12,882 matches
-
În această carte intitulată „Cioran, Eliade, Ionesco: l'oubli du fascisme”, Alexandra Laignel-Lavastine, care pretinde că este o bună cunoscătoare a istoriei României, nici nu încearcă a-și explică faptul că aceasta splendida constelație care strălucește pe firmamentul literaturii și filozofiei contemporane și anume, Noica, Cioran Eliade, alături de Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Aron Cotruș și mulți alții, au fost în tinerețea lor adepți ai curentului politic de dreapta. Thomas Român, autorul articolului „Rhinocerisation des esprits” menționează că Noica, Cioran
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
ploii devine Fortuna eu și ploaia mea... ea, înainte, ademenindu-mă cu lalele galbene, calde că un ceai, Hello Sunshine... ea, înainte, pentagrama de frișca și vise roșii, fierbinți că un ceai, Notti în Tibet... și-am ajuns la fericirea filozofiei, pierzând dopul de la șampania roz, uitând de mine, rotind miezul de noapte... pe șoaptele unui ceai, Moulin Rouge... și-am învârtit scenă, sirenă privește primul psalm de cobalt! și mi-am plecat capul, apusul de soare a trecut pe o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
și lămâie, preparat de el... de fapt, el îmi servea zâmbetul de care aveam atâta nevoie! închid ochii, si pe râul indigo al iubirii dintre noi... trec cercurile albastre, repezi, ale uimirilor noastre! nebuni, ca un puzzle cu străzi, respirăm filozofia invizibilă a liniei dintre yin și yang! ce a mai rămas pe marginea fracției venusiene? visul... și-ntrebarea cu frunze de topaz! da', Julieta, o fi acasă? amintirile... am atâtea evantaie de amintiri! și sertarul miroase la fel că drumul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
de fapt nu era preot, dar având o barbă"a la Iorga"îi ziceam toți Popa Cretu. Îmi aduc aminte ce apariție spectaculoasă și-a făcut pentru prima dată când a luat contact cu noi. (Nu degeaba era doctor în filozofie la Heidelberg, după cum aveam să aflăm peste câtva timp.) Eram în recreația mare și cum era frig nu ieșisem afară în curte deși eram câtămai cârlanii și ne zbenguiam în clasă. Nu e nevoie să spun cum, căci dacă am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
trăiască viața haotic, fără nici un sistem de valori, îmi iau îngăduința să vă rog să citiți această carte. Copilăria, cum spuneam, i-a fost tihnită. Tatăl - medic remarcabil, mama, aromâncă din celebra familie Papacostea - absolventă a Facultății de Litere și Filozofie, le-au oferit copiilor, ei și fratelui Andrei, un început de viață minunat: o casă, construită de tată!, în care domnea armonia, profesori de limbi străine, vacanțe la munte. Toate s-au năruit însă imediat după 23 august 1944, tatăl
Între memoria ei și uitarea noastră by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3990_a_5315]
-
a orientat generații întregi asupra studiilor clasice - și în general asupra marilor „stâlpi” educaționali din Jugendstil (o mai face și astăzi). Tânărul Gombrich și-a continuat apoi la Universitate studiile de istoria artei și arheologie, dar și de psihologie și filozofie, în efervescența anilor dominați de Cercul de la Viena. Dar abia în exilul la Londra din perioada nazismului șia putut dezvolta teoriile despre imitarea naturii, funcția tradiției, validitatea perspectivei, interpretarea expresiei. Profesor de istoria artei și autorul câtorva zeci de scrieri
Cărți la Editura ART by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3991_a_5316]
-
