12,214 matches
-
gen din epocă. Și asta din cel puțin trei motive. Mai întîi, deoarece viziunea autorului este una iconoclastă, pentru Russell filosofia nefiind defel acea "știință a științelor" de la care omenirea are de așteptat adevărurile esențiale ale lumii. Dimpotrivă, în ochii filosofului britanic, filosofia este mai curînd o disciplină intermediară, aflată undeva între imperiul științelor propriuzise și tărîmul disciplinelor teologice. Filosofia, spune Russell, se ocupă cu acele probleme în privința cărora răspunsurile teologice au încetat demult să mai fie convingătoare, dar, în același
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
de altfel nu poate ignora nici împrejurările politice în care o filosofie a apărut. Și astfel ajungem la cea de-a doua trăsătură distinctivă a lucrării lui Russell, și anume ideea condiționării sociale pe care, de-a lungul timpului, gîndirea filosofilor a suferit-o. Cu alte cuvinte, ca să înțelegi un filosof nu e îndeajuns să-i citești opera, ci mai trebuie să cunoști epoca în care a trăit și, mai apoi, să intuiești viața pe care a dus-o. Asta înseamnă
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
o filosofie a apărut. Și astfel ajungem la cea de-a doua trăsătură distinctivă a lucrării lui Russell, și anume ideea condiționării sociale pe care, de-a lungul timpului, gîndirea filosofilor a suferit-o. Cu alte cuvinte, ca să înțelegi un filosof nu e îndeajuns să-i citești opera, ci mai trebuie să cunoști epoca în care a trăit și, mai apoi, să intuiești viața pe care a dus-o. Asta înseamnă că un sistem filosofic nu este o verigă necesară dintr-
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
suită de conjuncturi socio-culturale al căror specific este dat de numeroase și infinitezimale variabile, dar niște variabile tot atît de numeroase pe cît de imprevizibile fuseseră ele la un moment dat. Grație unei asemenea perspective, o ierarhie în timp a filosofilor este cu neputință de făcut, orice apreciere pe seama valorii lor fiind oțioasă și lipsită de pertinență tematică. Tot ce poți face, ca istoric al filosofiei, este să pomenești părerea îndeobște împărtășită cu privire la un filosof, adăugînd imediat că o asemenea părere
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
perspective, o ierarhie în timp a filosofilor este cu neputință de făcut, orice apreciere pe seama valorii lor fiind oțioasă și lipsită de pertinență tematică. Tot ce poți face, ca istoric al filosofiei, este să pomenești părerea îndeobște împărtășită cu privire la un filosof, adăugînd imediat că o asemenea părere nu poate avea greutatea unei judecăți de valoare. De pildă, Russell precizează cu scrupulozitate că Immanuel Kant este considerat cel mai mare dintre filosofii moderni, pentru a-și mărturisi imediat neîncrederea în acest verdict
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
al filosofiei, este să pomenești părerea îndeobște împărtășită cu privire la un filosof, adăugînd imediat că o asemenea părere nu poate avea greutatea unei judecăți de valoare. De pildă, Russell precizează cu scrupulozitate că Immanuel Kant este considerat cel mai mare dintre filosofii moderni, pentru a-și mărturisi imediat neîncrederea în acest verdict. Mai potrivit ar fi să spui, după Russell, că I. Kant nu este cel mai mare filosof, ci un gînditor foarte important, iar motivul cel mai plauzibil este acela că
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
Russell precizează cu scrupulozitate că Immanuel Kant este considerat cel mai mare dintre filosofii moderni, pentru a-și mărturisi imediat neîncrederea în acest verdict. Mai potrivit ar fi să spui, după Russell, că I. Kant nu este cel mai mare filosof, ci un gînditor foarte important, iar motivul cel mai plauzibil este acela că ierahiile, indiferent de gînditorii cărora le dau cîștig de cauză, nasc frustrări, orgolii și partizanate inutile - lucru de a cărui evidență nu poți să te îndoiești defel
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
însuși în mrejele partizanatului - și astfel ajung la cea de-a treia trăsătură a Istoriei sale -, favorizîndu-și în mod evident conaționalii: pe scurt, înclinația lui Russell de a vorbi tot mai mult, începînd cu epoca modernă, de rolul pe care filosofii anglo-saxoni l-au jucat în istoria filosofiei iese cu pregnanță în evidență. Iar această favorizare merge pînă acolo încît Russell acordă un loc în istoria filosofiei unor nume cărora, în împrejurări firești, cu greu le-ai putea atribui unul. De
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
unor nume cărora, în împrejurări firești, cu greu le-ai putea atribui unul. De pildă, este de neînțeles motivele filosofice pentru care Russell, între capitolul dedicat lui Hegel și cel închinat lui Schopenhauer, simte nevoia să intercaleze un capitol destinat filosofului... Byron. Oricum am întoarce chestiunea, Byron nu are ce căuta, în epocă, în compania celor doi germani, cum de altfel nu are ce căuta în genere într-o lucrare de istorie a filosofiei apusene. Asta, firește, dacă nu simți nevoia
