2,195 matches
-
chiar metal), semnalăm debutul statuarei regale. Printre creațiile acestei perioade amintim: "Zidul alb" de la Memphis, necropolele regale de la Abydos și Sakkarah, Paleta lui Narmer, Stela regelui Șarpe. Vechiul Regat Egiptean este marcat de mari personalități ca: Sneferu, Keops, Khefren, Mykerinos, faraoni care au consolidat puterea monarhiei. Ca expresie a forței și bogăției regale, s-au construit cele mai mari monumente, Piramidele din Giza și Sfinxul, care constituie și astăzi adevărate simboluri al Egiptului. De aceea, perioada Vechiului Regat a fost considerată
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
primelor dinastii. În acea perioadă, hieroglifele se aflau în primele faze ale evoluției lor. Caracteristica artei acestei perioade poate fi definită succint prin: semeție, grandoare, mister, liniște interioară, seninătate și echilibru. Primele mari manifestări arhitectonice ale Vechiului Regat sunt mormintele faraonilor din primele dinastii, adevărate palate-fortăreață. În perioada celei de-a treia dinastii, sub îndrumarea arhitectului Imhotep, care îi era și consilier, faraonul Djoser construiește, la Saqqara (lângă Memphis), o piramidă în trepte spre a-i servi drept mormânt. Acest complex
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
prin: semeție, grandoare, mister, liniște interioară, seninătate și echilibru. Primele mari manifestări arhitectonice ale Vechiului Regat sunt mormintele faraonilor din primele dinastii, adevărate palate-fortăreață. În perioada celei de-a treia dinastii, sub îndrumarea arhitectului Imhotep, care îi era și consilier, faraonul Djoser construiește, la Saqqara (lângă Memphis), o piramidă în trepte spre a-i servi drept mormânt. Acest complex funerar, cel mai mare ansamblu arhitectural al epocii, este alcătuit dintr-o mare piramidă în trepte, construită pe foste galerii funerare subterane
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
mormânt. Acest complex funerar, cel mai mare ansamblu arhitectural al epocii, este alcătuit dintr-o mare piramidă în trepte, construită pe foste galerii funerare subterane, și un grup de capele și alte construcții conexe. Piramida în trepte ridicată de acest faraon este prima structură cunoscută, construită în întregime din piatră și prima de formă piramidală. Înaltă de 60 m, aceasta primă piramidă a Egiptului este cel mai vechi exemplu din domeniul arhitecturii monumentale egiptene și cea mai veche construcție din piatră
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
reflecta o mutație tehnologică decisivă: înlocuirea cărămizii din pământ ars cu materiale mai dure precum calcar sau granit, obținându-se astfel construcții monumentale, capabile să reziste timpului. Dar cele mai mari piramide sunt cele de la Giza, unde se afla înmormântați faraonii celei de-a IV-a dinastii (Sneferu, Kheops, Khephren si Mykerinos) și care dovedesc pe deplin măiestria la care au ajuns arhitecții egipteni în materie de edificii monumentale. Marea Piramidă din Giza, construita de către Kheops, este cea mai mare construcție
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
necropolă compusa din mastabale, morminte rezervate membrilor familiei regale, marilor demnitari și funcționari. Fiecare astfel de mastaba are în subteran sarcofagul celui decedat însoțit de ofrande. Unele asemenea morminte sunt săpate direct în stâncile calcaroase. Toate ilustrează nu numai puterea faraonilor, dar și dorința acestora de a-și asigura nemurirea. În perioada domniei lui Djoser, egiptenii încep să ridice mari statui cu imaginea faraonilor și având drept scop protejarea spiritului acestora. Caracteristicile sculpturii din perioada Vechiului Regat: Un exemplu în acest
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
