2,832 matches
-
dacă asculți sfaturile mele! Fii calm când scrii! Poți face o poveste despre natură, anotimpuri, animale tofelul! Succes la poveste! Fă una cât de lungă poți!“. Pe pagina următoare începea o poveste cu un băiețel, o fetiță și un brotac fermecat. Acesta se transforma spre final într-un director de școală, care le făcea complice cu ochiul copiilor năzdrăvani și zicea, sec, la deznodământ, „Oac!“. Mi-am amintit de pagina ei și de cât de mult adevăr conține despre ce va să zică
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
strălucirea mîndră și puternică a revelației lor, nici În lumina practică și domestică a dimineții, nici În măreția tăcută a porumbului la amiază, În zumzetul somnoros și ascuțit ce Învăluie cîmpul după prînz, nici În verdele și auriul ciudat și fermecat al pădurilor cu cîntecul lor sălbatic, nici măcar În pămîntul care, cu o ultimă răsuflare, alungă căldura și violența zilei către adîncurile nepătrunse și Încremenirea misterioasă a amurgului - oricît de puternice și de Înălțătoare ar fi aceste lumini și clipe - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
palpabile, bîlciul uriaș și orbitor al Întregii lunii, În care mă mișc sigur de mine ca una dintre cele mai distinse și victorioase personalități. În această clipă, aflîndu-mă În apropierea parcului, ai cărui copaci Îi vedeam Înveșmîntați În verdele lor fermecat și avînd sub ochi tot dansul de culori, mașini și mișcare ce se desfășura În piața din fața parcului, m-am oprit și am Început să privesc cu deosebit respect oamenii care lucrau la o clădire ce se construia pe partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ar putea scoate În cale vîrtejul uriaș al nopții și al norocului. Băiatul n-o mai văzu niciodată după aceea. O absorbi marele vîrtej al războiului, imensul abis de Întuneric și vibrația haosului din America, țara uriașă, crudă, nepăsătoare și fermecată În care am pășit și am trăit cu toții ca niște străini, unde am fost cu toții așa de mărunți, de singuri, de părăsiți, care ne-a absorbit În cele din urmă pe toți și pe al cărei piept Întunecat și pustiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
călătoria cu un tren american. În America, trenul Îți dă sentimentul bucuriei sălbatice și singuratice, sentimentul pustiului neîmblînzit, neîngrădit, nelimitat al țării, pe care trenul o străbate grăbit, sentimentul unei speranțe fără cuvinte, fără grai, pe măsură ce te gîndești la orașul fermecat de care te apropii În goană, promisiunea fabuloasă și necunoscută a vieții ce-o vei afla acolo. În Europa, sentimentul de bucurie și plăcere este mai concret, atotprezent. Trenurile luxoase, mobilierul bogat, nuanțele de cafeniu Întunecat, albastru Închis, coloritul viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu pas ușor, mîndru și legănat, cu o expresie de duioșie superficială pe chipurile lor frumoase și delicate. Și cea mai frumoasă este a noastră, au strigat ei, a noastră pentru totdeauna, dacă vrem! Căci În oraș, fraților, În orașul fermecat ce strălucește stins, În orașul de aur, ne vom afla printre bărbați de seamă și femei frumoase și nu vom cunoaște decît bucuria și fericirea veșnică, dobîndind pe drept, prin curajul și talentul nostru, pozițiile cele mai Înalte și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
e și el o stea. Adică mai bine nu vă uitați, că puteți orbi. Ați înțeles că nu se poate naște o fetiță pe așa ceva? Primul lucru pe care l-am observat la Ana sunt pantofii ei albaștri. Niște pantofi fermecați. Ana umblă mult prin lume, iar ei, pantofii, nu se tocesc niciodată și nici nu prea greșesc drumul. Dar de ce sunt albaștri? Albastrul e culoarea păcii din suflet și a gândului înțelept - spune PAM. Albastrul te ajută să descoperi mai
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
dar nu seamănă cu antenele extratereștrilor ci mai degrabă cu coarnele unui melc. Sunt însă destul de lungi și grele, motiv pentru care s-au îndoit în jos, ca două paranteze. Poartă de obicei o rochie albă și pantofii ei albaștri, fermecați, care nu se tocesc niciodată, o ajută să pășească nu numai pe orice drum de pe Pământ, ci și pe oricare stea. Sau, mai bine zis, pe oricare planetă, care a fost cândva o stea. Nu numai pe „Steaua Iubirii”, unde
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
