4,972 matches
-
Urâțenia nevăzută. în spatele obloanelor închise ale ferestrelor se derula o scenă de haos cosmic, cu rămășițele unei vieți care se luptau și se întreceau să ocupe un loc pe podea. Praful se așezase într-un strat gros peste cărțile și farfuriile împrăștiate. O bucată de pâine, invizibilă în spatele crustei de mucegai, zăcea pe o oglindă spartă, iar un păianjen își țesea pânza între una și cealaltă. Cârpe, hârtii și frimituri fuseseră și ele acoperite de învelișul atotstăpânitor al mizeriei. Iar deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fascinația lui Vultur-în-Zbor. Prepelicarul trecu repede printr-o altă ușă, aflată la celălalt capăt al încăperii. Au urmat-o și ei imediat, pătrunzând într-o sufragerie electrizant de frumoasă, cu tapiserii vechi pe pereți și covoare vechi întinse pe podea. Farfurii și candelabre de argint scânteiau peste tot. Aceasta era camera aflată în vârful triunghiului. Prepelicarul nu se opri. Acum către latura dreaptă, își zise Vultur-în-Zbor, concentrându-se asupra direcției. A patra încăpere era cufundată în întuneric, cu doar câteva forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Media. Grimus se încruntă la auzul întrebării fără rost. — Gândesc, deci există, rosti el. Lui Vultur-în-Zbor i se păru că Grimus era încântat de nedumerirea ei. La ieșirea din sufragerie Grimus s-a ciocnit de Prepelicar. Femeii i-a scăpat farfuria pe care o ducea. El s-a șters în locul unde corpurile li se atinseseră, părând dezgustat, și a spus: — Prepelicarule, ești o proastă neîndemânatică. — Da, Grimus, a răspuns ea. Vultur-în-Zbor și-a înăbușit o izbucnire de mânie, amintindu-și sfatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
porc mare și roz nu ți se pare interesant... —Nu cu disperare. Mi-a zâmbit din nou. Dinții lui era curați și albi fără să fie ostentativi ca ai lui Charles de Groot. Felul principal a fost servit pe niște farfurii colorate, pictate manual, pe care mi le-am dorit de cum le-am văzut. Oricum, nu contează să ai farfurii drăguțe când cea mai sofisticată mâncare a ta e omleta. —Și fetele? Belinda și Charles sunt un cuplu? M-am înfipt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
era curați și albi fără să fie ostentativi ca ai lui Charles de Groot. Felul principal a fost servit pe niște farfurii colorate, pictate manual, pe care mi le-am dorit de cum le-am văzut. Oricum, nu contează să ai farfurii drăguțe când cea mai sofisticată mâncare a ta e omleta. —Și fetele? Belinda și Charles sunt un cuplu? M-am înfipt în porția de rulou cu brânză, gândindu-mă că e mult mai comod să vorbești despre alții. Pe lângă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
tras blugii pe mine și m-am întors în living, mergând în picioarele goale. E minunat să fii într-un loc cu mochete peste tot. Sebastian desfăcuse o sticlă cu vin și turnase în două pahare. Pe masă era o farfurie cu felii de baghetă, încălzite la cuptor, unse cu brânză de capră și decorate cu fâșii subțiri de legume. Am mâncat trei, una după alta. —E tare bun, am zis cu gura încă plină. Mai bun decât sendvișul la toaster
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
baghetă, încălzite la cuptor, unse cu brânză de capră și decorate cu fâșii subțiri de legume. Am mâncat trei, una după alta. —E tare bun, am zis cu gura încă plină. Mai bun decât sendvișul la toaster. A adus două farfurii cu ton fript și sos de fasole neagră; delicioase. M-am grăbit să devorez când au sosit și crostini. Din când în când, îl priveam peste masă, surprinsă; era ușor să uit cât de bine arată dacă nu mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
avut impresia că are de gând să se urce pe scaun și să-mi facă semne. —James își face un bine, observă Simon Grenville - nu-i puteam spune „Minorul“, suna prea stupid - în timp ce respectivul se înfigea cu voluptate într-o farfurie plină ochi cu măruntaie maronii și suculente. Nu e revoltător? spuse Suki veselă. Stătea de cealaltă parte a lui Simon, ciugulind dintr-o farfurie cu pui la grătar. Măcar binevoia să mănânce; observasem că sora ei geamănă se mulțumea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nu-i puteam spune „Minorul“, suna prea stupid - în timp ce respectivul se înfigea cu voluptate într-o farfurie plină ochi cu măruntaie maronii și suculente. Nu e revoltător? spuse Suki veselă. Stătea de cealaltă parte a lui Simon, ciugulind dintr-o farfurie cu pui la grătar. Măcar binevoia să mănânce; observasem că sora ei geamănă se mulțumea să împingă mâncarea dintr-o parte a farfuriei în alta, fără a ridica niciodată furculița destul de sus pentru a-i ajunge la gură. Îmi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
