5,981 matches
-
, Ion (6.III.1942, Costișa, j. Suceava), poet, folclorist și istoric literar. Este fiul Domnicăi (n. Cucoș) și al lui Serafim Filipciuc, țărani. Face studii medii la Rădăuți și Suceava, după care urmează cursurile Facultății de Filologie a Institutului Pedagogic din Iași (1963-1966), devenind profesor de limba și literatura română la Costișa (1966-1971), Rădăuți (1971), Câmpulung Moldovenesc (1977-2000). Este doctor în filologie al Universității „Al.I. Cuza” din Iași (1998), cu teza Constante stilistice și semnificații arhaice
FILIPCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287001_a_288330]
-
Filipciuc, țărani. Face studii medii la Rădăuți și Suceava, după care urmează cursurile Facultății de Filologie a Institutului Pedagogic din Iași (1963-1966), devenind profesor de limba și literatura română la Costișa (1966-1971), Rădăuți (1971), Câmpulung Moldovenesc (1977-2000). Este doctor în filologie al Universității „Al.I. Cuza” din Iași (1998), cu teza Constante stilistice și semnificații arhaice în „Miorița”. Editează, la Câmpulung Moldovenesc, împreună cu un grup de profesori, „Miorița”, revistă de cultură folclorică (1991-1996). Din 1990 este redactor la „Bucovina literară”. A
FILIPCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287001_a_288330]
-
n. Dudău) și al lui Ion Firan, țărani. Urmează Școala Normală de Învățători din Deva (1945-1952), apoi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, pe care o va absolvi în 1965. În 1976 își ia doctoratul în filologie cu teza Presa literară craioveană. 1838-1975. Între 1968 și 1977 este inspector școlar, director, apoi președinte al Comitetului pentru Cultură și Educație Socialistă al județului Dolj. Între 1981 și 1985 funcționează ca lector de limba română la Universitatea din Pisa
FIRAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287006_a_288335]
-
, Rodica (11.I.1931, Cluj), istoric literar. Este fiica Elenei (n. Dincă) și a lui Dumitru Chiper, medic psihiatru. Urmează Facultatea de Filologie a Universității din București (1948-1952). Fiind remarcată de G. Călinescu, după absolvire este repartizată la Institutul de Istorie Literară și Folclor din București, unde a funcționat, în calitate de cercetător științific, până în momentul pensionării. În 1979 a obținut titlul de doctor în
FLOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287028_a_288357]
-
a Universității din București (1948-1952). Fiind remarcată de G. Călinescu, după absolvire este repartizată la Institutul de Istorie Literară și Folclor din București, unde a funcționat, în calitate de cercetător științific, până în momentul pensionării. În 1979 a obținut titlul de doctor în filologie cu teza „Convorbiri literare”. Perioada maioresciană a revistei: 1867-1895. A debutat cu un studiu monografic despre Al. Sahia, apărut în „Studii și cercetări de istorie literară și folclor” (1957), iar editorial, în volumul colectiv Studii de istorie a literaturii române
FLOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287028_a_288357]
-
brigadier” la Salva-Vișeu, roman remarcat de un critic cunoscut și propus spre editare, publicat însă numai după un sfert de veac sub titlul Crivățul bate năpraznic (1974). Va fi fost totuși o recomandare solidă pentru admiterea tânărului la Facultatea de Filologie din București și îndeosebi la Școala de Literatură „M. Eminescu”, frecventată timp de doi ani (1950-1952). După obținerea licenței în 1954, F. lucrează ca redactor la ziarul „Zori noi” din Suceava, până în 1958, când, se pare, i se interzice să
FILIP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
fiica Mariei Mavrodin (n. Popescu), medic, și a lui Anastase Mavrodin, profesor. Înscrisă mai întâi la un liceu de fete, apoi la Liceul „Unirea” din Focșani, termină aici studiile secundare în 1949, când dă examen de admitere la Facultatea de Filologie din București, pe care o va absolvi în 1954, obținând licența în literatura franceză cu o lucrare despre François Villon. Devine asistent la Catedra de limba și literatura franceză a Universității din București, unde obține toate gradele universitare, până la cel
MAVRODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
lucrare despre François Villon. Devine asistent la Catedra de limba și literatura franceză a Universității din București, unde obține toate gradele universitare, până la cel de profesor, din 1993 predând la Facultatea de Litere a Universități din Craiova. Este doctor în filologie în 1971, la Iași, cu teza Nathalie Sarraute et le Nouveau Roman. În mai multe rânduri a beneficiat de burse în Franța (1986-1987, 1989, 1992, 1994, 1996, 2000). A fost distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traduceri (1982, 1985), pentru
MAVRODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