însoțit de ofrande. Unele asemenea morminte sunt săpate direct în stâncile calcaroase. Toate ilustrează nu numai puterea faraonilor, dar și dorința acestora de a-și asigura nemurirea. În perioada domniei lui Djoser, egiptenii încep să ridice mari statui cu imaginea faraonilor și având drept scop protejarea spiritului acestora. Caracteristicile sculpturii din perioada Vechiului Regat: Un exemplu în acest sens îl constituie statuia lui Khefren (Muzeul Egiptean din Cairo): faraonul este așezat pe tron având asupra sa emblema celor două teritorii egiptene
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
perioada domniei lui Djoser, egiptenii încep să ridice mari statui cu imaginea faraonilor și având drept scop protejarea spiritului acestora. Caracteristicile sculpturii din perioada Vechiului Regat: Un exemplu în acest sens îl constituie statuia lui Khefren (Muzeul Egiptean din Cairo): faraonul este așezat pe tron având asupra sa emblema celor două teritorii egiptene unificate, cu mâinile puse pe genunchi, capul ridicat și ochii îndreptați în depărtare. Pe un umăr se afle zeul Horus, în ipostaza de șoim, ceea ce semnifică faptul că
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
este așezat pe tron având asupra sa emblema celor două teritorii egiptene unificate, cu mâinile puse pe genunchi, capul ridicat și ochii îndreptați în depărtare. Pe un umăr se afle zeul Horus, în ipostaza de șoim, ceea ce semnifică faptul că faraonul este considerat urmaș al zeilor, un Horus reîncarnat. Ca materiale folosite pentru statui avem: Multe din asemenea statui sunt pictate, iar ochii personajelor sunt realizați cu ajutorul altor materiale (pietre prețioase fin prelucrate), astfel redându-se expresivitate figurii. S-au descoperit
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
forme vegetale, iar picioarele reproduc pe cele de diverse animale. Deși este o perioadă grea, marcată de crize și revolte sociale, apar unele inovații în arhitectură și se dezvoltă pictura și sculptura. Perioada Regatului Mijlociu Egiptean este caracterizată prin efortul faraonilor Mentuhotep II, Amenemes și Sesostris pentru redobândirea echilibrului politic, pierdut în perioadele anterioare. Încercând să refacă tradiția Regatului Vechi, arta egipteană atinge al doilea apogeu, mai ales în timpul dinastiei a XII-a, când cultura atinge o strălucire maximă. Reprezentările artistice
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
foarte bine în peisaj, se compune din mai multe edificii. Se remarcă templul ca o platformă scobită în stâncă, la care vârful colinei alăturate ține loc de piramidă și utilizarea peristilului. Interiorul templului este decorat cu reliefuri înfățișându-l pe faraon în compania divinităților. Stilul de terasă își găsește expresia maximă în perioada reginei Hatșepsut care, tot aici, dar puțin mai la nord și o jumătate de mileniu mai târziu, construiește un templu care va deveni celebru. În afara de complexul funerar
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
în mod deliberat dur și brutal, preamărind virtuțile bărbătești războinice. Basoreliefurile și picturile, în ciuda unor atitudini stângace și rudimentar exprimate, își recapătă măiestria recunoscută pe vremea Regatului Vechi. Instabilitatea politică a vremurilor se reflectă și în modul de reprezentare al faraonilor, care nu mai sunt reprezentați idealizat, asemeni divinităților. Expresia feței acestora nu mai este caracterizată prin calm și liniște interioară. Figura faraonică este mai umanizată, exprimând neliniștea, chiar tragicul. În ceea ce privește concepția de ansamblu, analiticul ia locul sinteticului. În locul acelei modulări
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