Schubert, profesor la Facultatea Filosofico-Teologică „Benedikt al XVI-lea“ din Heiligenkreuz, Burgenland, Austria Peter Sragher: Când ați luat pentru prima oară contact cu filosofia lui Lucian Blaga? Rainer Schubert: Începând cu anul 1994 am fost mai mulți ani lector de filozofie și limbă germană la Facultatea de Construcții a Politehnicii din Timișoara și, în același timp, consultant în domeniul cultural al „Bibliotecii Austriece” din cadrul Universității de Vest din orașul de pe Bega, cum este numit de români. În acești ani am fost
Filosofia lui Blaga tradusă după un secol în limba germană by Peter Sragher () [Corola-journal/Journalistic/4017_a_5342]
-
împrejurarea că, după perioada petrecută ca lector la Timișoara, am devenit atașat cultural al Ambasadei Austriei la București. În această calitate, am avut prilejul să cunosc oameni foarte interesanți din domeniul filosofiei românești. Am avut ocazia să susțin prelegeri de filozofie și la București. În ianuarie 2005 am cumpărat volumul Cunoașterea luciferică de Lucian Blaga de pe Calea Victoriei, de la Librăria din fundul curții a Editurii Humanitas. Astfel, am putut citi în limba română opera sa. Citind-o, am constatat că filosoful român
Filosofia lui Blaga tradusă după un secol în limba germană by Peter Sragher () [Corola-journal/Journalistic/4017_a_5342]
-
Blaga am studiat și alte opere ale sale. Când ați luat hotărârea de a traduce această operă, care a apărut în luna iunie 2012 la Viena? După ce am ajuns la convingerea că în Cunoașterea luciferică se aprofundează chestiuni fundamentale ale filozofiei, m-am decis să traduc această lucrare. Are de a face această decizie și cu titlul provocator? În primul rând, trebuie spus că Lucian Blaga folosește expresia cunoașterea luciferică într-un sens simbolic și nu într-unul religios. De aceea
Filosofia lui Blaga tradusă după un secol în limba germană by Peter Sragher () [Corola-journal/Journalistic/4017_a_5342]
-
cel pentru care important rămîne acel „hot spot” dinăuntrul piramidei, camera mortuară unde se află mumia - spiritul conservat -, care poate fi reconstruită aiurea, în orice muzeu al lumii, conservată indefinit dar desacralizată astfel odată pentru totdeauna. Intrată în era muzeologiei, filozofia rămîne să tematizeze singurul concept rămas pentru a- și putea continua drumul avatarelor sale: arhiva. La sfîrșit, Derrida apare ca un între-filozof, un Iosif al timpurilor noastre în care noi sîntem egiptenii, dar cînd exteriorul a dispărut și o dată cu el
Dansînd cu Derrida by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4019_a_5344]
-
a ascuns că a vizitat România comunistă.” Într-adevă r, întortocheate și întunecate coridoare are istoria secolului XX românesc. Din sumar Numărul 89 (octombrie) al revistei DILEMATECA se deschide cu un interviu realizat de Claudiu Constantinescu cu Alain Guyard, „profesor de filozofie, eseist, dramaturg, romancier, filozof de consum cu discurs metafizic”. Ion Vianu scrie despre „gloria unui solitar”, René Guénon. Christel Wollmann- Fiedler, într-un text plăcut intitulat Bucovina - schițe literare (tradus din germană de Nora Iuga), încearcă să stabilească unde a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3083_a_4408]
-
orașul turcesc Tire. Putem citi un poem al lunii, „Să mori pe malurile Senei”, al poetului brazilian Horacio Costa, și o povestire a lunii, „Cealaltă bătălie din Ayacucho”, de Fernando Iwasaki. Avem și o avanpremieră editorială 33 de lecții de filozofie de și pentru băieții răi de Alain Guyard. De asemenea, sunt de reținut capitolul bogat de recenzii literare, însemnările lui Petre Răileanu despre arta contemporană la Veneția și, ca document, scrisoarea lui Barbu Delavrancea către Panait Cerna. Fînăritul, ca patrimoniu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3083_a_4408]
-