și ca metodist al Casei de Cultură din Târgu Ocna (1958-1960), apoi urmează Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1960-1965), unde rămâne ca preparator. În 1968 e promovat asistent, în 1973 obține titlul de doctor în filologie cu o teză despre Traian Demetrescu. În 1975 devine lector, apoi conferențiar (1990) și profesor (2001). În perioada 1990-1995 și din 2002 funcționează ca lector de limba și civilizația română la Universitatea „Stendhal” din Grenoble (Franța). Debutează în 1956 la
MELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
, Timotei (22.II.1935, Bulboci, j. Soroca), istoric și teoretician literar, estetician. A absolvit Facultatea de Filologie și Istorie a Universității de Stat din Chișinău (1963). A luat titlul de doctor în cadrul aceleiași instituții de învățământ (1967). A fost lector superior și conferențiar la Universitatea Pedagogică de Stat „I. Creangă” (1967-1981), iar din 1981 - la Catedra de
MELNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288086_a_289415]
-
și Literatura Română a Universității din București. După licență (1972) este angajat cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române; între 1994 și 1996 este secretar științific al Institutului. Bursier Fulbright în 1980 și doctor în filologie din 1999, cu teza Iacob Negruzzi (monografie), M. se implică și în activitatea didactică, îndeosebi după 1990, ca profesor la Liceul Sanitar din București (1993), lector (din 1994) și conferențiar la Facultatea de Teologie - Litere de la Institutul Teologic Romano-Catolic din
MECU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288076_a_289405]
-
, Dan Horia (20.IV.1943, Pitești - 16.IX.2008, București), istoric literar și editor. Este fiul Ioanei (n. Niculescu) și al lui Constantin Mazilu, funcționari. Urmează școala generală și Liceul „Nicolae Bălcescu” (1957-1961) la Pitești, apoi Facultatea de Filologie a Universității din București (1961-1966). După stagiul militar, obține prin concurs, în 1967, postul de preparator la Catedra de filologie slavă a Facultății de Limbi Slave, promovând ulterior toate treptele ierarhiei universitare, până la gradul de profesor (1991). În 1972 a
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
Niculescu) și al lui Constantin Mazilu, funcționari. Urmează școala generală și Liceul „Nicolae Bălcescu” (1957-1961) la Pitești, apoi Facultatea de Filologie a Universității din București (1961-1966). După stagiul militar, obține prin concurs, în 1967, postul de preparator la Catedra de filologie slavă a Facultății de Limbi Slave, promovând ulterior toate treptele ierarhiei universitare, până la gradul de profesor (1991). În 1972 a obținut titlul de doctor în filologie, cu teza Opera umanistului Udriște Năsturel în contextul relațiilor culturale româno-slave, care a constituit
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
După stagiul militar, obține prin concurs, în 1967, postul de preparator la Catedra de filologie slavă a Facultății de Limbi Slave, promovând ulterior toate treptele ierarhiei universitare, până la gradul de profesor (1991). În 1972 a obținut titlul de doctor în filologie, cu teza Opera umanistului Udriște Năsturel în contextul relațiilor culturale româno-slave, care a constituit și debutul său editorial, în 1974. A mai funcționat ca lector de limba și literatura română la Universitatea „Kliment Ohridski” din Sofia (1972-1974). În 1993 a
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
MIHĂESCU, Valentin F. (26.XI.1947, București), critic literar și poet. Este fiul Ștefaniei (n. Brosan) și al lui Zoltan Feuerstein, inginer constructor. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității din București (1974), a funcționat ca profesor de română și franceză la Fetești (1974-1977). Debutează în „Luceafărul” (1975), cu un eseu despre poezia lui Gellu Naum. În 1978 intră în redacția revistei, devenind unul dintre cronicarii ei literari
MIHAESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288114_a_289443]
-
Popescu), redactor de editură, și a lui Gheorghe Mihăilă, slavist. Urmează școala generală și liceul în București, după care va absolvi, în 1982, Facultatea de Limbi Străine a Universității din același oraș, secția franceză-spaniolă. În 1991 își susține doctoratul în filologie. Funcționează o vreme ca profesoară în învățământul mediu, apoi devine cadru didactic la Universitatea din București și la alte universități („Spiru Haret” - București, „Valahia” - Târgoviște, „Ovidius” - Constanța) și cercetătoare la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”. Debutează cu
MIHAILA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288125_a_289454]
-
MICLESCU, Lia (19.II.1938, Chetriș, j. Bacău), poetă și prozatoare. Este fiica Ecaterinei (n. Labiș) și a lui Voicu Vasilescu, funcționar. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București (1967), după care a urmat un curs postuniversitar de limba germană. Ajunge secretară-șefă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București. Debutează cu versuri în 1953, la revista „Plaiurile Bistriței” din Piatra Neamț
MICLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
