2,319 matches
-
datorită unei calități a sa ca număr, ci datorită contextului literar. Pornind de la o constatate simplă, că entitățile ficționale (între ele la prim rang fiind personajele literare) nu există din punct de vedere ontologic, Thomasson propune o teorie artefactuală a ficționalului. Conform acestei teorii, entitățile ficționale sînt deopotrivă artefacte culturale și abstracțiuni: existența lor depinde în mod necesar de alte entități sau elemente, precum cărțile, autorii și cititorii, dar și de o serie de noțiuni abstracte și teoretice, precum actele creatoare
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
ca număr, ci datorită contextului literar. Pornind de la o constatate simplă, că entitățile ficționale (între ele la prim rang fiind personajele literare) nu există din punct de vedere ontologic, Thomasson propune o teorie artefactuală a ficționalului. Conform acestei teorii, entitățile ficționale sînt deopotrivă artefacte culturale și abstracțiuni: existența lor depinde în mod necesar de alte entități sau elemente, precum cărțile, autorii și cititorii, dar și de o serie de noțiuni abstracte și teoretice, precum actele creatoare și intenționalitatea. Cuvîntul "depinde" din
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
cărțile, autorii și cititorii, dar și de o serie de noțiuni abstracte și teoretice, precum actele creatoare și intenționalitatea. Cuvîntul "depinde" din fraza anterioară e esențial pentru înțelegerea demersului lui Thomasson, care face din el temelia viziunii sale asupra entităților ficționale. Analizînd conceptul de "dependență" în bogata sa tradiție fondată de Husserl, autoarea decide că personajele ficționale sînt în chip fundamental entități dependente istoric și material de alte entități. Rămîne de văzut care sînt acestea. Personajele ficționale sînt create de autorii
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
creatoare și intenționalitatea. Cuvîntul "depinde" din fraza anterioară e esențial pentru înțelegerea demersului lui Thomasson, care face din el temelia viziunii sale asupra entităților ficționale. Analizînd conceptul de "dependență" în bogata sa tradiție fondată de Husserl, autoarea decide că personajele ficționale sînt în chip fundamental entități dependente istoric și material de alte entități. Rămîne de văzut care sînt acestea. Personajele ficționale sînt create de autorii unor texte literare, la un anumit moment dat, existența lor fiind, crede Thomasson, strict legată de
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
viziunii sale asupra entităților ficționale. Analizînd conceptul de "dependență" în bogata sa tradiție fondată de Husserl, autoarea decide că personajele ficționale sînt în chip fundamental entități dependente istoric și material de alte entități. Rămîne de văzut care sînt acestea. Personajele ficționale sînt create de autorii unor texte literare, la un anumit moment dat, existența lor fiind, crede Thomasson, strict legată de geneză. Cu alte cuvinte, Sherlock Holmes nu ar fi acel Sherlock Holmes pe care îl cunoaștem dacă nu ar fi
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
alte cuvinte, Sherlock Holmes nu ar fi acel Sherlock Holmes pe care îl cunoaștem dacă nu ar fi fost conceput de un fost student la medicină, în secolul al XIX-lea, la Edinburgh. Întrebarea e: cum se menține existența personajelor ficționale? Ce anume determină supraviețuirea lui Sherlock Holmes chiar odată ce autorul său a murit iar secolul al XIX-lea e trecut? Dacă personajele literare aparțin mai cuprinzătoarei categorii de artefacte culturale, înseamnă că ele pot fi, în anumite împrejurări, și distruse
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
am putea susține că eroina a dispărut, sau că existența personajului Vronski s-a încheiat. Mai curînd am spune că protagoniștii lui Tolstoi au fost dați uitării. Odată scris textul, de îndată ce el există, concret sau doar în memoria cititorilor, personajele ficționale sînt indestructibile. Însă pentru Thomasson asemenea convingeri reprezintă ecouri tîrzii ale unui Platonism indezirabil, conform căruia tot ceea ce ține de domeniul abstractului e necesarmente ideal și absolvit de legile concretului fizic. În cele din urmă, cartea lui Amie Thomasson nu
