9,041 matches
-
lucrurile în care există un scop al unei mișcări continue, scopul acesta este și termen și cauză finală"87. Diferența dintre acestea este confirmată de faptul că la Aristotel scopul final este totdeauna Binele și doar lui îi este proprie "finalitatea internă", mișcarea continuă către sine, o finalitate diferită de cea pe care Binele, ca "scop absolut", o transferă tuturor făpturilor lumii: "există un scop final, care nu este un mijloc pentru nici un alt lucru, ci pentru care toate celelalte sunt
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
unei mișcări continue, scopul acesta este și termen și cauză finală"87. Diferența dintre acestea este confirmată de faptul că la Aristotel scopul final este totdeauna Binele și doar lui îi este proprie "finalitatea internă", mișcarea continuă către sine, o finalitate diferită de cea pe care Binele, ca "scop absolut", o transferă tuturor făpturilor lumii: "există un scop final, care nu este un mijloc pentru nici un alt lucru, ci pentru care toate celelalte sunt mijloace. Atunci, dacă există un astfel de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
scop ultim, este exclus un proces de devenire la infinit, iar dacă nu există un asemenea scop, nu va mai exista cauză finală. Aceia care admit existența unui proces la infinit elimină, fără să-și dea seama, ideea Binelui"88. Finalitatea în concept aristotelic fie că este vorba de ipostaza "internă" fie de cea "externă" nu are ca sursă omul, ci Binele; tocmai acesta din urmă este scopul absolut (nu omul, ca în filosofia lui Kant). Din acest motiv, în cazul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în concept aristotelic fie că este vorba de ipostaza "internă" fie de cea "externă" nu are ca sursă omul, ci Binele; tocmai acesta din urmă este scopul absolut (nu omul, ca în filosofia lui Kant). Din acest motiv, în cazul finalității aristotelice nu putem vorbi la propriu așa cum ne este îngăduit în cel al finalității kantiene despre structura sa logic-formală (ce presupune, ca o condiție de posibilitate, structura logic-formală și operațiile logice ale unui subiect rațional ce este, totodată, "fenomen" și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
nu are ca sursă omul, ci Binele; tocmai acesta din urmă este scopul absolut (nu omul, ca în filosofia lui Kant). Din acest motiv, în cazul finalității aristotelice nu putem vorbi la propriu așa cum ne este îngăduit în cel al finalității kantiene despre structura sa logic-formală (ce presupune, ca o condiție de posibilitate, structura logic-formală și operațiile logice ale unui subiect rațional ce este, totodată, "fenomen" și care posedă facultatea de a-și propune scopuri, o facultate aflată doar în proprietatea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de posibilitate, structura logic-formală și operațiile logice ale unui subiect rațional ce este, totodată, "fenomen" și care posedă facultatea de a-și propune scopuri, o facultate aflată doar în proprietatea sa). Putem spune, luând seama la cele două concepte ale finalității, că omul suportă finalitatea, potrivit lui Aristotel, dar că omul, ca ființă rațională, este sursa finalității, potrivit lui Kant. Tot la Aristotel întâlnim și diferența dintre causa eficiens și causa finalis.89 Această distincție este acceptată, uneori pe fundamente aristotelice, chiar și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și operațiile logice ale unui subiect rațional ce este, totodată, "fenomen" și care posedă facultatea de a-și propune scopuri, o facultate aflată doar în proprietatea sa). Putem spune, luând seama la cele două concepte ale finalității, că omul suportă finalitatea, potrivit lui Aristotel, dar că omul, ca ființă rațională, este sursa finalității, potrivit lui Kant. Tot la Aristotel întâlnim și diferența dintre causa eficiens și causa finalis.89 Această distincție este acceptată, uneori pe fundamente aristotelice, chiar și astăzi. Iată un punct
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și care posedă facultatea de a-și propune scopuri, o facultate aflată doar în proprietatea sa). Putem spune, luând seama la cele două concepte ale finalității, că omul suportă finalitatea, potrivit lui Aristotel, dar că omul, ca ființă rațională, este sursa finalității, potrivit lui Kant. Tot la Aristotel întâlnim și diferența dintre causa eficiens și causa finalis.89 Această distincție este acceptată, uneori pe fundamente aristotelice, chiar și astăzi. Iată un punct de vedere în această privință formulat de Mircea Florian într-un
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
nu există cauză finală fără cauză eficientă, dar există cauză eficientă fără cauză finală"90. "Existenței globale" (nediferențiată pe specii) îi este proprie causa eficiens, potrivit lui Mircea Florian; istoriei, care este un fragment al existenței, îi este propriu raportul de finalitate, iar acesta din urmă nu aneantizează cauza "producătoare" (eficientă), căci nu poate fi ceva fără ea. Causa eficiens poate fi gândită, așadar, în sine, în vreme ce causa finalis este dependentă de cea dintâi. Finalitatea ("cauza finală"), pentru Mircea Florian (ca și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
