177,792 matches
-
o hartă a prezenței Celuilalt în memorie. Cum fiecare amintire presupune un nucleu emoțional, programul poate acționa în sensul degradării respectivelor amintiri și, în cele din urmă, al ștergerii lor. Joel nu se poate împăca cu ideea că iubește o femeie care nu-și mai amintește nimic din iubirea lor, pentru care el, pur și simplu, nu mai există. Se supune și el ștergerii Clementinei din memorie, dar, odată procesul declanșat, se răzgândește (nostalgic) și vrea să păstreze amintirile tocmai ca
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
lucrata atent, în filigran, care a atras din nou privirea asupra acestei personalități, aș spune, rară, din teatrul românesc. Cu Roșe, asadar. Cu Roșe sub pămîntul trepidant al realității, în pîntecele ei, sub Calea Victoriei (victoria cui?), am parcurs povestea unei femei, destinul ei contorsionat, cumplit, incredibil, povestea unei evreice care traversează un secol complicat, plin de violență, de pătimi și spirit revanșard, de războaie, atentate, crime: secolul XX. Întîmplarea, fericită pentru mine, a făcut să văd astă-primăvară și debutul acestui proiect
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
simulînd detașarea personajului, zborul lui Roșe pe deasupra unei vieți dramatice, fără răgaz pentru respiro, pentru trăire. Un singur popas. . Acolo a învățat să iubească, acolo a cunoscut bărbatul, bărbatul vieții ei, cel care a introdus-o în șirul lung al femeilor. Un evreu înalt, cu păru roșu, fără păr pe piept, cu un cercel în ureche, cu un ochi albastru și cu celălalt de sticlă. Pe acest bărbat l-a purtat în ea toată viața, cu tot cu mansarda din Varșovia, dincolo de ghetou
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
fetița și unde i s-a spus că a murit și el, dincolo de pelerinajele spre Europa, Israel, Palestina, America. Să revin. Ce era tulburător și părea că nu încape în spațiul de la Teatrul Act era povestea în sine a unei femei, si nu neapărat a unei evreice, o poveste a unei vieți tumultoase, plină peste măsură de încercări și suferințe, de fapte cumplite, împovărătoare, de rigori, de credințe, de dibuci, de o fugă fără sfîrșit de ceva, de cineva, de salturi
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
de față, anii de pușcărie, copilul născut și crescut acolo, copilul lăsat afară... Aceeași răscolitoare simplitate, același tip de asumare, acelasi zîmbet dulce-amar pe buze, tot timpul poveștii. Rodica Negrea sarea prin timpuri, prin vîrste, era bătrînă sau copilita, era femeia topită după bărbatul fără păr pe piept, era soția care nu-și iubește soțul, era iarăși tînără și iarăși bătrînă, și iar pe vapor, și iar în tren, și iar stînd shiva. Făcea toate astea foarte simplu. Foarte simplu. Citînd
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
strălucit în viață, norocoșii exploratori ai Eldorado-ului post-tranziției. Cei ce s-au chivernisit pentru mai multe rânduri de vieți - asta merge - neplătind deloc, nicicând, mereu încasând, realizând fabulosul perpetuum mobile. A face vreo legătură între acești îndrăzneți bărbați, întreprinzătoare femei și fenomenul corupției - pe punctul de a fi eradicat pe tejghelele unde se comercializează mărar, morcovi, usturoi în funii - a delira crezând că neagra corupție cuibărește politic, înseamnă a răni delicatețea generoșilor care nu ridică mâna împotriva celor ce, drept
Cinsprezece mii de miliarde de fulgi de zăpadă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12251_a_13576]
-
istoria. Indiferent ce ar spune unii și alții, scrie Mihaela Ceaușescu, perioada în care unchiul ei a condus România va rămîne în scriptele viitorului sub numele de Epoca Ceaușescu. Din punctul ei de vedere, Ceaușescu a fost un mare patriot. Femeie inteligentă, Mihaela Ceaușescu admite totuși că în ultimii ani unchiul ei devenise megaloman și că nu se mai putea sta de vorbă cu el. Tot ea notează undeva că, pe vremuri, Ceaușescu i-ar fi spus că ar fi vrut
Amintiri din familia Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12271_a_13596]
-
de literatură fantastică. Un oarecare Părcălici, "omul lui Dumnezeu", pleacă din sat pentru a verifica dacă avionul văzut cu o zi înainte este sau nu american. Pe drum, în timpul zilei, este înconjurat de "aburi lăptoși" din care se desprind niște femei voluptuoase, venite să-l ispitească, urmează apoi o ploaie de galbeni, "sute și mii de ochi ai Satanei", alte ispite mărunte și asaltul final al demonilor întărâtați. Episodul este unic, lipsit de urmări, și nu poate fi interpretat ca o