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
convingeri reprezintă ecouri tîrzii ale unui Platonism indezirabil, conform căruia tot ceea ce ține de domeniul abstractului e necesarmente ideal și absolvit de legile concretului fizic. În cele din urmă, cartea lui Amie Thomasson nu ne oferă o definiție a personajelor ficționale, și nici o soluție la paradoxul constatat de Kundera. Mai curînd, pornind tocmai de la impasul creat de absența unei definiții și de existența unui paradox, autoarea demonstrează că lumea e mult mai încăpătoare decît am crede, că în ea e loc
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
este locul de unde privești, ci locul pe care îl privești. O problemă incitantă pentru teoria literaturii - un mimesis cu totul aparte în condițiile în care bucăți întregi de realitate sînt redate întocmai pentru a fi confiscate în întregime de zona ficțională: Roma, Salonic sau Pietroșița se succed cu o viteză atît de mare încît rînduri smulse parcă dintr-un jurnal de călătorie veritabil devin neverosimile. Sau invers: deși autorul anunță (foarte discret) că el călătorește cu ajutorul imaginației, construiește un jurnal de
Fals tratat de călătorie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16661_a_17986]
-
nici ocnași, în cea mai nefericită companie: aceea a singurătății. Dar dacă totuși funcționează o anume stilistică a culturii de tip livresc, în stare să suprime dialogul cu arta sunetelor, invitând totodată la exersarea gândirii speculative ori la sublimarea piruetelor ficționale? O tipologie culturală care să facă din primenirile literaturii sau ale artelor vizuale dulceața mierii apetisante, iar din explorările sonore doar iuțeala cepei respingătoare? Cu siguranță că atunci singurătatea compozitorului român nu mai înseamnă neapărat vid, orgoliul uman având tot
Singurătatea compozitorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14361_a_15686]
-
vedere). ● Identificarea expresivității și a subiectivității în limbajul comun și în limbajul poetic, în texte studiate sau la prima vedere. 2. Folosirea instrumentelor de analiză stilistică și structurală în receptarea diferitelor texte literare și nonliterare ● Recunoașterea trăsăturilor definitorii ale comunicării ficționale și nonficționale (referent, limbaj, scopul comunicării, modalități de receptare). ● Recunoașterea și analiza principalelor componente de ordin structural specifice textului narativ, pornind de la texte studiate sau la prima vedere (construcția subiectului, compoziția, personajele, modalități de caracterizare a personajului, tipuri de personaje
ANEXE din 1 septembrie 2003 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2004*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/156905_a_158234]
-
vedere). ● Identificarea expresivității și a subiectivității în limbajul comun și în limbajul poetic, în texte studiate sau la prima vedere. 2. Folosirea instrumentelor de analiză stilistica și structurală în receptarea diferitelor texte literare și nonliterare ● Recunoașterea trăsăturilor definitorii ale comunicării ficționale și nonfictionale (referent, limbaj, scopul comunicării, modalități de receptare). ● Recunoașterea și analiza principalelor componente de ordin structural specifice textului narativ, pornind de la texte studiate sau la prima vedere (construcția subiectului, compoziția, personajele, modalități de caracterizare a personajului, tipuri de personaje
ANEXE din 31 august 2004 cu privire la lista disciplinelor la care se sustine examenul naţional de bacalaureat pentru probele d), e) şi f) şi programele pentru disciplinele examenului naţional de bacalaureat din sesiunile anului 2005*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]
-
vedere). ● Identificarea expresivității și a subiectivității în limbajul comun și în limbajul poetic, în texte studiate sau la prima vedere. 2. Folosirea instrumentelor de analiză stilistică și structurală în receptarea diferitelor texte literare și nonliterare ● Recunoașterea trăsăturilor definitorii ale comunicării ficționale și nonficționale (referent, limbaj, scopul comunicării, modalități de receptare). ● Recunoașterea și analiza principalelor componente de ordin structural specifice textului narativ, pornind de la texte studiate sau la prima vedere (construcția subiectului, compoziția, personajele, modalități de caracterizare a personajului, tipuri de personaje
