2,714 matches
-
cât de mică, nu că până-n clipa asta mi l-aș fi imaginat vreodată pe taică-meu capabil să comită fie și cea mai mică infracțiune pe tărâmul relațiilor domestice... dar infracțiunea pare să aibă, în ochii mei, o anumită fascinație), publicul spectator are de pus o întrebare: de ce ai adus, mai presus de orice, tocmai o șikse la noi în casă? Fiindcă n-ai suportat ideea ca o femeie neevreică să treacă prin viață fără să știe cum e șarlota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
meu. Nu ți se pare ciudat? Și totuși - încearcă să-nțelegi lumea dacă poți - îi place ca în timp ce-o înșurubez să-mi vâr degetul arătător, să mi-l cuibăresc în anusul ei! E o chestie atât de misterioasă! Fascinația nesfârșită a acestor crăpături și orificii! Știi, pur și simplu nu mă pot abține! Și nici nu mă pot lega de vreuna. Am câte o legătură care ține un an, un an și jumătate, luni și luni de zile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
trupul locotenentului prăbușit într-o baltă de sânge, cu țeasta spulberată. Apoi, foarte încet, aproape imperceptibil, atmosfera se relaxează. Dacă la început nimeni nu înțelege ce se întâmplase, lucrurile se lămuresc foarte repede. Rateu. Glonțul nu plecase. Parcă supuși unei fascinații bizare soldați și civili de-a valma privesc pe cel care se arată în ochii lor protejat ca de o vrajă indestructibilă, ce-l face invincibil. Ce zei stranii păzesc pe omul acesta care sfidează cu atâta dispreț moartea dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
spune Jean-Claude luându-ne mâinile mie și lui Jacqueline și sărutându-ni-le pe rând. Apoi ne umple cupele. Cina este într-adevăr desăvârșită. Din cauza tenisului, a înotului și a vinului, simt că mă cuprinde o dispoziție euforică. — De unde provine fascinația ta pentru vinuri, Jean-Claude ? îl întreb. — Întotdeauna vinurile m-au ajutat să înțeleg mai bine oamenii. Când cunosc pe cineva e ca și cum aș degusta un vin. Mai întâi este buchetul, aroma, prima impresie pe care ți-o face persoana... Apoi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
eșarfă În jurul taliei (bliț); Întinsă languros pe o blană de tigru și mângâind un paloș (bliț); Îmbăindu-se Într-un bazin de marmură, luminată printr-un paravan cu zăbrele. Acele zece fotografii În tonuri sepia fuseseră scânteia care-a aprins fascinația lui Lefty pentru oraș. Dar nu uitase niciodată cu totul primele lui iubiri din Lingerie Parisienne. Le putea invoca În imaginație după bunul plac. Când o văzuse pe Victoria Pappas arătând ca pagina 8, ceea ce Îl izbise pe Lefty cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Giuliei. Căpitanul Kontoulis Îngenunchează Între picioarele ei, scoțându-i corsetul din trusoul de mireasă. Îi desface șireturile și Îl deschide, pufăind o țigară cu aromă de cuișoare. Desdemona, rușinată la culme de brusca ei goliciune, privește În jos, la obiectul fascinației căpitanului: o parâmă de vapor care dispare Înăuntrul ei. ― Hop-așa! strigă căpitanul Kontoulis și Lefty apare cu o mutră Îngrijorată. Apucă de capătul parâmei și Începe să tragă. Și apoi: Durere. Durere de vis, reală și În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
depărtare, la poalele dealului și dincolo de drum, era lacul St. Clair, pe care bunicul meu, Jimmy Zizmo, Își Înscenase moartea. Lacul Încă mai Îngheța pe timpul iernii, dar contrabandiștii nu mai treceau peste el cu mașina. Lacul St. Clair Își pierduse fascinația sinistră și, ca tot restul, devenise suburban. Cargoboturile Încă mai navigau pe canal, dar acum vedeai mai ales nave de agrement: Chris-Craft, Santana, Flying Dutchman, 470. În zilele Însorite lacul reușea Încă să fie albastru. Totuși În cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a lungul pereților... în brațele mamei, pluteam la o înălțime amețitoare deasupra străzii, în drum spre alimentara. în toată perioada cât am scris "Nostalgia" am încercat din răsputeri să-mi amintesc cât mai mult din primii ani de copilărie. O fascinație puternică mă împingea să umblu dimineți în șir pe trasee pe care nu le mai străbătusem de două decenii: am mers să văd blocul unde locuisem un an, în apropierea depoului Floreasca, și unde balcoanele erau atât de apropiate, încît
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și uneori laș cu o minunată inocență și generozitate. Nu a vorbit niciodată de rău pe nimeni, nu s-a lăudat niciodată pe sine și a murit sărac după ce i-au trecut prin mână milioane. Avea o ciudată putere de fascinație în convorbiri, putere pe care am simțit-o din plin în cele două-trei rânduri cât am stat de vorba. Pot să spun că nici un om pe care l-am cunoscut vreodată nu m-a impresionat mai mult. De asemenea, a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
