a suferit un stop cardiac în timpul unui meci din FA Cup dintre Bolton și Tottenham Hotspur, din care și-a revenit în pofida faptului că inima sa s-a oprit și nu a bătut timp de 78 de minute. În august 2012, acesta și-a anunțat încheierea carierei de fotbalist. Muamba
Fabrice Muamba () [Corola-website/Science/335222_a_336551]
-
1878 și a avut premiera pe 4 decembrie 1881 în Viena cu Adolph Brodski în calitate de solist și Hans Richter dirijor. Concertul este orchestrat pentru două flauturi, două oboaie, două clarinete în La și Si bemol, doi fagoți, patru corni în Fa, două trompete în Re, timpane, coarde și vioară solo. Lucrarea este structurată în forma tradițională de concert în trei părți: Nu există pauză între ultimele două părți. Durata tipică a concertului este de aproximativ 35 de minute. Lucrarea a fost
Concertul pentru vioară (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/331535_a_332864]
-
plimbare" Gershwin suprapune temele blues lente din secțiunea B în ultima secțiune "Grandioso". "Un american la Paris" este orchestrat pentru trei flauturi (al treilea dublând piculina), două oboaie, corn englez, două clarinete în Si bemol, doi fagoți, patru corni în Fa, trei trompete în Si bemol, trei tromboni, tubă, timpane, tobă mică, tobă mare, trianglu, talgere, două gonguri, xilofon, glockenspiel, celestă, patru claxoane de mașină trecute La, Si, Do, Re, saxofon alto, saxofon tenor, saxofon bariton și instrumente cu coarde. În
Un american la Paris () [Corola-website/Science/331569_a_332898]