meu turnător e tonul cald, de spovedanie epistolară, fără accente justițiare și fără imbolduri de incriminare a posteriori. În loc de acuze ivite din indignare, cititorul dă peste o politețe cu tentă protocolară. De aceea Octavian Chețan, redactorul-ș ef al „Revistei de filozofie” în anii ´70, sursa „Cristian”, cum apare în dosarul lui Gabriel Liiceanu, are parte de un tratament cordial, la atitudinea clementă a autorului contribuind și răsucirile imprevizibile ale biografiei. Ironia sorții a vrut ca informatorul care îl turnase pe Gabriel
Delațiunea ca act spiritual by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3091_a_4416]
-
nu mai suntem aici, ultima vîrstă socială a poeziei a fost cea de după cel de-al Doilea Război Mondial, odată cu prestigiul Rezistenței, după care poezia a ieșit de pe scenă. Poate și pentru că atunci poezia a devenit mai greoaie, marcată de filozofie, o „poezie ontologică”, din anii 1950, apoi vorbim despre o poezie dominată de lingvistică, experimentală și, deci, „intranzitivă”. Ea e de fapt tranzitivă, dar într-un fel oblic, indirect. Ceea ce e interesant astăzi, este că poezia revine pe scenă, dar
Interviu cu Dominique Viart by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4124_a_5449]
-
viață de cititor este prezentă, și de aceea această carte este, probabil, cea mai personală și mai intimă din toate câte le-am scris”. Născut în 1947 la San Sebastián, Guipúzcoa, este autorul unor cărți, eseuri, articole pe teme de filozofie, etică, politică, cultură, dar și romancier, ziarist, profesor de filozofie, etică și sociologie la mai multe universități spaniole. În românește s-au tradus lucrările sale de etică și politică destinate adolescenților și un eseu despre Cioran (1998).
Scriitori hispanici și lecturile lor by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4126_a_5451]
-
este, probabil, cea mai personală și mai intimă din toate câte le-am scris”. Născut în 1947 la San Sebastián, Guipúzcoa, este autorul unor cărți, eseuri, articole pe teme de filozofie, etică, politică, cultură, dar și romancier, ziarist, profesor de filozofie, etică și sociologie la mai multe universități spaniole. În românește s-au tradus lucrările sale de etică și politică destinate adolescenților și un eseu despre Cioran (1998).
Scriitori hispanici și lecturile lor by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4126_a_5451]
-
secolul XVIII francez, iubita lui Voltaire, una din acele „femmes savantes” de care își bătuse joc în secolul precedent Molière, dar care îl contrazicea pe dramaturg, fiindcă era cu adevărat instruită în matematică și în fizică, ba chiar și în filozofie, de la care Voltaire recunoaște a fi învățat o mulțime de lucruri și împreună cu care a scris numeroase pagini. De altfel, manuscrisele ei sunt în curs de cercetare și publicare după trei sute de ani. Pe numele ei, Emilie de Châtelet (1706-1749
Doamna lui Voltaire () [Corola-journal/Journalistic/4129_a_5454]
-
mi-au fost și țară, și prieteni. Și, puțin câte puțin, începând să citesc în norvegiană, în engleză, am descoperit ceva incredibil: lumea nu se rezuma la Italia, la Occident, după cum învățasem la școală. Am început să citesc lucrări de filozofie indiană, de antropologie - cărțile astea au devenit pentru mine vehiculele esențiale ale cunoașterii. Trebuie să ne amintim mereu că trecutul aparține fiecăruia dintre noi, că el nu e național, ci capitalizează istoria umanității, iar istoria asta e capitalul meu, dar
George Banu în dialog cu Eugenio Barba by Liana Lăpădatu () [Corola-journal/Journalistic/3845_a_5170]
-
nu figurează în nici o istorie literară printre „eminescieni", deoarece specificul literaturii sale e cu totul altul, Petică rămîne cel mai eminescian dintre poeții români, ca traiectorie a vieții și ca stil al existenței. Coincidențele biografice sunt frapante: în ciuda cursurilor de filozofie și de matematici frecventate, Petică a rămas autodidact pur. Și-a dobîndit cultura, neobișnuit de vastă, nu prin școlaritate sistematică, ci prin lecturi proprii întreprinse în ritm debordant; a avut mici slujbe efemere, de funcționar subaltern, dar și-a dedicat