buna mea prietenă. Nu mă pot ridica. Dar du-te, rogu-te, cât poți de repede la fiii mei și la Prințul Culorilor!... Fă-i să se gândească împreună, cum să scape Țara de zmei. Aleargă, copilă cu pantofii tăi fermecați și găsește-i pe toți fiii mei. Pe Inventator, pe Învățător, pe Artist și pe Grădinar... Ei muncesc mult și precis n-au aflat încă ce nenorociri s-au abătut peste Țară. Roagă-i să lase tot și să scape
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Inventatorului apare, din aer, o tânără superbă, care salută, zâmbind cu grație, ca o gimnastă care tocmai a încheiat un exercițiu greu.) E Zâna Inventica. Îi zâmbește cald Inventatorului: Sunt aici, prietene! Dă-mi voie să te contrazic: Nu sunt „fermecate” rețetele mele. Au reguli simple. Și copiii mici pot să le învețe, nu numai copiii mari, ca tine - îi zâmbi Anei cu multă bunăvoință Inventica, arătând că a auzit-o când șoptise că Inventatorul „e un copil mare”. Și continuă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pe cei doi copii, Hans și Grete, ajunși la coliba cu pereții dulci a vrăjitoarei celei rele, sau poți vedea întâmplări din basmele lui Petre Ispirescu, poți păși pe lângă „plopii fără soț” ai lui Mihai Eminescu, sau te poți opri fermecat în fața unui Forum roman, străjuit de falnici arbori în forme și culori de flacără. Aici, lângă Forumul roman îl întâlnim chiar pe el, Învățătorul, așezat la o masă de lucru adevărată. Pare tânăr, prietenos, seamănă perfect cu fratele lui
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Eu vorbeam și în timpul ăsta codrii înviau? Înseamnă că Prințul Culorilor n-a stat degeaba. Grădinărița plantează pe planșeta ei un tablou fermecător, în relief. Parcă ar fi făcut din plastilină. Nu, e o sculptură foarte frumoasă, o grădină mare, fermecată, un fel de Grădină a Raiului, un paradis, cu oameni vii, frumoși și veseli, cu mulți copii fericiți care cântă, dansează, se joacă unii cu alții și cu părinții lor. Am înțeles: O țară ca o grădină așează Grădinărița pe
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
printre fierătanii fără rost aruncate la o margine de cale ferată în curtea uzinei gospodărită de directorul și de consiliul de administrație responsabilizați cu salariile acelea care nu există decât în feeriile de basm, atât de iscusit aduse în atenția fermecată a umanității de frații Grimm. Nu departe se aude cu intermitențe vuietul mulțimilor la mitinguri revendicative, cer salarii, apă caldă, indemnizații de peste vară și de peste iarnă, creșterea grijii statului. Stau ca un Cezar al melancoliei și socotesc cam ce dimensiune
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
povești. — Da. Erau lecturile mele preferate. — Și ale mele. Bufni într-un rîs răgușit. De fapt, sînt în continuare. Cel mai mult îmi plac poveștile rusești. Ai remarcat ce multe sînt despre copii? Vorbiră despre vrăjitoare hidoase și rele, munți fermecați, daruri magice, monștri, prințese și mezini norocoși. Cu un sentiment de încîntare și libertate, descoperi că ea îndrăgea și-și amintea lucruri pe care și el le îndrăgea. La un moment dat, își îndoi din nou piciorul pe canapea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
arătând altfel decât oamenii obișnuiți. Pare un locuitor al unei alte lumi și fiecare personaj are ipoteza lui cu privire la el. Pe tot parcursul romanului el se va mișca somnambulic printre personaje, buimăcit de uriașa schimbare a vieții sale, dar și fermecat de lumea în care s-a trezit: un București altul și totuși același cu cel pe care are el senzația, dar nu certitudinea că-l cunoscuse în cealaltă viață a sa. Va medita permanent, asemenea altui ilustru predecesor literar, Sărmanul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
noră în casă și vorbeau despre ea ca despre o mână de lucru. Numai el o vedea, se pare, ca pe un fruct pus pe talger, la masă, ca pe un pahar cu licoare. Nopți întregi a visat, chinuit, noaptea fermecată a nunții, dar apoi a trăit-o și a uitat. ...Cearșafurile erau reci și scrobite precum foile de aluat, iar în cameră auzeau numai ceasul. Era un ceas vechi, de perete, cu cadran aurit, iar în dreptul cifrelor șase și doisprezece
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
