63,117 matches
-
articol cu o greutate care nici pînă acum nu a fost apreciată: "Bătălia canonică - de la critica americană la cultura română". Mai întîi, autorul observă că în Apus există o tradiție a contestării canonului - ar fi vorba, de fapt, despre un fenomen care îi ține pe clasici în viață, sînt dezbătuți, recitiți etc. în Est nu există această tradiție. Or, ea trebuie inventată urgent pentru că, deja, nume precum Eminescu, Brâncuși sau Caragiale devin extrem de antipatice prin discursurile stereotipe însoțitoare. Intelectualul român se
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
un impact asupra canonului central. în '90 semnele ofensivei erau aproape inexistente - intuiția lui Nemoianu este, de aceea cu atît mai șocantă. Astăzi, o lovitură puternică a fost dată prin intermediul manelelor, la nivelul culturii populare. Bineînțeles, rafinatul intelectual român ignoră fenomenul, nu-i dă nici o importanță culturală. Rămîne să mai așteptăm și să mai vedem. Nemoianu își încheie studiul cu următoarea considerație: "Obiectivul principal al considerațiilor de mai sus a fost de a sugera proporțiile vaste și implicațiile adînci ale unei
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
se păstrează astăzi amintirea celților, a ilirilor, a bascilor și atîtor alte popoare dispărute". Iată, să subliniez din nou, o previziune exagerată, contrazisă de realitatea evoluției istorice. Aș adăuga că astfel de previziuni, cam fără acoperire, se fac azi despre fenomenele globalizării și mondializării. Dar nici ele nu ating cote atît de pesimiste, sperîndu-se, totuși, că viitorul, chiar îndepărtat, va îngădui și supraviețuirea culturilor popoarelor mari și mai mici. Dar nu uit că filosoful Rădulescu-Motru era, în 1948, cufundat în pesimism
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
Marina Constantinescu Cultura teatrală s-a format ani și ani la rînd în România datorită Radio-ului. Pe aceste unde, ascultătorii trăiau mirajul fenomenului, fascinația unor voci, își imaginau chipul actorilor, felul în care se naște un spectacol de teatru radiofonic. Mai înainte de orice, actorii însemnau un glas, un timbru, o inflexiune anume, un ton grav sau, dimpotrivă, plin de spirit ludic. Toți marii
Spre Europa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15910_a_17235]
-
consistența valorică a repertoriului și a pieselor care să rămînă în fonoteca de aur. Pierderea este și a ascultătorilor, fără nici o vină, care își au în acest gen de spectacole un reper, o formă, dacă nu singura, de conectare la fenomenul teatral, care nu ajunge la ei decît pe această cale. La urma urmelor, teatrul radiofonic rămîne acel spațiu în care cuvîntul este prețuit și cultivat, în care limba este ocrotită și conservată, conform normelor. În Franța, în Anglia există în
Spre Europa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15910_a_17235]
-
stagiunea, premiile din breaslă, prostul gust, schimbul de mîine ar fi doar cîteva exemple. Multe din ideile dezbaterilor mi se par nu doar acute și pregnante, formulate transparent sau cu tîlc. Mi se pare că formează o oglindă pentru imaginea fenomenului din România. Teatrul azi merge pe altă direcție. Publică dosare, unele inedite în jurul unor curente sau mari personalități: Grotowski, Strehler, Aureliu Manea, Haig Acterian, Vlad Mugur, Pintilie și Revizorul, Toni Gheorghiu. Teatrul azi încearcă să dezvolte ideea unei reviste-carte pentru
Vocile specialiștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15891_a_17216]
-
două reviste, cele mai importante ale breslei, strîng în jurul lor numele sonore ale artei spectacolului, precum și ale martorilor - critici, cronicari, cercetători, oameni de cultură. Aparițiile lor, cu chin, dăruire, tenacitate, efort și pasiune, oferă o imagine complexă și complementară asupra fenomenului nostru teatral. Cu bune și cu rele, cu lipsuri și împliniri.