evident de un mare meloman și perfect cunoscător al vieții muzicale interbelice și din timpul celui de-al doilea război mondial. Nu cred să se fi scris vreodată cu o astfel de pasiune rece o frescă romanescă de o asemenea fascinație despre evoluția unui personaj, pianist și apoi dirijor, acoperind perioada de la sfârșitul primului război mondial și până la încheierea celui de-al doilea. Modelele sale, ce recompun într-un singur personaj caractere și situații cunoscute îndeobște breslei muzicale, par să fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
răspunse el. Nu-i rău. Oamenii sunt extrem de interesanți, fetele nu-s proaste, ai ce vorbi cu ele. Dar sărăcia e copleșitoare. Cuba, un subiect foarte la modă În New York, un subiect foarte la modă și aici, În L.A. Eterna fascinație pentru fructul interzis. — Știați că, În ciuda sărăciei de-acolo, mortalitatea infantilă din Havana e mult mai mică decât la New York? Întrebă Kitty. — Habar n-aveam, ziseră surprinși Matthew și Roy. Și știți cam cât câștigă pe lună unul dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
care chiar are profunzime! Kitty râse. — Deci tu ești Vrăjitorul din Rahat-Oz! — Da, le explic clienților mei toată filosofia rahatului. Aburii și reflexia mizeriei, semnificația adâncă a fecalelor, exuberanța bolboroselilor, a lăturilor, a nimicurilor, paradoxurile resturilor, frumusețea ascunsă a nonsensului, fascinația mucegaiului... și - surpriză! Le place la nebunie! Kitty râse și mai tare. — Probabil că scrii comedii, nu? — Fals, zise el. Nu fac parte din lumea asta. Dar produsele mele stau chiar la fundul celebrităților. Atât de aproape de glorie ajung. Destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
înjumătățire și modelare. Este o cădere din spectacol. Actantului îi lipsește respectul de sine, încrederea în ceea ce face. Semn al delicateții ultragiate. Cum mai este posibilă victoria, dominarea? A domina înseamnă a privi din afară ceea ce se întâmplă. Victoria este fascinația dedublării. De asemenea, a domina înseamnă supunere față de propria regie, față de propria renunțare la viață. Dar, orice s-ar încerca, rămâne fatalmente un grad înalt de falsitate în meseria de a fi actor, în încercarea de a fi poet (care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
spre pământ, să dea în lături humusul plin de râme și cârtițe ca să găsească Intrările. Ajungeam, tot vorbind, în valea plină de flori. Ne tolăneam între flori, în aerul verde, și continuam discuția, care devenea tot mai dezlânată. Până la urmă fascinația acelui loc de o frumusețe ireală ne paraliza și rămî-neam multă vreme tăcuți, lungiți unul lângă altul. Trăiam o tulburare liniștită, acceptam firescul unui erotism inocent, ca și cum ființele ar fi fost de trei sexe și nu de două, dar sexele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mi s-ar fi împlîntat în inimă un cuțit. Am gemut și am deschis ochii în lumina gri și rece a dimineții. O vreme am rămas cu ochii în gol, paralizat de mesajul teribil al visului meu, împietrit încă de fascinație și de groază. Nu știu de ce, îmi venea stăruitor în memorie aceeași imagine: patul meu devenea un mormânt străvechi, profanat și dezvelit, așa cum văzusem la muzeul de istorie, sub sticlă, iar eu eram scheletul spart, fărâmițat, pământiu, una cu țărâna
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mai retezat câteva fire, monstrul a apucat pachetul de forma unui prunc înfășat și l-a târât în gaura dintre scânduri. Acolo îngerul cu ochi strălucitori, cu ochi care aruncă foc, dar învins, paralizat, doar ochi lărgiți de groază și fascinație, avea să fie batjocorit, înțepat, supt, sodomizat, torturat, supus altor grozăvii pentru care oroarea nu are cuvinte, și asta etern, fără milă, fără speranță, fără sfârșit. Acolo, ochi în ochi cu călăul său, în noaptea bestială, colcăitoare. Și deodată, fără
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cealaltă a bol-ții-nstelate, ca de-o parte și de alta a unei oglinzi. Ne adânceam unu-n ochii celuilalt, treceam unu-n substanța celuilalt, împietriți, unul de măreție, celălalt de nimicnicie, până când ne-am topit amândoi în pură, vidă, răcoroasă fascinație... Când m-am ridicat în capul oaselor, trecuseră poate ore. Noaptea era bleu, stelele aveau cele mai neașteptate culori, de parcă ar fi fost înfășurate în poleieli troznitoare 143 de ciocolată. M-am sculat fără nici un efort și am luat-o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