ORDIN nr. 4.786 din 1 septembrie 2003 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2004. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/156685_a_158014]
-
vedere). - Identificarea expresivității și a subiectivității în limbajul comun și în limbajul poetic, în texte studiate sau la prima vedere. 2. Folosirea instrumentelor de analiză stilistica și structurală în receptarea diferitelor texte literare și nonliterare - Recunoașterea trăsăturilor definitorii ale comunicării ficționale și nonfictionale (referent, limbaj, scopul comunicării, modalități de receptare). - Recunoașterea și analiza principalelor componente de ordin structural specifice textului narativ, pornind de la texte studiate sau la prima vedere (construcția subiectului, compoziția, personajele, modalități de caracterizare a personajului, tipuri de personaje
ORDIN nr. 5.003 din 31 august 2006 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat - 2007. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/180464_a_181793]
-
vedere). - Identificarea expresivității și a subiectivității în limbajul comun și în limbajul poetic, în texte studiate sau la prima vedere. 2. Folosirea instrumentelor de analiză stilistica și structurală în receptarea diferitelor texte literare și nonliterare - Recunoașterea trăsăturilor definitorii ale comunicării ficționale și nonfictionale (referent, limbaj, scopul comunicării, modalități de receptare). - Recunoașterea și analiza principalelor componente de ordin structural specifice textului narativ, pornind de la texte studiate sau la prima vedere (construcția subiectului, compoziția, personajele, modalități de caracterizare a personajului, tipuri de personaje
ANEXE din 31 august 2006 cuprinzand anexele nr. 1 şi 2 la Ordinul ministrului educatiei şi cercetării nr. 5.003/2006 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat - 2007. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/181621_a_182950]
-
În funcție de vârsta elevilor, de nivelul de pregătire și de interes, respectiv de obiectivele urmărite vor fi propuse elevilor diverse tipuri de activități de lectură integrate în activități de învățare sau recreere, care presupun exersarea echilibrată a lecturii funcționale, a celei ficționale sau creatoare și a celei evaluativ-critice. Pentru ca activitatea să fie una stimulativă, iar demersul elevilor în activitatea de cercetare să implice cât mai diverse situații de accesare, căutare, selectare, prelucrare și comunicare a informațiilor, rezultatele activității de cercetare (produsul final
REGULAMENT din 7 octombrie 2011 de organizare şi funcţionare a bibliotecilor şcolare şi a centrelor de documentare şi informare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/236141_a_237470]
-
a locului de muncă, contracte pe termen scurt, imposibilitatea în a se angaja în proiecte pe termen lung. Pentru că această problemă a fost exportată nu îi sesizăm amploarea. Această categorie nu are reprezentare - nu o vedem în stiri, ca reprezentare ficțională în romane sau filme, nu sunt instituții care să asigure reprezentarea și de aceea problemele ei sunt ignorate. În străinătate se observă clar această clasă precară. În aceste condiții, cu cine credeți că poate și trebuie să vorbească stânga românească
”Elaborarea ideilor de stânga trebuie să se însoţească de gesturi care sunt concret de stânga” - Interviu cu Nicolae Mandea () [Corola-website/Science/295651_a_296980]
-
ideologice. În intervalul de două decenii, puterea și-a construit o politică a reprezentării bazată pe o perspectivă ideologică supraindividuală, coagulata de conceptul de putere. În Puterea și adevărul</b>, reprezentarea muncii este marginalizata de astă dată ideologic. Au reprezentare ficționala activiștii de partid (munca lor este de natură ideologică), ceilalți vectori ai puterii, însoțitorii lor (rude, tovarăși mai vechi sau mai noi) și personajul complex al intelectualului, romantic sfâșiat între știință și devotamentul ideologic (desigur, problema se rezolvă printr-un
(Povești din) Filmul celor care muncesc () [Corola-website/Science/295669_a_296998]
-