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
devreme, cu Eminescu: poetul s-a dublat de un estet subtil prin cantitatea de literatură contemporană citită și asimilată, prin variatele limbi străine în care a citit poezie. Spre deosebire de Eminescu, dar în spirit înrudit, obsesia lui Petică nu a fost filozofia, ci estetica - mai precis, disputele estetice aprinse care tulburau sfîrșitul de secol, la noi și în Europa. Urmărindu-le și comentîndu-le atent, poetul român și-a construit propria viziune asupra literaturii; este cel dintîi poet român adept integral al modernismului
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
dă primăvara. Întâi, din lumea câtuși de puțin ordonată, dar încercând necontenit să-și facă un rost, a lui Caragiale, Moșii (Tablă de materii). Un îndreptar pentru oricine merge la cumpărături, în zi de sărbătoare. Fața târgului s-a schimbat, filozofia lui rămâne. Îți ia ochii, dintru început, cu turtă dulce, și te lasă în criză mare, monșer! La mijloc, de toate. Defilarea bunătățurilor, deopotrivă cu a nervilor și a mizeriei. Facerea lumii, ca în Copii eram noi amândoi... Apoi, de la
Mărțișoare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3881_a_5206]
-
litere din timpul său și din toate timpurile s-au născut sub o stea atît de norocoasă precum Cantemir. Personajul rămîne pînă astăzi fascinant prin stilul existenței sale neobișnuite, de scriitor român format într-un mediu cultural neromânesc. Plutind între filozofie, istorie, morală, lingvistică și etnografie, a atins literatura în trecere, simplă componentă a unui proiect mult mai larg. Studiul limbilor străine l-a atras cu deosebire și probabil că pe această cale a ajuns la literatură. A scris literatură pe
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
scrie ficțiune, cu condiția de a ameliora această limbă, aflată deocamdată într-un stadiu de dezvoltare incipient. Vocația experimentului s-a profilat de la început în conștiința lui Cantemir. Testarea capacităților de exprimare ale idiomului natal începe cu o carte de filozofie, deoarece, în viziunea intelectualului format la Constantinopol, primul loc într-o ierarhie ideală îl ocupa discursul filozofic. Literatura se situa, probabil, pe un loc inferior, deși la frontiera secolelor XVII-XVIII nimeni nu făcea încă o distincție clară între cele două
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
probabil, pe un loc inferior, deși la frontiera secolelor XVII-XVIII nimeni nu făcea încă o distincție clară între cele două tipuri de discurs, unde argumentarea filozofică nu se putea lipsi de concursul literaturii. Care era pînă la urmă diferența dintre filozofie și literatură? Strălucitul capuchehaie, ce își cucerise deja o anumită celebritate în „lumea bună” a Constantinopolului, poseda un răspuns propriu la această întrebare: discursul literar era discursul bazat pe retorică, pe figurile fonetice și semantice chemate să ofere cititorului o
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
Teo între meri de Radu Paraschivescu). Sau întâlnirea lui Cătălin Ștefănescu, la Vadu Moților, în Alba, cu domnul Marian, șoferul primăriei, care are o concepție despre lume și viață fundamentată pe un studiu serios și autodidact al religiilor și al filozofiei, și care este foarte dezamăgit de Nietzsche, care s-a înșelat amarnic, pentru că „a postulat o filozofie specifică Erei Patriarhale, fără să vadă că acea eră se transformase deja în praf și pulbere”. Astfel de povești și multe, multe altele
Povestea unui succes by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4092_a_5417]