al corpului meu era un Dumnezeu atotputernic, fiecare scânteie a părului meu - o aglomerare de lumi. Levitam năpraznic și blând în spațiul cel limpede, dezgolit de vălul iluziei, în Regatul de unde toți am venit, topindu-mă în pură, vidă, răcoroasă fascinație... M-am ridicat din iarbă și, trezit de răcoare, cu spatele înțepenit și umed, am luat-o înapoi pe alee, tîrșindu-mi picioarele. Cerul se decolorase ușor către răsărit, dar stelele mai ardeau nestânjenite pe toată bolta. Luminile viziunii îmi pâlpâiau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în verde sumbru, știam ușa mirosind a culori de ulei prin care intrasem și ieșisem de atâtea sute de ori, iar scara melancolică, în melc, ducând la etaj era parcă sculptată în substanța cenușie a creierului meu. Un leșin, o fascinație dulce și tristă mă cuprindeau acolo, în holul întunecat (și totuși iradiind lumina vrăjitorească a amintirilor mai vechi decât memoria), în fața fostei mele case, a vieții mele anterioare. Mă vedeam, în fulgerări ca de brici înfipt în carne, dând drumul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
farfurie. Aș fi vrut să îmi ghicească dorința, iar la sfârșitul mesei, ca prin minune, să îmi dăruiască ori balansoarul, ori una dintre paiațe. Dar lucrurile care nu ni se dăruiesc sunt cele care ne rămân în suflet. E.B.: Actrițele! Fascinația de care erau înconjurate... Trăiam la Dolhasca, venisem în Iași la părinți, mă aflam în vizită la o actriță... de fapt era o mică petrecere... Și una din ele, pe care o știam din vremea studenției mele la medicină (recitase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
răsuflarea (e chiar o suferință de tip dostoievskian prinsă în acest insectar muzical!). Apoi mai este ceva: senzația sonoră de păpușă rusească - sonoritățile se nasc una din alta și se completează, într-un elan germinativ infinit, dilatabil continuu, de aici fascinația și senzația celui care ascultă melodia că se scufundă într-un vârtej, într-un taifun de cercuri concentrice. Avem de-a face, ritualic, cu marsupii sonore care se dezvoltă în cascadă. Fraza muzicală nu este complicată, dar are, ca și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
subiectul (cam tabuă continuă să fie unul de care, dacă am putea fugi, am face-o mâncând pământul. Și totuși, poate pentru că... ...moartea nu e un subiect elitist, ci unul cât se poate de tragic, lumesc, omenesc. Pentru că degajă acea fascinație a lucrurilor obscure, de care te simți atras cu o curiozitate masochistă. Poate pentru că nu cred că nu v-ați pus cel puțin o dată întrebarea: „Eu cum o să mor?“ și pentru că, așa cum o spune Saramago însuși, trebuie să ne gândim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
nu numai entuziasmul meu copilăresc, dar și capacitatea de a crea forme. Nu era nevoie să trăiești prea mult ca să înțelegi că viața era grea și de neînțeles. Am devenit nesigură și vechea mea siguranță părea să fie numai o fascinație pe care întotdeauna am avut-o în fața vieții. Starea simțurilor era capricioasă și plină de furie. Nu mai credeam în nimic. Într-o seară, a venit Reli în vizita în cămăruța mea - dorea să mă ajute să avortez. Era rudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
că eram cu toții într-o situație foarte tensionată; și că eu eram, fără ca ceilalți indivizi implicați s-o știe, sora lui Enro - cu o mulțime de restricții automate în ce privește comportamentul. Și, în plus, îl întâlnisem deja pe Eldred Crang și fascinația resimțită față de Semantica Generală a făcut ca el să devină o persoană foarte specială pentru mine. De asemenea, trebuie să spun că Gilbert Gosseyn Unu era pentru mine un personaj care mă proteja, cineva pe care mă puteam bizui." Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de a vedea ceea ce, unele doar auziseră despre ruletă: țeasta plesnind ca o coajă de ou și substanța ambiguă, lichidă, a creierului stropindu-le poala rochiilor. De altfel, m-a cutremurat întotdeauna pofta de a fi lângă moarte a femeilor, fascinația lor pentru bărbații care miros aproape metafizic a praf de pușcă. Succesul incredibil la femei al cimpanzeului stupid și scofâlcit, care din când în când se juca cu propria lui viață, trebuie să fi venit de aici. Niciodată cred că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]