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
doar câteva puncte de plecare din primele capitole. Al patrulea de pildă, ne spune explicit: "Cu ce există, suntem nevoiți să stimulăm ceea ce nu există", fiindcă "viața nu e sigură în nici un moment"... Orice se poate naște din orice. Dacă femeia iubită își vopsește, de exemplu, unghiile, ea își motivează gestul obișnuit ca o pregătire pentru vis și o apărare de coșmaruri (capitolul V); despărțirea de ea provoacă o desfășurare de cugetări fanteziste despre dispariție și inexistență. La alte pagini, apare
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
aruncat o vorbă, doar nu le pare rău de-o vorbă, dacă toată viața ai trăit ca un proscris. (După părerea lor, ca un proscris. Eu gîndesc altfel.) Cineva mi-a dat o țigară. A apărut lîngă mine și o femeie, înaltă, cu șolduri. A pus ochii pe mine. Dacă despre un underist se vorbește în gura mare, asta le impresionează pe femei: femeia e deschisă ca natura, ca stepa, e uscată și, în acest sens cîmpenesc, așteaptă întotdeauna (dar dacă
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
ca un proscris. Eu gîndesc altfel.) Cineva mi-a dat o țigară. A apărut lîngă mine și o femeie, înaltă, cu șolduri. A pus ochii pe mine. Dacă despre un underist se vorbește în gura mare, asta le impresionează pe femei: femeia e deschisă ca natura, ca stepa, e uscată și, în acest sens cîmpenesc, așteaptă întotdeauna (dar dacă?) pe un bărbat cît de cît în carne și oase, cît de cît promițător - un adevărat ochi receptiv, ager. Cu apartament. Cu
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
un proscris. Eu gîndesc altfel.) Cineva mi-a dat o țigară. A apărut lîngă mine și o femeie, înaltă, cu șolduri. A pus ochii pe mine. Dacă despre un underist se vorbește în gura mare, asta le impresionează pe femei: femeia e deschisă ca natura, ca stepa, e uscată și, în acest sens cîmpenesc, așteaptă întotdeauna (dar dacă?) pe un bărbat cît de cît în carne și oase, cît de cît promițător - un adevărat ochi receptiv, ager. Cu apartament. Cu metri
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
am întrebat-o fără să mă întorc. (Și deja nu mă mai feresc de trupul ei ce mă încălzește.) "Lida", a precizat, rîzînd. Dar așa a fost mereu: cînd am fost luat cu asalt, nu m-am lăsat. Am așteptat. Femeia se va abate. (Ele se abat, eu merg în linie dreaptă.) Curînd m-a și părăsit; un exemplar zburător. Deja-i cu altcineva. Cu un peisagist. L-a abordat. Cu aceeași alintare de gospodină. Cu aceeași căldură a șoldului. Din
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
mă gândesc de mai multă vreme să scriu. Cu atât mai mult cu cât nu e vorba nici de un politician, artist sau fotbalist, și nici de-un om obișnuit - în sensul categoriei pomenite mai sus. E vorba de-o femeie care, în percepția mea limitată și înclinată spre bagatelizare, ilustrează această parte mai bună din noi. Se numește Mociorința și, asemeni multor români, nu am văzut-o decât la televizor. Nu cunosc suficiente detalii din biografia ei. Nu știu ce-
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
se numește "eul biografic" al acestei uimitoare doamne. Văzând-o doar la televizor, nici măcar nu-mi dau seama dacă e frumoasă ori numai "expresivă". N-aș ști să spun ce vârstă are și ce experiență de viață. Oricum, e o femeie tânără. Constat doar că fiecare din cuvintele ei pare să vină de undeva de departe, dintr-o lume perfect normală, unde omenia era omenie și onoarea onoare. Las de-o parte farmecul cu totul neobișnuit și feminitatea primejdioasă pe care
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
o hipnotică monotonie, modulată doar de câte un râs scurt, tandru și insinuant în același timp, are vigoarea unui ordin rostit de comandant în ajunul unei bătălii decisive. Nu mă miră că la emisiunile ei prompterul televizoarelor înfățișează mesajele atâtor femei care-ar dori să-i urmeze calea. Ce-ar mai fi de zis? Că nu e totul pierdut, atâta vreme cât astfel de personaje vii se află printre noi. Că mai există speranța de a ne cuceri normalitatea, oricât de atroce ar
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
de atroce ar fi asediile prostiei, nebuniei și lăcomiei. Că frumusețea poate salva lumea - spus-a Dostoievski -, iar bunătatea, întrupată și în vibrația stranie, în încăpățânarea delicată de a crede în bine, în chimia învăluitoare și irezistibilă a câte unei femei precum Marie-Rose Mociornița ne mai dau o nesperată șansă.
