2,297 matches
-
arctice de miez de iarnă invada Încăperile , Îngroșându-se până ce devenea de un negru opresiv. O fațetă de bronz, o suprafață de sticlă sau un mahon lustruit, ici și colo În beznă, reflectau rămășițele de lumină din stradă, unde globurile felinarelor Înalte din mijlocul lor Își răspândeau deja licărul lunar. Pe tavan se mișcau umbre transparente. În tăcerea aceea, zgomotul sec produs de căderea unei petale de crizantemă pe o masă acoperită cu marmură Îți făcea nervii să zvâcnească. Budoarul mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ar fi temut să nu mă trezească din transa mea poetică. Mă punea să zugrăvesc din memorie, cât mai detaliat posibil, obiecte pe care le văzusem cu siguranță de mii de ori fără a le vizualiza cum se cuvine: un felinar de pe stradă, o cutie poștală, modelul cu lalele de pe ușa cu vitralii de la intrare. Încerca să mă Învețe să descopăr coordonatele geometrice dintre crengile firave ale unui copac desfrunzit de pe bulevard, un sistem de compromisuri vizuale, ce necesita o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
smulge din lumea ei de oțel, blănuri și carne, pentru a pătrunde Într-un mediu unde nu există frecare, alunecând pe un drum fantomatic pe care parcă abia Îl atinge. Preț de o clipă, grație iluminării bruște produse de un felinar singuratic În locul unde se sfârșește piața gării, o umbră supradimensionată, tot cu manșon, aleargă pe lângă sanie, se cațără peste un nămete de zăpadă și dispare, lăsând-o pe Mademoiselle să fie Înghițită de ceea ce ea va pomeni mai târziu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
formației care Încă se mai distra). Am mers mai mult de două verste, luna răspândea o lumină fantastică și fratele meu, complet amuțit, Începuse să cadă tot mereu de pe câinele pe care era cocoțat, când Dmitri a apărut cu un felinar și ne-a dus acasă. Zăpăciților, zăpăciților“, zbiera turbată Mademoiselle de pe verandă. Ne-am strecurat pe lângă ea fără să scoatem o vorbă. Fratele meu a izbucnit În plâns și s-a predat. Marele danez, al cărui nume era Turka, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
deplasezi până la picioarele patului, târând după tine o parte din așternut, ca să desfaci precaut prinzătoarea transperantului de la geam, care putea fi lăsat să alunece doar până la jumătate, fiind oprit de marginea patului de sus. Fluturi de noapte palizi În jurul unui felinar singuratic, ca sateliții din jurul planetei Jupiter. Un ziar dezmembrat tresălta pe o bancă. Undeva, În tren, se auzeau glasuri Înăbușite și o tuse liniștitoare. Nu era nimic interesant În mod special pe porțiunea de peron din fața mea și totuși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
viața ei pe un cal. Altă dată, când am apărut la o cotitură a șoselei, cele două surioare ale mele, roase de curiozitate, era să cadă de pe „torpedoul“ roșu al familiei, cotind brusc spre pod. În serile ploioase Întunecate, Încărcam felinarul bicicletei cu bucăți magice de carbură de calciu, le aprindeam cu chibritul, ferindu-mă de rafalele de vânt, și după ce Închideam astfel În sticlă flacăra albă, pedalam cu prudență În Întuneric. Cercul de lumină răspândit de felinar scotea la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ploioase Întunecate, Încărcam felinarul bicicletei cu bucăți magice de carbură de calciu, le aprindeam cu chibritul, ferindu-mă de rafalele de vânt, și după ce Închideam astfel În sticlă flacăra albă, pedalam cu prudență În Întuneric. Cercul de lumină răspândit de felinar scotea la iveală porțiunea netedă a drumului dintre rețeaua lui centrală de băltoace și lungile porțiuni de iarbă de pe margine. Clătinându-se ca o stafie, raza aceea palidă mătura la cotitură un mal argilos, când coboram spre râu. Dincolo de pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și cu obloanele trase este probabil și astăzi, după o jumătate de secol, conacul unchiului. Acolo, Într-un colț al adăpostului boltit de unde urmărise șerpuirile luminii mele În urcuș, Tamara aștepta, cocoțată pe parapetul lat, rezemată de o coloană. Stingeam felinarul și Înaintam bâjbâind spre ea. Întotdeauna dorești să vorbești mai elocvent despre asemenea lucruri, despre multe altele care speri Întotdeauna că ar putea supraviețui captivității În grădina zoologică a cuvintelor - dar străvezii tei Îngrămădiți lângă casă Înăbușă monologul Mnemosinei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