al existenței, îi este propriu raportul de finalitate, iar acesta din urmă nu aneantizează cauza "producătoare" (eficientă), căci nu poate fi ceva fără ea. Causa eficiens poate fi gândită, așadar, în sine, în vreme ce causa finalis este dependentă de cea dintâi. Finalitatea ("cauza finală"), pentru Mircea Florian (ca și pentru Aristotel), nu este o aparență, dar nu este nici o "forță" în sine, ci o relație între fenomenele istorice și între cele psihice, care este însoțită întotdeauna, ca de o condiție a sa
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și între cele psihice, care este însoțită întotdeauna, ca de o condiție a sa, de cauzalitate ("cauza eficientă"). Ideea aceasta apare și în Recesivitatea....91 Autorul susține, în acest context, că gândirea modernă a tranșat problema raporturilor dintre cauzalitate și finalitate, păstrând pentru prima forța, iar pentru cealaltă, orientarea. Finalitatea este concepută ca fiind aparentă de către H. Bergson, în lucrarea menționată mai devreme, urmarea acestei "operații" fiind neagarea referențialității conceptului. Și la Mircea Florian și la H. Bergson constatăm o nuanță
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de o condiție a sa, de cauzalitate ("cauza eficientă"). Ideea aceasta apare și în Recesivitatea....91 Autorul susține, în acest context, că gândirea modernă a tranșat problema raporturilor dintre cauzalitate și finalitate, păstrând pentru prima forța, iar pentru cealaltă, orientarea. Finalitatea este concepută ca fiind aparentă de către H. Bergson, în lucrarea menționată mai devreme, urmarea acestei "operații" fiind neagarea referențialității conceptului. Și la Mircea Florian și la H. Bergson constatăm o nuanță kantiană în felul de a concepe finalitatea; căci cel
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cealaltă, orientarea. Finalitatea este concepută ca fiind aparentă de către H. Bergson, în lucrarea menționată mai devreme, urmarea acestei "operații" fiind neagarea referențialității conceptului. Și la Mircea Florian și la H. Bergson constatăm o nuanță kantiană în felul de a concepe finalitatea; căci cel dintâi pune finalitatea pe seama activității omului (e vorba de o activitate orientată către un scop, așezată pe această "linie" de facultatea de cunoaștere aparținând unui subiect rațional, ce face obiect din motivația, scopul, mijlocul etc. acțiunilor sale); iar
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ca fiind aparentă de către H. Bergson, în lucrarea menționată mai devreme, urmarea acestei "operații" fiind neagarea referențialității conceptului. Și la Mircea Florian și la H. Bergson constatăm o nuanță kantiană în felul de a concepe finalitatea; căci cel dintâi pune finalitatea pe seama activității omului (e vorba de o activitate orientată către un scop, așezată pe această "linie" de facultatea de cunoaștere aparținând unui subiect rațional, ce face obiect din motivația, scopul, mijlocul etc. acțiunilor sale); iar cel de-al doilea o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
linie" de facultatea de cunoaștere aparținând unui subiect rațional, ce face obiect din motivația, scopul, mijlocul etc. acțiunilor sale); iar cel de-al doilea o gândește în modalitatea lui "ca și cum" (fiind aparentă). În privința posibilității de a gândi structura formală a finalității, ceea ce presupune legătura sa cu o facultate a unei ființe raționale, găsim un punct de vedere la Lucian Blaga. Filosoful român găsește expresiile potrivite pentru acest concept și, de asemenea, îl caracterizează. Ideea "finalității relative", "finalita-tea fără scop", în termenii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de a gândi structura formală a finalității, ceea ce presupune legătura sa cu o facultate a unei ființe raționale, găsim un punct de vedere la Lucian Blaga. Filosoful român găsește expresiile potrivite pentru acest concept și, de asemenea, îl caracterizează. Ideea "finalității relative", "finalita-tea fără scop", în termenii săi, elimină ipoteza unei intenții preexistente procesului evolutiv-finalist: "Termenul (finalitate relativă n. C.) are aici semnificația unei finalități fără scop, adică a unei potriviri de facto în realizarea căreia nu intervine neapărat vreo 'intenție
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ființe raționale, găsim un punct de vedere la Lucian Blaga. Filosoful român găsește expresiile potrivite pentru acest concept și, de asemenea, îl caracterizează. Ideea "finalității relative", "finalita-tea fără scop", în termenii săi, elimină ipoteza unei intenții preexistente procesului evolutiv-finalist: "Termenul (finalitate relativă n. C.) are aici semnificația unei finalități fără scop, adică a unei potriviri de facto în realizarea căreia nu intervine neapărat vreo 'intenție' ".92 Blaga reface aici un gând mai vechi despre finalitate. Neîndoielnic, conceptul acestui tip de finalitate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Lucian Blaga. Filosoful român găsește expresiile potrivite pentru acest concept și, de asemenea, îl caracterizează. Ideea "finalității relative", "finalita-tea fără scop", în termenii săi, elimină ipoteza unei intenții preexistente procesului evolutiv-finalist: "Termenul (finalitate relativă n. C.) are aici semnificația unei finalități fără scop, adică a unei potriviri de facto în realizarea căreia nu intervine neapărat vreo 'intenție' ".92 Blaga reface aici un gând mai vechi despre finalitate. Neîndoielnic, conceptul acestui tip de finalitate "finalitatea relativă", care face inutilă ipoteza prezenței în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