suculente. Nu e revoltător? spuse Suki veselă. Stătea de cealaltă parte a lui Simon, ciugulind dintr-o farfurie cu pui la grătar. Măcar binevoia să mănânce; observasem că sora ei geamănă se mulțumea să împingă mâncarea dintr-o parte a farfuriei în alta, fără a ridica niciodată furculița destul de sus pentru a-i ajunge la gură. Îmi place să îl am pe James în preajmă. Este atât de recunoscător că e acceptat în grupul nostru, încât face orice îi spui. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
strălucitoare. Nu mâncase nimic și fusese pe la toaletă de două ori. Nu era greu de ghicit ce făcea. Mă simțeam privită și m-am întors să văd cine era. Capul auriu al lui Charles de Groot se aplecă brusc deasupra farfuriei. L-am privit gânditoare. Oare observase interesul meu pentru starea de agitație a prietenei lui? Sau se întreba dacă Bill îmi spusese ceva înainte să moară? Nimeni nu pomenise de moartea lui Bill. Pentru ei, poate nici nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cu crab sau homar Mornay cu cartofi copți, zilnic - până când am să fiu pregătită să dau gata un meniu franțuzesc cu trei feluri, însoțit de cele mai gustoase vinuri la care are acces umanitatea, și să-mi golesc cu nonșalanță farfuria la sfârșitul fiecărui fel. În dreapta mea, Sir Richard trecu triumfător linia de sosire; doar câteva lingurițe, și spuma de ciocolată cu lichior va fi doar o amintire. Belinda refuzase desertul și se juca cu șervetul, cu ochii aprinși degetele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
orice, un cât de neînsemnat lucru, doar să-i vină în față din acel timp în care nu vedea nimic. Continuam să o privesc, nepăsându-mi că fata firavă cu ochelari se aplecase peste umărul meu și îmi împingea o farfurie cu sarmale sub nas. — Te doream, continuam să-i spun în gând, și-mi era de-ajuns dorința aceea din mine. Îmi era de-ajuns să te văd prin fața căminului, să stau uneori lângă tine sau în spatele tău, seara, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aduce totuși aminte de mine? — Eram mai slab pe atunci. Aveam și mustăcioară. Una mică, așa - mi-am trecut degetul pe sub nas, marcând locul unde, cândva, mijise o umbră de mustață. S-a întors spre masă. S-a aplecat asupra farfuriei cu sarmale și a înfipt furculița într-una. — Ia, până nu se răcesc. Sunt tare bune. — Mai bine făceau niște raci, m-am pomenit bodogănind. Îți plac racii? s-a prefăcut ea interesată. Și mie. Când eram copilă, mergeam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
La noi, la Botoșani, se povesteau astfel de lucruri de-ale evreilor. Erau un fel de istorioare pe care ni le spuneam noi, copiii, între noi. — Nu, nu sunt evreu. Dar tot de pe la Botoșani le știu, am zâmbit, arătându-i farfuria cu sarmalele aburinde. Da, a râs ea, sarmalele Veturiei. Dar să știi, racii cu scordolea nu merg decât c-o mămăligă d-aia din mălai de moară cu valț, nu din ăsta de ne-a dat Veturia. Am lăsat sarmalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tot mai bine era dacă le mâncam eu sau alți pârliți ca mine. — Tare interesant, continuă ea. Îi disprețuiam pe toți care făceau treaba asta. Chiar mi se apleca, nu mai aveam chef de mâncare când îi vedeam cum vânau farfuriile de la bandă. N-aș fi putut discuta în vecii vecilor cu unul din ăia. Dar să mai fiu prietenă cu el sau, Doamne ferește, să mă mai și sărute. Brrrr! — Poate și din cauza asta nu am îndrăznit să mă apropii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acum. Mai rar pachete cum le fac eu! Mai ales visuri împachetez. Visuri și fluturi, am adăugat, ca să par și mai stupid decât eram în acele clipe. Am izbucnit toți trei în râs. Apoi prietenul meu a început să strângă farfuriile. Am turnat în pahare. Ea a făcut semn că nu mai vrea. Am ridicat totuși și am ciocnit. — Pentru bandiști, a zâmbit ea. — Și pentru ei, am ridicat nepăsător din umeri. În ușa dinspre holul de la dormitorul copilului a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