Pictura cunoaște apogeul experienței tehnice. De asemenea, modul de utilizare a culorilor, de stilizare și de compoziție dovedește măiestria artiștilor acelei perioade. Temele sunt inspirate din viața cotidiană: munci agricole, vânătoare, pescuit, scene de ritual; reprezentarea animalelor ajunge aproape de perfecțiune. Faraonul este prezent alături de divinități și de simboluri magice. În scenele de petreceri (dans, muzică) apar tinere îmbrăcate elegant, având ca accesorii o multitudine de podoabe și bijuterii. Stăpânirea tehnicii compoziției cromatice este dovedită prin utilizarea nu numai a culorilor primare
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
deosebite, o ușurință și un gust desăvârșit. Apar o serie de inovații tehnologice, cum ar fi: modelarea și munca cu unelte din bronz la olărie, războiul de țesut, noi instrumente și stiluri muzicale. Perioada Noului Regat este marcată de personalitatea faraonilor: Amenhotep al III-lea, Akhenaton, Hatșepsut, Tutankamon ș.a. Aceștia au construit o mulțime de temple colosale, dedicate zeilor favoriți sau propriei lor glorificare. Aceste temple aveau statui gigantice și obeliscuri. Unele din acestea erau localizate la sud, între Abydos și
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
Unele din acestea erau localizate la sud, între Abydos și Abu Simbel, unde templele lui Ramses al II-lea și soția sa au fost sculptate direct în stâncă. Alte asemenea construcții se aflau lângă Theba, în vecinătatea Văii Regilor, unde faraonii, începând cu Tutmes I, și-au ridicat edificiile funerare. Se înregistrează al treilea și ultimul apogeu al civilizației egiptene antice, după care urmează declinul. În artă pătrund influențele asiatice, caracterizate prin moliciune și suplețe, înlăturând rigiditatea severă. Frumusețea înlocuiește adevărul
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
ultimul apogeu al civilizației egiptene antice, după care urmează declinul. În artă pătrund influențele asiatice, caracterizate prin moliciune și suplețe, înlăturând rigiditatea severă. Frumusețea înlocuiește adevărul, vigoarea și forța cedează locul farmecului și seducției plastice. În perioada dinastiilor XVIII - XX, faraonii sunt mari constructori de edificii religioase. Se continuă tradiția mormintelor hipogee și semihipogee și aceasta datorită necesității asigurării mormintelor împotriva jefuitorilor și profanatorilor care se înmulțiseră în aceasta perioadă de tulburări sociale și politice. Ammon, zeul tutelar al Thebei, devine
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
lui Mentuhotep II. În perioada celei de-a XIX-a dinastii, Ramses al II-lea, unul dintre marii constructori ai Noului Regat, realizează templul de la Abu Simbel, săpat în stâncă și delimitat de patru statui colosale care îi poartă efigia. Faraonul Amenophis al IV-lea (numit și Akhenaton) a înlocuit religia politeistă cu religia monoteistă și a mutat capitala la Amarna. Domnia acestuia constituie un moment important în evoluția artei antice egiptene, încât putem vorbi de "stilul amarnian". Pe locul unde
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
a ajuns arta. Printre marile realizări ale acestei perioade putem enumera: Templul reginei Hatșepsut de la Deir el-Bahri, Templul de la Karnak, Templul din Luxor, mormântul lui Ramses al II-lea de la Abu Simbel sau necropola din Theba În reprezentarea statuară a faraonilor, se continuă tradiția "legii frontalității". Dar stilizarea severă din perioada Vechiului Regat și realismul Regatului Mijlociu sunt înlocuite de un stil rafinat, care combină noblețea cu delicatețea detaliilor. Născut sub conducerea lui Hatșepsut și a lui Tutmes al III-lea
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
reflectă împletirea influențelor africane cu a celor orientale. Sub domnia lui Akhenaton, fiul lui Amenofis al III-lea, care urcă pe tron în 1350 î.Hr. sub numele de Amenofis al IV-lea, arta reflectă profunda reformă religioasă întreprinsă de acest faraon. Sculptura și pictura s-au transformat foarte mult în perioada lui Akhenaton. Stilul până atunci formal a lăsat loc celui natural. După restabilirea religiei tradiționale, arta se reîntoarce la forma ei stilizată. În al patrulea an al domniei, acesta se