unei intenții preexistente procesului evolutiv-finalist: "Termenul (finalitate relativă n. C.) are aici semnificația unei finalități fără scop, adică a unei potriviri de facto în realizarea căreia nu intervine neapărat vreo 'intenție' ".92 Blaga reface aici un gând mai vechi despre finalitate. Neîndoielnic, conceptul acestui tip de finalitate "finalitatea relativă", care face inutilă ipoteza prezenței în lume a Arhitectului Divin are o origine prekantiană, însă Kant este cel care îl așază în structura logic-formală potrivită, identificând facultatea care îl face posibil (facultatea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
finalitate relativă n. C.) are aici semnificația unei finalități fără scop, adică a unei potriviri de facto în realizarea căreia nu intervine neapărat vreo 'intenție' ".92 Blaga reface aici un gând mai vechi despre finalitate. Neîndoielnic, conceptul acestui tip de finalitate "finalitatea relativă", care face inutilă ipoteza prezenței în lume a Arhitectului Divin are o origine prekantiană, însă Kant este cel care îl așază în structura logic-formală potrivită, identificând facultatea care îl face posibil (facultatea de judecare reflexivă). Din structura conceptului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
relativă n. C.) are aici semnificația unei finalități fără scop, adică a unei potriviri de facto în realizarea căreia nu intervine neapărat vreo 'intenție' ".92 Blaga reface aici un gând mai vechi despre finalitate. Neîndoielnic, conceptul acestui tip de finalitate "finalitatea relativă", care face inutilă ipoteza prezenței în lume a Arhitectului Divin are o origine prekantiană, însă Kant este cel care îl așază în structura logic-formală potrivită, identificând facultatea care îl face posibil (facultatea de judecare reflexivă). Din structura conceptului finalității
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
finalitatea relativă", care face inutilă ipoteza prezenței în lume a Arhitectului Divin are o origine prekantiană, însă Kant este cel care îl așază în structura logic-formală potrivită, identificând facultatea care îl face posibil (facultatea de judecare reflexivă). Din structura conceptului finalității nu poate fi eliminată ideea unei intenții divine dacă nu modificăm felul de a construi conceptul, mizând, în această nouă construcție, pe o structură logic-formală a sa. Astfel, putem afirma producerea unor corelații de ordine la nivelul organismului, a unor
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
putem afirma producerea unor corelații de ordine la nivelul organismului, a unor "potriveli", cum spune Blaga, dar nu ne vom putea explica proveniența, rostul, "rațiunea" lor. Tocmai în vederea depășirii acestei limitări este necesară, în structura formală a conceptului prekantian al finalității, ideea Arhitectului divin. Precaritatea semantică a conceptului, faptul că spațiul său semantic trebuie completat cu ipoteze din afara sensurilor sale directe, vine nu din prezența ca atare în structura sa a acestei idei (despre Arhitectul divin), ci din eterogenitatea elementelor care
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
din prezența ca atare în structura sa a acestei idei (despre Arhitectul divin), ci din eterogenitatea elementelor care o compun: de o parte experiența, de alta ideea, abstracția, unei ființe care nu poate fi obiect de experiență. Prin ideea despre finalitatea naturii ca simplu principiu al facultății de judecare reflexive, Kant, paradoxal, dezantropomorfizează finalitatea și, prin aceasta, îi omogenizează structura; de fapt, el o antropologizează. Intervenția sa în sensul reconstrucției acesteia este necesară în contextul filosofiei sale, pentru că toate categoriile intelectului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ci din eterogenitatea elementelor care o compun: de o parte experiența, de alta ideea, abstracția, unei ființe care nu poate fi obiect de experiență. Prin ideea despre finalitatea naturii ca simplu principiu al facultății de judecare reflexive, Kant, paradoxal, dezantropomorfizează finalitatea și, prin aceasta, îi omogenizează structura; de fapt, el o antropologizează. Intervenția sa în sensul reconstrucției acesteia este necesară în contextul filosofiei sale, pentru că toate categoriile intelectului (cu funcție constitutivă) sunt neputincioase în a gândi raportul dintre organism ca întreg
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]