fălcii. Când nu mai erau muzee și cinematografe care să ne găzduiască și abia se lăsase noaptea, nu ne mai rămânea decât să explorăm pustietatea celui mai mohorât și mai enigmatic oraș din lume. Umezeala glacială de pe genele noastre metamorfoza felinarele solitare de pe stradă În vietăți marine cu țepi prismatici. În timp ce traversam piețele vaste, diverse fantome arhitectonice se Înălțau brusc, tăcute, În fața noastră. Ne treceau fiori reci, În general provocați nu de Înălțime, ci de adâncime - aveam senzația că ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ultim semn al statorniciei și dăinuirii lor în timp. De multe ori, privindu-i, aveam halucinanta certitudine că, odată cu ei, veneau în acele târziuri de noapte și moșii, și străbătrânii lor și stăteau cu toții la taifas, în lumina palidă a felinarelor din piață, într-o devălmășie de trupuri și umbre năboite de peste timp, încât nu mai știam dacă vorbesc cu vii sau cu morți, dacă poveștile lor sunt de acum sau vin din pământul în care fuseseră îngropate, odată cu strămutarea vechilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la distanță, luminile care semnalau prezența unui vapor. Le studie o bună bucată de vreme cu ajutorul lunetei celei grele, Încercînd să-și facă o idee despre vasul căruia Îi aparțineau, și puse apoi În practică explicațiile căpitanului spaniol, aprinzînd două felinare rudimentare pe care le agăță la capetele unei nuiele lungi. Se plimbă mai tîrziu pe coasta dinspre apus, clătinînd pe umeri nuiaua, alternativ, În așa fel Încît un om de cart foarte atent ar fi putut presupune că În fața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
păru să dea atenție luminilor lui Oberlus și se Îndepărtă către sud, imperturbabil, lăsînd vîrful țărmului la multe mile distanță de babord. Aproape de zorii zilei, decepționat, furios și mort de somn și de oboseală, Iguana Oberlus Își abandonă povara, stinse felinarele și se retrase În peșteră, blestemîndu-l pe bătrînul căpitan și poveștile lui absurde. Cu toate acestea, În adîncul sufletului era convins că sistemul avea să funcționeze și că nu trebuia să-l Învinuiască pe marinar pentru un prim eșec. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pardesiul și șopti: ― Adio, draga mea! * De după colțul vilei apăru Raul Ionescu. ― Nu e nimeni. Îi dăm bătaie! Urcară câteva trepte. Dascălu îngenunche în fața ușii. Scoase o lanternă și lumină scurt broasca. ― Rahat cu perje! Scarlat privea în lungul străzii. Felinarele, rare, luminau slab. Un câine alb se strecura pe lângă ziduri adulmecând porțile. Ușa scârțâi. Intrară unul după altul, conduși de lanterna cârnului. Ionescu șopti: ― Domnilor, am pășit în ilegalitate! Se aflau într-un fel de sufragerie-salon cu mobilă multă, amestecată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
deschise gura sufocat. Țâșni cu un urlet din fotoliu, apoi se prăbuși. ― A murit! spuse îngrozită Melania Lupu. Doru Matei înghiți în sec: ― Cianură. * Întins pe divan, maiorul Cristescu privea perdeaua încărcată cu maci și albăstrele. Dincolo de tulul subțire, un felinar ridica o lumină gălbuie, ca de vată. Maiorul reglă sonorul aparatului de radio. Vocea crainicei se auzea în surdină: "A fost ora 1! Stimați ascultători, vă invităm la dans". Zîmbi: "Oare câți dansează într-adevăr acum?" Apoi gândul se întoarse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să-i duc și un mic pachet, oh, nu mare lucru, desigur... Câteva dulciuri, o portocală... Aș considera că mi-ați făcut o mare favoare. Cristescu ieși în stradă. Gerul se muiase și o ceață groasă învăluia orașul. Sub un felinar, un tânăr înalt și o fată cu căciuliță roșie păreau că nu-și pot descleșta degetele. Trecu zâmbind pe lângă ei, fără să-i observe. "E formidabilă!" Auzi pași în spate și întoarse capul reflex. Locotenentul Ciobanu se apropia însoțit de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ar fi complet irefutabile, dovezile de circumstanță, chiar dacă îndepărtate, n-ar fi oare de ajuns, precum faptul de neînțeles că dumneavoastră n-ați orbit acum patru ani, când toată lumea din oraș mergea călcând în gropi și dând cu nasul în felinarele de pe stradă, și înainte să-mi răspundeți că una n-are nici o legătură cu cealaltă, vă spun eu că cine fură azi un ou, mâine va fura un bou, cel puțin aceasta este, deși exprimată în alți termeni, părerea ministrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nici o grabă, albatros, încă nici nu știm dacă voi ieși viu din acțiunea asta, Ei, asta e sigur, papagal-de-mare, am toată încrederea în dumneavoastră, știam eu bine ce fac când v-am desemnat pentru această misiune, Da, albatros. Se aprindeau felinarele pe străzi, crepusculul