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
A "războiul lui McNamara"; rolul presei în această distorsionare e auto-evident în imagini. Violența exercitată de statul american e la fel de paradoxală ca cea la nivel individual; de pildă, McNamara consideră (citez din film) "pârjolirea a 100000 de civili japonezi, bărbați, femei și copii" - la care a participat - morală pentru că, în acest caz, moralitatea depinde de câștigarea războiului. Ce rămâne din vizionarea acestor filme? Poate cea mai importantă e ideea că nici știrea de televiziune, nici documentarul nu sunt complet non-ficționale, iar
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
darul primit. Fără a fi expert în teoria "scriituri feminine", pot spune însă că poezia Adelei Greceanu e plină de senzualitatea unei anume lentori a gesturilor și a emoțiilor, o scriitură seducător-maternă, care reține în egală măsură cochetăriile și temerile femeii, un scris delicat, de o sensibilitate aproape tactilă, vulnerabilă parcă prin implicare și prin dăruire. Recunosc că nu mă atrage ideea de a găsi neapărat neajunsurile acestei poezii. Cartea m-a furat și m-a emoționat (mai ales că sunt
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
mai radiant, mai prehensiv, mai insinuant, se înstituie, în Poate mâine... în chiar substanța faptului romanesc " eroina narațiunii fiind, iată, o prozatoare, o artistă. Dar, la urma urmei, ce se petrece în acest roman, ca raport al unei existențe? O femeie la vremea rememorărilor, tânără spiritualmente și mai departe însetată a fi iubită, o femeie singură, departe de fiul înstrăinat prin ceea ce numai ironic s-ar putea numi concursul împrejurărilor, trăind în cea de a doua și ultimă patrie, luptă să
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
faptului romanesc " eroina narațiunii fiind, iată, o prozatoare, o artistă. Dar, la urma urmei, ce se petrece în acest roman, ca raport al unei existențe? O femeie la vremea rememorărilor, tânără spiritualmente și mai departe însetată a fi iubită, o femeie singură, departe de fiul înstrăinat prin ceea ce numai ironic s-ar putea numi concursul împrejurărilor, trăind în cea de a doua și ultimă patrie, luptă să nu fie zdrobită într-un clește de adversități în care fie pura întâmplare, fie
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
le definesc. O discuție pe această temă, cu un apropiat ia aspecte dramatice, cineva o acuză pe Mimi Ianculovici de... legionarism! Fapte care, repetativ, pot duce la o ruptură, așa cum, pe un alt plan, relațiile cu cei intimi " bărbați și femei " suferă de pe urma diferenței de sensibilitate, iar aceasta, la cei mai puțin dotați se manifesă prin intratabilitate. Ca să înțelegem unde poate duce o asemenea situare, la gravitatea rupturilor, e bine să ne reamintim nu altceva, ci chiar mecanismele faliei sociale create
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
revenit din infern orb, dispus să le povestească cîte ceva despre intervalul petrecut de ei, acolo. Părinții își văd fiul ca pe un erou, mort la datorie, într-una din intervențiile periculoase, îl văd palpitînd de viață, făcînd dragoste cu femei frumoase, un tînăr pentru care moartea nu există. Prietenul său nu poate spulbera iluzii. Prietenul său, orbit în Irak, nu poate arunca în aer povestea părinților, născută după ce băiatul lor a fost ucis. Nu le poate spune altceva decît ce
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
care vă vine în minte când e vorba de români? A.S.: În ceea ce privește imaginea poporului, nu am de gând să generalizez. O să mă opresc numai la ceea ce mi-a mers la inimă. Intonația blândă, mângâietoare, maternă a limbii române vorbite de femei. Abundența diminutivelor de genul pâinică, cafeluță, unchiuțu. Formula inexistentă în limba rusă, La mulți ani!, păstrată la noi doar în uzul bisericesc sau expresia Mulți înainte!, ca urare la aflarea vârstei cuiva. Cu totul neobișnuit pentru un moscovit este felul
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
ani în urmă, la Festivalul de teatru "Cehov" de la Moscova, Șerban a venit doar cu excentrica sa Livadă de vișini, adevărata forță a geniului său rămânând necunoscută publicului rus.) Vă mai dau un exemplu de emoție puternică: un glas de femeie care te înfiora cântând Sara pe deal. Al cui era glasul și cine a transpus pe muzică versurile lui Eminescu n-am aflat nici până acum. Toate încercările mele de a face rost de un disc sau de o casetă
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]