2,317 matches
-
care tocmai își strânge lucrurile, însă primarul, care n-are nici un motiv să se grăbească acasă, îl invită în birou pe șeful de la amenajări urbane, mai cheamă și un electrician și se duce cu ei să vadă ce-i cu felinarul. La fața locului s-au strâns câțiva clienți ai localului, care-și înclină capetele când în stânga, când în dreapta și-și dau cu părerea. Numai bețivul stă drept și, când apare câte un gură-cască nou, îi arată cum trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
localului, care-și înclină capetele când în stânga, când în dreapta și-și dau cu părerea. Numai bețivul stă drept și, când apare câte un gură-cască nou, îi arată cum trebuie să se aplece ca să vadă cât de strâmb a fost montat felinarul. Primarul își dă seama că omul e beat mort, fapt care ar trebui să-l umple pe el, pe mai-marele locului, de ridicol, dar că e și o problemă cu felinarul. Îi dă ocol de trei, patru ori, face ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
aplece ca să vadă cât de strâmb a fost montat felinarul. Primarul își dă seama că omul e beat mort, fapt care ar trebui să-l umple pe el, pe mai-marele locului, de ridicol, dar că e și o problemă cu felinarul. Îi dă ocol de trei, patru ori, face ochii mici când e să să-i compare verticalitatea cu cea a blocurilor dimprejur, zice încetișor: „Ce mama dracului!“ și, în final, îi invită pe cetățeni să facă același lucru. Să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ochii mici când e să să-i compare verticalitatea cu cea a blocurilor dimprejur, zice încetișor: „Ce mama dracului!“ și, în final, îi invită pe cetățeni să facă același lucru. Să-i spună că n-a înnebunit și că ori felinarul e drept și atunci blocurile sunt strâmbe, ori blocurile sunt strâmbe și felinarul e în regulă. Cetățenii urmează exemplul primarului, fac ochii mici, ca să aprecieze corect unghiurile; unii mai pricepuți sau care vor să se dea deștepți duc o palmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dimprejur, zice încetișor: „Ce mama dracului!“ și, în final, îi invită pe cetățeni să facă același lucru. Să-i spună că n-a înnebunit și că ori felinarul e drept și atunci blocurile sunt strâmbe, ori blocurile sunt strâmbe și felinarul e în regulă. Cetățenii urmează exemplul primarului, fac ochii mici, ca să aprecieze corect unghiurile; unii mai pricepuți sau care vor să se dea deștepți duc o palmă pe cant în dreptul nasului. Lumea începe să se adune, pe margini se vorbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dodii despre teroriști și despre o fisură la conducta de gaze, și totul de la telefonul unui chefliu. „Ați văzut și voi ce-am văzut eu?“, îi întreabă primarul pe alegători. Aceștia dau din cap cam buimaci. Nu-i nici o îndoială, felinarul e drept, dar toate blocurile sunt câș, cel mai strâmb fiind blocul de vizavi. Dacă e să te iei după felinar, etajul zece ar veni aproape un metru într-o parte. „Cum să fie atât de strâmbe - se revoltă populația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ce-am văzut eu?“, îi întreabă primarul pe alegători. Aceștia dau din cap cam buimaci. Nu-i nici o îndoială, felinarul e drept, dar toate blocurile sunt câș, cel mai strâmb fiind blocul de vizavi. Dacă e să te iei după felinar, etajul zece ar veni aproape un metru într-o parte. „Cum să fie atât de strâmbe - se revoltă populația -, că doar stăm de-o viață în blocurile astea. Acum ne luăm și după ce zic bețivii.“ „Lăsați persoana în pace - încearcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
buni, chiar acum blocul se înclină. Vă jur c-am văzut eu cum se mișcă!“ „Să nu dramatizăm“, spune primarul cu o voce nițel gâtuită. Iar în sinea sa își blestemă funcția: „M-a mâncat în fund să le pun felinar“. Zi de subvenții La Ministerul Artelor e zi de subvenții. Parcarea e plină cu mașini din provincie. Poeții, romancierii, pictorii și cantautorii din București sunt pe bună dreptate indignați. „Parcă s-ar da bani cu camionul, nu cu plicul“, spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
noastre. Un acordeonist nu avea degete la mîna dreaptă și se folosea de niște bețigașe legate de Încheietură; cîntărețul era orb; și aproape toți ceilalți erau Îngrozitor de sluțiți de complicațiile nervoase ale leprei, foarte frecventă prin locurile acestea. La lumina felinarelor și a lanternelor care se reflectau În lac, totul părea o scenă dintr-un film de groază. Locul e minunat, Înconjurat din toate părțile de junglă, cu triburi indigene care trăiesc la nici doi kilometri depărtare (pe care, desigur, le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