aluneca deja pe rampa cerului, în curând avea să se lase seara. Comisarul sună la sonerie, nu are de ce să ne surprindă, de cele mai multe ori polițiștii sună la ușă, nu întotdeauna sparg ușile. Apăru soția medicului, Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pietonilor, îl saluta pe portar cu un semn din cap când îl vedea băgat în cușca lui, spunea o vorbă dacă îl găsea afară, mai mult nu era nevoie, într-un fel se afla acolo de împrumut, el, nu portarul. Felinarele de pe străzi erau încă aprinse, magazinele aveau să mai zăbovească mai mult de două ore până să deschidă. Căută și găsi un chioșc de ziare, din cele mai mari, din acelea care primeau toate ziarele și rămase acolo în așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aprinse, magazinele aveau să mai zăbovească mai mult de două ore până să deschidă. Căută și găsi un chioșc de ziare, din cele mai mari, din acelea care primeau toate ziarele și rămase acolo în așteptare. Din fericire nu ploua. Felinarele se stinseră, lăsând orașul cufundat, pentru câteva momente, într-o ultimă și scurtă obscuritate, imediat risipită când ochii se obișnuiră cu schimbarea, iar lumina albăstruie a primelor ore ale dimineții coborî pe străzi. Sosi camionul distribuției, descărcă pachetele și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
altădată, comisarului nu-i mai rămânea de făcut decât să cumpere ziarele și, tocmai gândindu-se la asta, s-a culcat ieri devreme, nu ca să se odihnească cât avea nevoie și să ajungă la timp la întâlnire la postul șase-nord. Felinarele de pe stradă sunt aprinse, vânzătorul de la chioșc tocmai a ridicat obloanele, începe să așeze revistele săptămânii și când termină treaba asta, ca un semnal, felinarele se sting și apare camionul distribuției. Comisarul se apropie când vânzătorul încă aranjează ziarele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se odihnească cât avea nevoie și să ajungă la timp la întâlnire la postul șase-nord. Felinarele de pe stradă sunt aprinse, vânzătorul de la chioșc tocmai a ridicat obloanele, începe să așeze revistele săptămânii și când termină treaba asta, ca un semnal, felinarele se sting și apare camionul distribuției. Comisarul se apropie când vânzătorul încă aranjează ziarele în ordinea pe care deja o cunoaștem, dar, de data asta, din unul dintre cele mai puțin vândute se pot vedea aproape tot atâtea exemplare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de oraș. Drumul până aici fusese un labirint. Știam, cu aproximație, direcția spre strada Berzei, dar parcă nu mai eram bucureștean, orașul se juca cu mine, mă păcălea la fiecare colț. Perspectiva era alta, casele erau altfel. Luminile puține, de la felinare, distanțele înșelătoare, iar semne de orientare n avusesem deloc. Regretam că nu cunoșteam nici bisericile ale căror nume nu mă obosisem să le rețin, deși femeia mi le spusese, vedeam numai câte un acoperiș lucind ca un dinte de viplă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Conu Costache o porni pe jos. Îi dăduse liber lui Budacu, să se ducă să-și taie porcul. Se străduia să nu ofere oamenilor lui prilej de ură îndelungată. Ninsoarea se oprise și zăpada proaspăt așternută sclipea ici-colo, în lumina felinarelor. Tălpile lui Costache lăsau urme mari în albul trotuarului. Lângă ele, pe dreapta, bastonul făcea un șir de puncte mici și adânci. Popescu era un nume des întâlnit, va fi greu să vadă ce-i cu el. Lumină, stele, Maica
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dreapta, pe strada Traian până la Școala comunală, și-n fine la stânga, a treia casă era a portarului. Era beznă peste oraș, iar în dosul ferestrelor se vedeau lumini și, ici-colo, în case mari, câțiva brazi. La porți erau ghirlande, și felinarele erau toate aprinse. Nicu simți un fel de sărbătoare în aer, așa, cum stătea pe bancheta birjei lângă nea Cercel, și zbura pe deasupra noroiului, cu caii suri ai Universului care alergau ca niște campioni de curse. Băiatul își găsi o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să văd chiar pe-ndelete, de-asta îl voiam, dar nu părea să aibă ce-l interesează pe Fane Inelaru! Râseră amândoi, fericiți și fără griji. Afară, omul de la Poliție dârdâia în așteptarea schimbului. VINERI 26 DECEMBRIE Noutăți 1 Cele două felinare de la intrarea Prefecturii erauaprinse când am ajuns, deși era în plină zi, iarsub fiecare felinar stătea câte o santinelă. În trăsura pe care papa a condus-o singur, pentru că Nelu e tot bolnav, l-am întrebat de ce crede că m-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]