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
a mormântului lui Tutankamon. Regii puternici ai dinastiilor a XVIII-a și a XIX-a și din prima parte a dinastiei a XX-a sunt succedați de monarhii mai puțin autoritare care nu reușesc să mențină unitatea Egiptului. Ultimul mare faraon, Ramses al III-lea, construiește un mare templu funerar pe malul vestic al Nilului, la Medinet-Habu, lângă Theba. Pe zidurile acestuia sunt înfățișate artistic diverse evenimente politice, precum victoria acestui faraon împotriva "popoarelor mării", dar și desfășurarea unor ceremonii religioase
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
care nu reușesc să mențină unitatea Egiptului. Ultimul mare faraon, Ramses al III-lea, construiește un mare templu funerar pe malul vestic al Nilului, la Medinet-Habu, lângă Theba. Pe zidurile acestuia sunt înfățișate artistic diverse evenimente politice, precum victoria acestui faraon împotriva "popoarelor mării", dar și desfășurarea unor ceremonii religioase. Ca încercare de revenire la vechile tradiții, în Perioada Târzie se înregistrează o aparentă înviorare morală și artistică în peisajul istoric al Egiptului, aflat în epoca declinului său. Se copiază statuile
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
tehnologia involuează. Astfel, "micile învieri" încetează, iar oamenii care mor nu mai sunt readuși la viață. Navigând în amontele fluviului, grupul află de la oameni aparținând Egiptului Antic despre precedenta încercare de a ajunge la gurile fluviului. La misiune, lansată de faraonul Imhotep, participase și uriașul căruia Mark Twain îi spunea Joe Miller, despre care egiptenii credeau că este încarnarea zeului Thot. Astfel, se aflase că la capătul râului se află o cascadă, lângă care misiunea descoperise un pasaj către marea polară
Planul misterios () [Corola-website/Science/320385_a_321714]
-
de propagandă religioasă era eliberarea de sub jugul suzeranității egiptene și anexarea teritoriului israelian (pe atunci ocupat de asirieni) la Iuda. Ca atare, regele Iozia era prezentat drept Mesia, adică eliberatorul poporului evreu. Din păcate, Iozia a fost ucis la ordinul faraonului Necho și nu a mai putut îndeplini acest rol istoric. Textele Bibliei ebraice au fost rescrise pentru a mușamaliza această înfrângere. Reforma monoteistă și istoria deuteronomistă au conferit identitate națională poporului evreu după reîntoarcerea din exilul babilonian și au constituit
Biblia dezgropată () [Corola-website/Science/321138_a_322467]
-
de asemenea, un montagne russe, "Revenge of the Mummy", în 2004. Novelizările filmului și a continuărilor au fost scrise de Max Allan Collins. În Egiptul de prin anul 1290 î.Hr., marele preot Imhotep are o relație amoroasă cu Ankh-sun-Amun, amanta faraonului Seti I, care le interzisese altor bărbați să o atingă. Când faraonul descoperă întâlnirea lor, Imhotep și Ankh-sun-Amun îl ucid pe monarh. Imhotep fuge cu preoții săi egipteni. Gărzile imperiale Medjay intră apoi în cameră, doar pentru a o vedea
Mumia (film din 1999) () [Corola-website/Science/321176_a_322505]
-
filmului și a continuărilor au fost scrise de Max Allan Collins. În Egiptul de prin anul 1290 î.Hr., marele preot Imhotep are o relație amoroasă cu Ankh-sun-Amun, amanta faraonului Seti I, care le interzisese altor bărbați să o atingă. Când faraonul descoperă întâlnirea lor, Imhotep și Ankh-sun-Amun îl ucid pe monarh. Imhotep fuge cu preoții săi egipteni. Gărzile imperiale Medjay intră apoi în cameră, doar pentru a o vedea Ankh-sun-Amun și pe faraonul mort (totuși, în continuarea The Mummy Returns, s-
Mumia (film din 1999) () [Corola-website/Science/321176_a_322505]