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
dacă nu simți nevoia să ridici în slăvi un poet căruia propria ta admirație îi conferă atributele de invidiat ale laurilor filosofici, trecînd astfel cu seninătate peste incompatibilitatea funciară dintre numele poetului și domeniul speculației filosofice. Apoi, preferința îngăduitoare pentru filosofii anglo-saxoni se simte în atenția pe care Russell o dă, în finalul lucrării, unor gînditori precum William James și John Dewey, cititorul trăind cu senzația că, la sfîrșitul celui de-al doilea război mondial, filosofia lumii, dacă nu era în
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
un dozaj cu atît mai reușit cu cît, cel mai adesea, anecdota îi servește lui Russell ca punct de plecare în înfățișarea unui gînd eminamente filosofic. De pildă, povestind o întămplare neplăcută din viața lui chopenhauer, Russell amintește că atitudinea filosofului german nu se potrivea defel cu pesimismul pe care îl propovăduia teoretic, dovadă fiind amănuntul că, în cursul unei altercații cu o biată croitoreasă pe care o întîlnise întîmplător în fața ușii, Schopenhaeur, îmbrîncind-o pe scări, i-a produs o vătămare
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
că, riguros vorbind, nu există nici o dovadă că universului îi pasă de noi în vreun fel. Iată așadar un exemplu de cum poți trece de la o banală întîmplare biografică la o strălucită și sarcastică remarcă filosofică. Și aproape că nu e filosof căruia Russell, plecînd de la o anecdotă biografică, să nu-i schițeze în cîteva rînduri un portret plastic și verosimil. În concluzie, o istorie a filosofiei scrisă de un spirit modern și caustic, al cărui ochi teoretic, lipsit de prejudecăți și
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
ori politicienii strălucind de incultură, ci și unii intelectuali bine informați, cu un condei sprințar, în neînfrîntă speculație ori simplă divagație, umplînd halba paginii mai mult cu spumă decît cu lichid. Proteicul personaj apare nu o dată sub fizionomia unor artiști, filosofi, cărturari cu o netăgăduită înzestrare ce acordă cafenelei distincție, elevație. O constelează cu poantele, paradoxurile, găselnițele lor pe cît de briante, pe-atît de ineficiente. Ni se propun puzderie de interpretări, de teorii instantanee, orice temă, fie ea una majoră, fie
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
prozatorul. Memorialistul, nu eseistul care m-a cucerit încă din adolescență, cînd am citit Bunul simț ca paradox. Sînt în cartea asta două mici povestiri: una despre Petre Țuțea, cealaltă despre Dumitru Stăniloae. Cea dintîi vorbește despre imbecilitate, și imbecilizarea filosofilor de partid din anii deschiderii, pornind derutant de la Petre Țuțea, povestitorul ajunge la o ședință a Academiei de reabilitate filosofică a lui Blaga. Pe culoar, filosofii de partid supărați pe Henri Wald că și-a permis să-i prezinte scuze
Dialog cu Paleologu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10832_a_12157]
-
despre Petre Țuțea, cealaltă despre Dumitru Stăniloae. Cea dintîi vorbește despre imbecilitate, și imbecilizarea filosofilor de partid din anii deschiderii, pornind derutant de la Petre Țuțea, povestitorul ajunge la o ședință a Academiei de reabilitate filosofică a lui Blaga. Pe culoar, filosofii de partid supărați pe Henri Wald că și-a permis să-i prezinte scuze, postum, lui Blaga. ,Era deja seară. Am stat acolo ce-am mai stat, dar devenise plicticos. Am plecat la restaurantul Uniunii Scriitorilor. În grădină, la o
Dialog cu Paleologu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10832_a_12157]
-
gen din epocă. Și asta din cel puțin trei motive. Mai întîi, deoarece viziunea autorului este una iconoclastă, pentru Russell filosofia nefiind defel acea ,știință a științelor" de la care omenirea are de așteptat adevărurile esențiale ale lumii. Dimpotrivă, în ochii filosofului britanic, filosofia este mai curînd o disciplină intermediară, aflată undeva între imperiul științelor propriu-zise și tărîmul disciplinelor teologice. Filosofia, spune Russell, se ocupă cu acele probleme în privința cărora răspunsurile teologice au încetat demult să mai fie convingătoare, dar, în același
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10810_a_12135]
-
de altfel nu poate ignora nici împrejurările politice în care o filosofie a apărut. Și astfel ajungem la cea de-a doua trăsătură distinctivă a lucrării lui Russell, și anume ideea condiționării sociale pe care, de-a lungul timpului, gîndirea filosofilor a suferit-o. Cu alte cuvinte, ca să înțelegi un filosof nu e îndeajuns să-i citești opera, ci mai trebuie să cunoști epoca în care a trăit și, mai apoi, să intuiești viața pe care a dus-o. Asta înseamnă