era Dinică cu o tipă blondă. În spatele meu, doi marinari își povesteau ce pățiseră la vamă. Mai spre fereastra de lângă bar, Nuni Anestin, singur, aproape adormit. Actorul Mihăilescu-Brăila cu sculptorul Apostu, la o altă masă, lângă el, mâncau concentrați, din farfurii roșii, de lut, ciolan cu fasole. Tăceam, rugându-mă doar ca Matvei să nu fie atât de beat încât să înceapă să înjure și aici C.A.E.R.-ul, pe Brejnev și Ceaușescu, cei doi care „de-ai dracu’ se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
le stric formația. Am o chestie solo de trei minute și șaișpe secunde de face infarct ambasadoru’. Rămâi mut. Uite-așa, paca-paca-poc-poc, paca-poc-poc-paca, pum-poc-paca-pum-pum-paca.“ Bătea ritmul cu cuțitul și furculița, atingând pe rând, într-o ordine numai de el știută, farfuria, paharele, solnița, sticla, frapiera, coșul de pâine. „Iar la sfârșit fac și așa.“ Și începu să pocnească din limbă, profesional. Ieșeau niște sunete de parcă desfunda, una după alta, sticle de șampanie. Fascinat, am dat să-l imit și eu, prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cum, în hărmălaia din local, talentul lui Matvei se risipea în gol. Nimănui nu-i păsa, spre marea mea nedumerire. Nuni sforăia ușor, cu ceafa rezemată de stinghiile barului. Dinică plecase de mult. Apostu ridicase un turn din câteva sticle, farfurii, pahare, deasupra căruia așezase o pâine mare, neagră, peste care trecuse eșarfa albă a actorului. Din când în când, Mihăilescu-Brăila se ridica și cu paharul în mână, înălțat spre lampadar, bolborosea: „Ma’stre... și iooo, cu... cuuummmm... ar fi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tortul ei în mână. Dar acum o văd intrând. Ducându-se, parcă dezorientată, într-o direcție aiurea, apoi revenindu-și, găsind în cele din urmă drumul bun, adevărat, așezând tortul pe masă, în timp ce femeia aceea de lângă mine face ordine între farfurii și tacâmuri, iar Veturia împarte feliile de tort în farfurioare, albastre parcă. ...Am intrat la Karanphilou și am început să scriu din nou povestea de demult a prietenului meu. Credeam că o rescriu. Nu simțeam decât cum textul se revărsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
puteți înțelege. — Încerc. — Fără ironii. Nu cred că puteți înțelege, chiar la talentu’ dumneavoastră probabil, cum e să pierzi un prematur. Eu am pierdut un prematur în tura mea. Se va întoarce, plecând de lângă mine. Va strivi țigara într-o farfurie și va deschide larg fereastra bucătăriei. Va burnița și picurii vor lovi, metalic, pervazul ferestrei. Va năvăli iarăși aburul acela de lapte și femeie reavănă. — E primul meu caz. — Înțeleg. N-aveți ce înțelege. Pur și simplu n-am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
produs o pană generală de curent În tot cartierul, care a durat pînă la prînz. Asta mai lipsea, suspină tata. La ora trei, Începură primele infiltrații. Fermín se oferi să urce pînă la Merceditas ca să ceară cu Împrumut niște găleți, farfurii sau orice receptacul concav după tipic. Tata Îi interzise categoric. Potopul persista. Pentru a-mi omorî neliniștea, i-am relatat lui Fermín cele petrecute cu o noapte În urmă, trecînd sub tăcere, totuși, ceea ce văzusem În criptă. Fermín mă ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de la clientul lui cu o Înfățișare abătută și cu prea puțin chef de conversație. A pregătit cina În timp ce eu așterneam masa, fără să mă Întrebe de Fermín sau de ce se mai Întîmplase la librărie. Am cinat cu privirea adîncită În farfurie, adăpostindu-ne În trăncăneala știrilor de la radio. Tata abia dacă s-a atins de mîncare. Se mărginea să tot Învîrtă lingura prin supa aceea apoasă și fără gust, ca și cînd ar fi căutat aur pe fundul farfuriei. — N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
adîncită În farfurie, adăpostindu-ne În trăncăneala știrilor de la radio. Tata abia dacă s-a atins de mîncare. Se mărginea să tot Învîrtă lingura prin supa aceea apoasă și fără gust, ca și cînd ar fi căutat aur pe fundul farfuriei. — N-ai luat nici o gură, am zis eu. Tata ridică din umeri. Radioul continua să ne mitralieze cu tîmpenii. Tata se ridică și Îl Închise. — Ce spunea scrisoarea de la armată? Întrebă el În cele din urmă. — Mă Încorporez peste două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]