-mpleticește, zici că se înclină, dar el se-nclină și ucide. regele spune nu fără motiv pre toți vă iubesc zău așa câinele lui are botul parșiv și vestonul croit din iarbă rea și-o cataramă de tinichea noaptea când felinarul ninge blând salt și suflare una sunt de-atâta iubire zăcea-vei mâine mătrășit în burtă de câine Regele de la sat „se-nclina nițeluș“, împleticindu-se după cum se-mpleticea și ținutul. Trăiai în acest ținut, care se autodevora până ce ajungea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să mănânce ca și cum n-a făcut decât să-ți descrie o zi de vară. Femeia asociază imaginile la fel cum o face Jorge Semprun: niște femei frumoase, noaptea, într-un bar parizian, îi aduc înaintea ochilor Moartea. Iar ninsoarea sub felinarele aprinse ale bulevardului poartă în ea reflexele tărâmului morții de la Buchenwald. Semprun e scriitor, femeia, nu - asta-i deosebirea. Dar Privirea Străină o au în comun. Încă de copil, pe când nu aveam Privirea Străină, observam pofta bolnavă a mamei după
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nu mă încredeam cu totul în mersul lui, și nici că mă va scoate cu adevărat din această țară. Apoi însă, trenul a ajuns în Ungaria. Iar pe lângă șine lunecau acum fâșii de iarbă iernatică ungurească, pete de zăpadă ungurească, felinare ungurești. și când s-a luminat de zi - cer austriac, ciori austriece, tufișuri și plopi golași austrieci. Ținutul ce gonea pe dinaintea ochilor nu aspira la nici un fel de libertate. Tot ce vedeam creștea, lipsit de imaginație, pe românește. Trenul mergea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
doar mirosul este diferit, din cauza putinilor cu varză și murături. Un perete întreg cu CD-uri cu manele. Suntem informați cu amabilitate că putem comanda orice CD dorim, "băieții" fac comenzi lunare din România. Cel mai mult mi-a plăcut felinarul suspendat undeva sus, deasupra casei de marcat "în caz de ni se ia lumina", a sosit răspunsul prompt al vânzătoarei. L-am întrebat pe Alexandru dacă i s-a întâmplat să nu aibă curent electric. Mi-a spus că nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Bunica, în stilul ei flamboaiant și evaziv, mi-a retezat-o scurt: pe vremea ei, bărbații mergeau la bordel să se răcorească; damele de consumație nu se îmbrăcau decât sumar, maximum în halat, purtau întotdeauna roșu și negru și aveau felinar roșu la poartă. Ce mare lucru, ce atâtea întrebări? Doamna de Franceză m-a îndemnat să citim și să analizăm Nana de Émile Zola, judecând că, în felul acesta, va îmbina interesul meu pentru realitățile vieții cu cel - mai puțin
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cam rebegiți; ziceau părinții cică să dormim, dar cine dracu’ putea dormi, că era urgia pe pământ. Pe negrul nopții se desena mișcătoare o macara, ce lucra la construcția unui bloc nou, iar noi, ca niște păduchi mici, adunați sub felinarul ăla spart, stăteam și ne uitam, ținându-ne de mână, la orătania înspăimântătoare care se mișca amenințător, cu brațul ăla lung, interminabil. Dar cine să-și mai amintească ce a mai fost după aceea, cred că numai poveștile celor din
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
opaițul. În puterea nopților fără lună deplasarea pe ulițele satului era o adevărată aventură, mai ales pentru bătrânii cu luminile ochilor împuținate. Toate treburile gospodărești trebuiau ostoite până la căderea întunericului, altfel gospodarul era nevoit să le facă la lumina unui felinar chior care nu-l ajuta prea mult. Pe la sfârșitul de secol nouăsprezece, școlile rurale erau încă puține, ceea ce făcea ca numărul știutorilor de carte să fie mic. Întunericul nopților fără lună se suprapunea peste întunericul neștiinței de carte care cuprindea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ar fi râs cu poftă pe baza micului meu vis. Păstrând astfel tăcerea am crezut în acest vis care peste ani a devenit realitate. Cabana Gărâna Țăranul Confort 1 Cine pierde bocește mortul Moș Mitruț În așteptare Circarii La lumina felinarelor Păsările unui artist Sculptorul COSTEL IFTINCHI sculptor, pictor, fotograf Data nașterii: 4 octombrie 1967, Iași Domiciliul: Sos. Națională nr.42D, Bl A2, Sc. A, Et.4, Apt. 3, Iași, 700605 Site: www.artiftinchi.go.ro E-mail: artiftinchi@yahoo.com Studii