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10810_a_12135]
-
o filosofie a apărut. Și astfel ajungem la cea de-a doua trăsătură distinctivă a lucrării lui Russell, și anume ideea condiționării sociale pe care, de-a lungul timpului, gîndirea filosofilor a suferit-o. Cu alte cuvinte, ca să înțelegi un filosof nu e îndeajuns să-i citești opera, ci mai trebuie să cunoști epoca în care a trăit și, mai apoi, să intuiești viața pe care a dus-o. Asta înseamnă că un sistem filosofic nu este o verigă necesară dintr-
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10810_a_12135]
-
suită de conjuncturi socio-culturale al căror specific este dat de numeroase și infinitezimale variabile, dar niște variabile tot atît de numeroase pe cît de imprevizibile fuseseră ele la un moment dat. Grație unei asemenea perspective, o ierarhie în timp a filosofilor este cu neputință de făcut, orice apreciere pe seama valorii lor fiind oțioasă și lipsită de pertinență tematică. Tot ce poți face, ca istoric al filosofiei, este să pomenești părerea îndeobște împărtășită cu privire la un filosof, adăugînd imediat că o asemenea părere
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10810_a_12135]
-
perspective, o ierarhie în timp a filosofilor este cu neputință de făcut, orice apreciere pe seama valorii lor fiind oțioasă și lipsită de pertinență tematică. Tot ce poți face, ca istoric al filosofiei, este să pomenești părerea îndeobște împărtășită cu privire la un filosof, adăugînd imediat că o asemenea părere nu poate avea greutatea unei judecăți de valoare. De pildă, Russell precizează cu scrupulozitate că Immanuel Kant este considerat cel mai mare dintre filosofii moderni, pentru a-și mărturisi imediat neîncrederea în acest verdict
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10810_a_12135]
-
al filosofiei, este să pomenești părerea îndeobște împărtășită cu privire la un filosof, adăugînd imediat că o asemenea părere nu poate avea greutatea unei judecăți de valoare. De pildă, Russell precizează cu scrupulozitate că Immanuel Kant este considerat cel mai mare dintre filosofii moderni, pentru a-și mărturisi imediat neîncrederea în acest verdict. Mai potrivit ar fi să spui, după Russell, că I. Kant nu este cel mai mare filosof, ci un gînditor foarte important, iar motivul cel mai plauzibil este acela că
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10810_a_12135]
-
Russell precizează cu scrupulozitate că Immanuel Kant este considerat cel mai mare dintre filosofii moderni, pentru a-și mărturisi imediat neîncrederea în acest verdict. Mai potrivit ar fi să spui, după Russell, că I. Kant nu este cel mai mare filosof, ci un gînditor foarte important, iar motivul cel mai plauzibil este acela că ierahiile, indiferent de gînditorii cărora le dau cîștig de cauză, nasc frustrări, orgolii și partizanate inutile - lucru de a cărui evidență nu poți să te îndoiești defel
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10810_a_12135]
-
însuși în mrejele partizanatului - și astfel ajung la cea de-a treia trăsătură a Istoriei sale -, favorizîndu-și în mod evident conaționalii: pe scurt, înclinația lui Russell de a vorbi tot mai mult, începînd cu epoca modernă, de rolul pe care filosofii anglo-saxoni l-au jucat în istoria filosofiei iese cu pregnanță în evidență. Iar această favorizare merge pînă acolo încît Russell acordă un loc în istoria filosofiei unor nume cărora, în împrejurări firești, cu greu le-ai putea atribui unul. De
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10810_a_12135]
-
unor nume cărora, în împrejurări firești, cu greu le-ai putea atribui unul. De pildă, este de neînțeles motivele filosofice pentru care Russell, între capitolul dedicat lui Hegel și cel închinat lui Schopenhauer, simte nevoia să intercaleze un capitol destinat filosofului... Byron. Oricum am întoarce chestiunea, Byron nu are ce căuta, în epocă, în compania celor doi germani, cum de altfel nu are ce căuta în genere într-o lucrare de istorie a filosofiei apusene. Asta, firește, dacă nu simți nevoia
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10810_a_12135]
-
dacă nu simți nevoia să ridici în slăvi un poet căruia propria ta admirație îi conferă atributele de invidiat ale laurilor filosofici, trecînd astfel cu seninătate peste incompatibilitatea funciară dintre numele poetului și domeniul speculației filosofice. Apoi, preferința îngăduitoare pentru filosofii anglo-saxoni se simte în atenția pe care Russell o dă, în finalul lucrării, unor gînditori precum William James și John Dewey, cititorul trăind cu senzația că, la sfîrșitul celui de-al doilea război mondial, filosofia lumii, dacă nu era în
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10810_a_12135]