Vocile specialiștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15891_a_17216]
-
asemenea lemnului, procedeelor de eliminare, devin, prin docilitatea lor față de asamblare, echivalente ale lemnului și, pînă la urmă, cu șanse de exprimare asemănătoare. Aceste mutații, aparent minore, dar ale căror motivații profunde nu sînt deloc neglijabile, au ceva din fatalitatea fenomenelor naturale. Privite dincolo de experiențele artistice strict individuale, care implică stilistici și forme de gîndire inevitabil personalizate, ele sînt fenomene globale ce marchează mai curînd vîrste ale civilizației decît opțiuni culturale propriu-zise. Aceleași caracteristici mari pot fi identificate pretutindeni, chiar dacă, în
Lemnul, între disoluție și incoruptibilitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15911_a_17236]
-
șanse de exprimare asemănătoare. Aceste mutații, aparent minore, dar ale căror motivații profunde nu sînt deloc neglijabile, au ceva din fatalitatea fenomenelor naturale. Privite dincolo de experiențele artistice strict individuale, care implică stilistici și forme de gîndire inevitabil personalizate, ele sînt fenomene globale ce marchează mai curînd vîrste ale civilizației decît opțiuni culturale propriu-zise. Aceleași caracteristici mari pot fi identificate pretutindeni, chiar dacă, în amănunt, valorificarea locală poate sugera anumite diferențieri. Aceste diferențieri, raportate, însă, la o altă vîrstă a lemnului, la aceea
Lemnul, între disoluție și incoruptibilitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15911_a_17236]
-
un furnicar terorizat de lăcuste. Emblematică pentru superproducția Mumia (1999), invazia insectelor care înghit absolut totul în calea lor, laitmotivul frisonant ce anunță reîntruparea eroului titular, este păstrată și în Mumia revine (2001) ce anticipează, mai mult ca sigur, repetarea fenomenului interbelic cînd mai multe sequels "economice" au fost consacrate mîinii, mormîntului, blestemului, ba chiar și fantomei mumiei. Cap de serie, filmul din 1932 cu Boris Karloff pus în cadru de un Giotto al ecranului, operatorul regizor Karl Freund. Comparația cu
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
Rodica Zafiu Faptul de a folosi pentru a desemna activitățile ilegale termeni generici rezervați de obicei ocupațiilor legale e un fenomen larg răspîndit, care se regăsește în mai multe argouri. Ceea ce poate să apară ca un eufemism sau ca o extindere semantică e în fond rezultatul unei simple schimbări de perspectivă. Termeni ca școală, meserie, ucenic etc. au acoperire și relevanță
Producție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15935_a_17260]
-
în termeni comerciali. Zona lexicului comercial - marfă, client - nu lipsește nici în interior, mai ales din perspectiva proxenetismului; conceptul de a (se) vinde rămîne însă unul strict exterior. Ironia limbajului muncii e de obicei preferată și de jurnaliștii care descriu fenomenul: "Fetele sînt pe "servici" sub privirile atente ale "peștilor"" (RL 870, 1993, 9). Principalele expresii citate nu par totuși a fi strict legate de prostituție: le întîlnim și cu referire la alte activități specifice, ca în declarațiile de mai jos
Producție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15935_a_17260]
-
continuarea măsurătorilor antropometrice printre soldați, pe care le efectua continuatorul său în ale psihologiei, Nestor. Și asta, desigur, pentru a se putea stabili tipurile biologice și psihologice și, prin consecință, valorile românismului care, la rîndul lui, era o consecință a fenomenelor sufletești, ca element distinctiv al unei substanțe esențiale: sufletul. Motru s-a considerat, toată viața, un discipol al lui Wundt, în laboratoarele căruia a lucrat pentru elaborarea tezei sale de doctorat. Dar ceea ce fusese valabil la începutul veacului al XX
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
antropologie, se erodase fatal chiar prin progresul științei. Dar Motru continua să considere și în interbelic și mai tîrziu că "sufletul unui neam... este el însuși o unitate care trăiește de-sine-stătător prin armonia funcțiunilor sale", negînd, prin aceasta, neștiințific, istoricitatea fenomenului. Pentru că un suflet românesc egal cu sine de la începuturile constituirii pînă tîrziu în evoluția istoriei era, negreșit, un punct de vedere eronat, dezvăluit ca atare, de P.P. Negulescu (coleg de generație cu Rădulescu-Motru), în cartea sa din 1935 Geneza formelor
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
și prospectele cu instrucțiuni de utilizare au fost, până la Eco, prea puțin studiate. Nici identificate n-au prea fost ele - nu suficient. Vor fi acum, cu o poftă care compromite ludic orice încercare viitoare de a mai aborda astfel de fenomene fără o minimă detașare. Umberto Eco, Minunea Sfântului Baudolino, trad. Sorin Mărculescu, Humanitas, București, 2000, 177 pag. Fericirea? Cea mai mare corvoadă! Dacă Eco se salva prin umor de capcanele alienării contemporane (micuțe, ele, dar multe), lui Pascal Bruckner îi
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
da, pînă la urmă, senzația îmbătătoare a necunoscutului. O recentă încercare de explorare îi aparține Mariei-Ana Tupan, care, în volumul Discursul modernist, se declară a fi ispitită "mai curînd de o hartă conceptuală decît de o descriere sau inventariere a fenomenelor". Impune minuțioasa d-sale informație ŕ la page, ca și, în temeiul acesteia, o evitare a unei unilateralități metodologice, ergo a unui reducționism mai mult ori mai puțin oneros. În chip inteligent, metoda aleasă este cea a pluralismului metodelor, sub