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
iar apa făcea băltoace din loc în loc. Scârțâitul unui leagăn le atrase atenția și se opriră în fața unui cămin de copii. Deodată, Valentin deveni tăcut. Îl luase ca pe un avertisment. La colțul unui bloc, la capătul unei străzi, un felinar în formă cilindrică aruncă o lumină difuză prin globul de sticlă ce adunase mii de gângănii ale văzduhului în jurul său. Valentin îi prinse o mână pe care i-o strânse ca-ntr-o menghină și o trase mai aproape de el
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
acela, privindu-i chipul și expresia tandră, atât de vizibilă. Avea un sentiment de putere și dominare. Acest lucru o făcuse pe Carlina să își dezgroape unele amintiri din copilărie, pe care le strângea la piept și erau ca un felinar. Copilăria și adolescența ei fuseseră ca un tunel la al cărui capăt zărea o luminiță, la care râvnise să ajungă. Obrajii îi ardeau, iar ochii fierbinți erau înlăcrimați. Întorsese capul către o oglindă unde strălucirea puternică a razelor de soare
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
striga nebunește după ajutor. Se îndreptă în grabă spre o ieșire, coborând treptele scărilor cu inima frântă și bătându-i nebunește. Picioarele îi erau goale pe dinăuntru, fără de folos, iar mâinile se legănau la întâmplare, căutând înfiorată la lumina unui felinar de stradă chipul lui Alin, aerul pe care-l respira și o ținea în viață, lumina ochilor săi. Era aurul pe care și-l dorise cu atâta ardoare în toți anii din urmă. Aruncă priviri rapide de jur împrejur și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
război. Copilăria fiecăruia dintre noi este presărată cu cele mai calde, mai dulci și sensibile perioade din viața noastră. Ea se desprinde de noi ușor, cu pași ca de copil, tiptil, lăsând un gust dulce-amar, mergând alături de noi ca un felinar aprins. Amintirile copilăriei sunt ca o energie pozitivă care te pune în mișcare. Ea își amintea de zgomotul puternic al jocurilor, al zecilor de mii de voci ale naturii, de gingășia și frumusețea florilor, de toate simțurile și trăirile. Strălucirea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
azi nu o știe pe cea de mâine”. - Ce vrei să spui cu asta? La ce te referi? - Păi e destul de logic. Adică nu se știe secretul zilei de mâine. Acestea fiind spuse, Alin deveni calm și serios. Luminile unor felinare stradale străluceau făcând să domine liniștea nopții și tăcerea ei. Această călătorie însemna mult mai mult decât o vizită neoficială, însemna o implicare profundă cu stări de tensiune și concentrare 225 maximă. Vălmășagul unor nopți și freamătul lor zgomotos erau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
încuiată. Da. Mam hotărât. Voi pleca să aflu cum stau lucrurile acolo. Orice ființă umană are dreptul la viață. Ieșise din nou la fereastră nedorind să rupă vraja viziunilor de care avusese parte. Acum strada îi părea cufundată în umbră, felinarele străzii reflectau o lumină opacă, iar luna nu era prielnică. Înghiți în sec și continuă să gândească: - Nuți trebuie ochi de expert ca să tragi concluzia că nimeni nu o duce prea strălucit în momentul de față, în timp ce inflația oscilează. Dacă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
n-a fost ?) spune la un moment dat, în cursul emisiunii de televiziune care ține jumătate din film : la centru (adică la București), Revoluția a fost tare ; cu cât te îndepărtezi însă de Capitală, ea a fost din ce în ce mai moale, precum felinarele care se aprind pe rând de la centru către margine... Te pui cu legile fizicii ? La margine (adică în orășelul din film), n-a mai fost (chiar) o Revoluție, ci una mică : o revoluțică ! Loc mic, locuitori puțini ; abia dacă s-
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Sapdaru, perfect) și realizatorul emisiunii (Teo Corban, perfect) dezbat dacă a fost sau nu Revoluție la ei în oraș. Copertele filmului îți arată orașul (gri), micuța viață (tot gri) a fiecăruia și a câtorva altora, cum se aprind/se sting felinarele etc. Este trist. Este comic. Este jubilator : cea mai bună comedie de la Revoluție încoace ! Less (Revolution) is more (fun) Cum poate să arate o revoluție (termenul este discutabil și deci discutat !) într-un orășel de provincie, fie el și capitală
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]