formă de unire prin forța ei cu celălalt, ori cu un virtual drum către infern ori paradis. Ființa matură știe că, dincolo de direcțiile celor trei cărări din palmă (a vieții, a inimii și a minții), mâna reprezintă, alături de alte părți fermecate ale corpului, un semn magic al relației cu divinitatea blândă sau pedepsitoare și că o binecuvântare înseamnă o întoarcere spre prima mângâiere maternă. De aceea, o amprentă în artele plastice și cele literare, create cu ajutorul minții, inimii și mâinii, reprezintă
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
doar astfel vei putea săți manifești darurile tale, să le pui în valoare, iar aceste încercări te te vor căli, te vor ajuta să te elibereză de tot ceea ce te împiedică să-ți atingi obiectivul astfel încât să ajungi în palatul fermecat purificat, îmbogățit sufletește, mai înțelept, dovedind prin tot ceea ce ai făcut că meriți să primești premiul, că el vine ca o încununare a strădaniilor tale. Știu că de-a lungul anilor ai adunat în sufletul tău multe resentimente, multă tristețe
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
În jur de ziduri calul și-l colindă Își simte inima înflată-n sân; Dar poarta - nchisă brațu-i să-l tot prindă, Ea nu se mișcă -n negrele-i țâțâni; 335Ci el fereasta cum văzu crăpată Aruncă-n ea cu floarea fermecată. Pe-atunci copila împletea cunună Din flori de aur și de diamante, Din cărți o soață - a ei îi sta să-i spună 340C-al ei noroc purtatu-i de un fante. Când floarea-i căzu-n poală - ea nebună O sărută
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
colindă Se uita într-o oglindă Cu un aer curios, Ce-i menită ca să prindă Chipul celui mai frumos. Din oglindă ea nu vede Decât vecinic chipul ei, Dar de-odată, mai nu crede, Ce văzură ochii săi? În oglinda fermecată Dintr-o negură s-arată, Ca-ntr-un vis frumos în somn, O figură minunată Într-o mantie de Domn. Ea mai face - odat - ocolul Adunări... -i pare cumcă Într-un colț ea vede solul Frumuseței, ce-și aruncă Ochii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o pajiște într-una Iar dincolo un mănunchi. Roși și vineți, albi-s snopii Cei de flori strălucitoare, Picurați, își scutur stropii Ce lucesc mărgăritare. Pe cărarea - abia îmblată Pintre iarba înfoiată, Trece-un mândru chip de zână Cu - arătare fermecată Și privire blândă, lină. Și pe ea o haină fină, Țesătură străvezie, Ca o brumă diamantină, Ce în crețuri se-mprăștie. Se lipește sclipitoare De duioasa-i arătare Ce-n mișcările-i o tradă, Se strevăd a ei picioare Sâni
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a ei durere, Iar gândirea ei cea dulce N-o mai lasă să se culce. Peste vârfuri trece lună, Tânguios un corn răsună, Petrecând cu-atîta drag Toată rariștea de fag. Mai începe, mai se pierde, De-i răspunde codrul verde Fermecat și îndrăgit De - acel sunet rătăcit. Iară inima îi zice: Ce stai, draga mea, aice, Scoală-te, supune-te Valului de sunete, Ce te trage, plin de jale Colo-n rariștea din vale. Și un glas aude, pare, Ce-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
am pus cu jurământ Să se prindă de pământ. 37 Te țineam de cingătoare, Te jurai pe sfântul Soare, Că pe alții nu mai ai, Numai pe mine mă ai. 38 Îl cunoști pe fluerat, Brava crăișor, Că-i voinicul fermecat, Brava crăișor. Dar cine L-a fermecat? Șapte fete dintr-un sat Ș-o femee cu bărbat. Dar cu ce L-au fermecat Mințile de i-au luat? Cu surcele de la lemne, Cu așchii de la proptele, Cu sulcină din grădină
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ascultau cu fețe livide, de strigoi. ― "... o grădină minunată cu copaci și flori și fructe de aur. Și păsări cu ciocul de mărgean, cu ochi verzi de smarald și aripile bătute în nestemate, și fluturi albaștri... ― Și fluturi albaștri... suflă fermecat Dascălu. Inginerul își făcu semnul crucii: Dacă aș fi citit undeva chestia asta, n-aș fi crezut-o în ruptul capului. Un muzeu spart, canalul, noaptea de coșmar, pistoale, sânge, un motan cult, bătrânii, noi și o poveste cu ciori
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
își dădu seama că Melania Lupu vrea să discute despre Van der Hoph și încercă s-o ajute: ― Trebuie să vă spun că imediat ce a reținut camera a făcut o comandă impresionantă de flori: 25 de crizanteme galbene. ― Dumnezeule! suspină fermecată. Ce gentilețe! N-a uitat că-i floarea mea preferată. Cristescu observă nedelicat, dar convins că-i face plăcere: ― O atenție de logodnic, aș zice. ― Într-adevăr... Știți, la 62 de ani, un anumit gen de experiențe sânt neașteptate. Și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]