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
lui John Locke, că el ne este oferit doar prin modificările pe care le vădește sensibilitatea noastră. Intelectul cunoaște exclusiv propriile sale reprezentări despre lumea concretă, categoriile care nu reprezintă nici un obiect și schemele transcendentale, care nu sînt cuprinse în fenomene. Deoarece asupra semnificatelor transcendentale se pot emite judecăți contrare, al căror adevăr se sustrage verificării, metafizica este, la rîndu-i, pusă între paranteze. În secolul următor, Nietzsche dezvoltă punctele de plecare kantiene în critica structurilor abstracte, despre care s-ar crede
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
culturale", la o sinteză a elementelor clasice și populare, a modernismului "înalt" (elitar) și a celui "democratic", uneori prin adaptarea și ambalarea unor creații valoroase în "produse de consum". Astfel sfîrșitul secolului XX ar învedera o ruptură de conglomeratul de fenomene pe care le desemnăm prin denumirea de modernism. Convergența doctrinelor științifice și estetice ar reprezenta o mișcare menită a umple golul decretat de Kant între sferele "facultăților", cercetările de ordin psihologic relevînd cadrul rațional al percepției, reducînd ori suprimînd factorii
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
al ideilor, Liviu Rebreanu în cea de cronicar dramatic și Emil Ciomac în cea de cronicar muzical completează tabloul noului canon cultural. E. Lovinescu, în speță, modifică discursul critic autohton, grație istoricizării valorilor estetice, a încercărilor de epistemologie culturală (analiza fenomenului estetic în conexiune cu ceilalți vectori spirituali ai momentului), a deconstrucției istoriei în istorism (reîntoarcerea la trecut, sub pana tradiționaliștilor, n-ar putea produce decît un mimetism sterp): "Echilibrînd raportul dintre tradiție și experiment, în sensul că recuperarea spiritului originar
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
de �structură" suferită de literatura română în acea perioadă. Poezia șaizecistă i-a avut drept modele mai ales pe Blaga și pe Barbu, moderniștii tipici din perioada interbelică. O dată cu postmodernizarea literaturii a apărut o altă înțelegere, mult mai adecvată, a fenomenului Bacovia. Trebuie încă o dată subliniat că I.B. Lefter evită postmodernizarea forțată a acestor autori atipici. Ei pot fi �recuperați" cu folos în manieră critică postmodernă, dar asta nu înseamnă automat că ei ar fi niște postmoderni care și-au greșit
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
miște și să se manifeste. Din aceste încercări multiple e mai degrabă posibil să țîșnească acel spectacol rotund, împlinit la toate palierele. În stagiunea care a marcat începutul unui alt secol și mileniu, ștacheta a fost jos la nivelul întregului fenomen, iar plutonul de care vorbeam s-a subțiat considerabil. Ici, colo cîte un spectacol onorabil. În rest, nu o imagine tocmai optimistă. Teatrele Naționale aproape s-au scufundat, deși unii le văd ca pe niște nave-amiral. La Timișoara, mai nimic
Un interval și mediocritatea lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15924_a_17249]
-
efortul susținut al Teatrului Toma Caragiu din Ploiești și, implicit, al directorului său Lucian Sabados de a motiva trupa continuu pentru întîlnirea cu un regizor care să întregească și să strîngă toate strădaniile într-un spectacol cu implicații majore în fenomenul teatral. O categorie aparte este formată din spectacolele Spirit, la Teatrul Mic, în regia Cătălinei Buzoianu și Creatorul de teatru, la Teatrul Act, în regia lui Alexandru Dabija. Amîndouă pun plenar în evidență doi mari actori în recital: Valeria Seciu
Un interval și mediocritatea lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15924_a_17249]
-
seama că una așteptau și alta li se oferă, să ajungă prostituate de nevoie. Altele nu așteaptă decît atît, devin prostituate de la 13, 14 ani, ca și cum asta ar fi singura școală profesională care există pentru ele în România. Sensibili la fenomen, politicienii dezbat dacă să legifereze prostituția, dar nu există nici măcar un singur proiect grație căruia nefericitele care se prostituează fiindcă n-au încotro să își găsească și alt rol în societate. De curînd, poliția a descoperit o filieră de prostituate
Ce vrea tineretul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15958_a_17283]
-
producțiilor editoriale autohtone stîrnește suspiciune, iritare sau cel puțin rumoare, mai ales cînd într-o atare întreprindere nu se întrevăd criteriile ordonatoare sau lipsesc cu desăvîrșire. Bănuitele reacții nu i-au împiedicat pe critici să-și publice în volum cronicile, fenomen înregistrat mai cu seamă după '90, cînd panica indusă de apariția fantomei crizei receptării a condus la astfel de gesturi, ce s-au dovedit de multe ori necugetate. Cea mai convingătoare pledoarie pentru utilitatea colecției de cronici sau cronichete o
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
The News Upper Class and How They Got There (Bobos în Rai: Noua clasă de vîrf și cum au ajuns ei acolo). Autorul este David Brooks care, întorcîndu-se în SUA după mai mulți ani petrecuți în străinătate, a descoperit un fenomen profesional-social nou. Bobo este un acronim de la bourgeois bohème, așa cum Yuppie era acronimul pentru young urban professional. Bobos sînt reușiții profesional și social din SUA de la răscrucea mileniilor, posesori de laptopuri, mașini 4x4, biciclete sport și alte gadgeturi, niște Yuppies
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15927_a_17252]