despre repartiția socială a consumului? Cinematograful românesc actual a depășit spectaculos schemele realismului socialist și teama de a observa realitatea. Filmul lui Alexandru Belc, 8 Martie, este cuceritor prin onestitatea și franchețea să. Discuția despre dificultatea de a realiza reprezentări ficționale ale socialului în care forță viziunii artistice personale să fie dublată de o echivalentă capacitate de analiză a situării omului în raport cu semenii săi râma[:en]<i>by Nicolae Mandea</i></b> The films which Nicolae Mandea analyzes în his essay
(Povești din) Filmul celor care muncesc () [Corola-website/Science/295669_a_296998]
-
reality,” Meyerhold was aware of the theatrical function of the event, the real objects hâd a direct agitation function exactly by expressing something beyond their everyday function. Even if actors’ actions are real, difficult and acrobatic and not signs for ficțional actions, the theatricality of the performance is given by the parade or exhibition style. Helen Krich Chinoy observed a remarkable connection between different aesthetics based on a rather new element at that time: “The personal distillation of the director was
Teatrul ca muncă şi muncitorul de teatru () [Corola-website/Science/295675_a_297004]
-
astfel relația cu materialul construit. Ei parazitează convenția teatrală, în sensul în care îi dinamitează regulile de bază, si o fac să fie mult mai permeabila, mult mai „a lor”, mult mai personalizată. Convenția nu mai este un cadru fix ficțional. E un format care se deșira, se topește pe masura ce se reconstruiește, în proximitatea celor care își spun povestea prezenței lor în lume în funcție de propriile lor nevoi. Pentru ei, spectacolul este o <i>acțiune de tip reuniune comunala</i>, care le
Teatrul spectatorului indecent () [Corola-website/Science/295711_a_297040]
-
comportamente cenzurate social și de tendințe de domesticire, coboară spectacolul în mijlocul vieții lor de zi cu zi, îl face reperabil și subiectiv-particularizant. Spectatorul nu mai este un individ pasiv, nu mai este cel care asistă, imunizat cultural, la o realitate ficționala îndepărtată de el, ci este cel care intervine și schimbă, pe de o parte, această realitate, si, pe de altă parte, pe cei care sunt parte din această realitate. Întrebarea care decurge de aici este: de ce tip de actor are
Teatrul spectatorului indecent () [Corola-website/Science/295711_a_297040]
-
existence. <i>An inclusive reality</i>, which fundamentally alters the relation of the people with the marginality they usually experience by adding surplus value to their legitimating stories. [...] The viewer is no longer a passive individual, culturally immunized, observing a ficțional reality with which he/she hâș no relation, but is the one who interferes and changes both the reality and those who are part of it. The question that follows is: what kind of actor does this viewer need în
Teatrul spectatorului indecent () [Corola-website/Science/295711_a_297040]
-
ficționalizare. Există, pe de-o parte, o autoreflexivitate corporală - narațiunea propriilor corpuri încătușate în clișee de conformism corporal, dorindu-și mai mult decât orice să se elibereze de carcasa dură a imperativelor sociale - iar pe de altă parte, o construcție ficțională a corporalității - vizibilă în elaborarea unor prezențe corporale ficționale pe care cele două performere le „fabrică” sub ochii noștri. Parallel se încheie cu o rugăciune: „Tatăl nostru care ești în ceruri/ Și mama noastră care ești în bucătărie”. O rugăciune care
De ce tații merg în rai și mamele în bucătărie? () [Corola-website/Science/295795_a_297124]
-
narațiunea propriilor corpuri încătușate în clișee de conformism corporal, dorindu-și mai mult decât orice să se elibereze de carcasa dură a imperativelor sociale - iar pe de altă parte, o construcție ficțională a corporalității - vizibilă în elaborarea unor prezențe corporale ficționale pe care cele două performere le „fabrică” sub ochii noștri. Parallel se încheie cu o rugăciune: „Tatăl nostru care ești în ceruri/ Și mama noastră care ești în bucătărie”. O rugăciune care coboară tații din raiul cunoașterii absolute și-i apropie
De ce tații merg în rai și mamele în bucătărie? () [Corola-website/Science/295795_a_297124]