al lui Dumitru Mihăescu, țărani. Urmează școală primară în satul natal, după care devine elev la Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava. Trece bacalaureatul în 1928 și se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași, secția filologie clasică și secția filologie modernă cu specializarea în limba și literatura română. Obține licență în 1931 magna cum laude, fiind angajat la Bibliotecă Centrală Universitară. Primind recomandarea Facultății, devine elev la Accademia di România din Romă, unde, până în 1933, se
MIHAESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288112_a_289441]
-
țărani. Urmează școală primară în satul natal, după care devine elev la Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava. Trece bacalaureatul în 1928 și se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași, secția filologie clasică și secția filologie modernă cu specializarea în limba și literatura română. Obține licență în 1931 magna cum laude, fiind angajat la Bibliotecă Centrală Universitară. Primind recomandarea Facultății, devine elev la Accademia di România din Romă, unde, până în 1933, se specializează în studiul latinei
MIHAESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288112_a_289441]
-
va desăvârși pregătirea didactica la Seminarul Pedagogic Universitar, iar din toamna anului 1936 este încadrat asistent la Catedră de limbi clasice a Facultății de Litere și Filosofie ieșene. Colaborează la „Arhiva”, „Însemnări ieșene”, „Revista clasică”, „Revista critică”, „Buletinul Institutului de Filologie Română «A. Philippide»”. În 1938 și 1939 obține o bursă de studii la Scoala Română din Paris. Preda ulterior la universitățile din Frankfurt pe Main și Heidelberg (1942-1944), apoi din nou la universitatea ieșeana (1946-1950) și devine, în 1946, șeful
MIHAESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288112_a_289441]
-
istorice, II, București, 1887, 499-516; Lazăr Șăineanu, Legenda Meșterului Manole la grecii moderni, CL, 1888, 8; Tudor Pamfile, Mitologie românească, I, București, 1906, 248-258; Petre Caraman, Considerații critice asupra genezei și răspândirii baladei „Meșterul Manole” în Balcani, „Buletinul Institului de Filologie Română „A. Philippide”, 1934; Mircea Eliade, Comentarii la legenda Meșterului Manole, București, 1943; Ovidiu Papadima, Neagoe Basarab, Meșterul Manole și „vânzătorii de umbre”, REF, 1962, 3-4; Mihai Pop, Nouvelles variantes roumaines du chant du Maître Manole (Le Sacrifice de l
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
MIHĂILĂ, Ecaterina (1.I.1942, Roman), teoretician literar și poetă. Este fiica Eleonorei (n. Mocanu) și a lui Ioan Ioniță, ofițer. Urmează Liceul „Otilia Cazimir” din Roman, absolvit în 1959, și între 1962 și 1967 Facultatea de Filologie a Universității din București, devenind apoi cercetătoare la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. Își ia doctoratul în filologie cu teza Receptarea poetică (1977). După terminarea facultății a frecventat cursuri de lingvistică matematică, semantică logică, semiotică, filosofie a limbajului și poetică
MIHAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
și a lui Ioan Ioniță, ofițer. Urmează Liceul „Otilia Cazimir” din Roman, absolvit în 1959, și între 1962 și 1967 Facultatea de Filologie a Universității din București, devenind apoi cercetătoare la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. Își ia doctoratul în filologie cu teza Receptarea poetică (1977). După terminarea facultății a frecventat cursuri de lingvistică matematică, semantică logică, semiotică, filosofie a limbajului și poetică. Colaborează la „Cahiers de linguistique théorique et appliquée”, „Limba română”, „Limbă și literatură”, „Revue roumaine de linguistique”, „Revista
MIHAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
Este fiul Cătălinei (n. Micșa) și al lui Ion Miclău, țărani. Urmează școala primară în comuna natală și cursurile Liceului „General Dragalina” din Oravița (1942-1950). Între 1950 și 1954 este student al secției limba și literatura franceză a Facultății de Filologie din București, unde după licență rămâne asistent preparator. După separarea Facultății de Limbi Romanice, Clasice și Orientale își continuă cariera universitară, fiind avansat conferențiar (1969), apoi profesor (1972). Beneficiază de o bursă de specializare în Franța, la Sorbona (1965-1966) și
MICLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288101_a_289430]
-
1977, șef de catedră, în 1971 prodecan, iar între 1972 și 1976 decan. Din anul următor, după reunficarea facultăților de limbi străine, va fi decanul noii instituții până în 1986, anul unificării întregului învățământ superior filologic bucureștean sub emblema Facultății de Filologie, căreia îi este prodecan. În 1987 este trimis ca lector de limba și civilizația română la Paris IV - Sorbona, din 1988 până în 1991 fiind profesor la Institutul de Limbi și Civilizații Orientale din Paris. După reîntoarcerea în țară își asumă
MICLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288101_a_289430]