2,868 matches
-
peste norul de praf care se risipea Încet. Văzură atunci grămada de stînci care astupa ieșirea. Nu era nevoie să cîntărească din ochi greutatea blocurilor de piatră ca să Înțeleagă că nu vor izbuti să le miște din loc. Nutrind o firavă speranță, Lucas scoase mobilul. Nu avea semnal. Erau prinși În cursă. O văzu atunci pe Marie holbîndu-și ochii, Îi urmări privirea și păli. Primele valuri ale fluxului Își croiau deja loc printre stîncile Îngrămădite. Grota avea să fie curînd sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Și? - Ghici a cui era mașina? A lui Patrick Ryan! - Asta confirmă blazonul pe care l-am găsit săpat În zidul celulei: Erwan și Ryan se cunoșteau perfect! - În schimb, informațiile pe care ni le dau asupra lui Ryan sînt firave: toată familia lui a pierit În incendiul fermei lor din Irlanda, cînd el avea doar trei ani. Copilul se pare că ar fi fost dat În grija unui cuplu de vecini pe care poliția nu izbutește să-i identifice. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În așteptarea loviturii de grație. Și nu auzi decît zgomotul sec al lamei care se Închide În ascunzișul mînecii. - Nu tu ai ucis-o. PM Întredeschise ochii, descumpănit. Fratele lui Îl amăgea? Vorbele lui sunau totuși adevărat. Speranța se Întoarse, firavă, plăpîndă. Poate că pînă la urmă n-avea să moară. - Lui Mary i-a tăiat gîtul cineva, spuse simplu Ryan. PM și-o reaminti pe tînăra femeie cu plete lungi care-i bîntuia nopțile de atîta amar de ani. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fi rostit un blestem și se duse să oprească aparatul de proiecție cu o mînă tremurătoare. - Ce naiba faci aici pe jumătate goală? Întrebă el cu voce Înfundată. Nora lui Își strînse mașinal pulpanele halatului și Își Încrucișă brațele peste bustul firav. - Ar trebui să dormi În loc să stai să te uiți la filme vechi, i-o Întoarse ea, acră. De unde a mai apărut și filmul ăsta? Credeam că ai distrus tot ce Îți amintea de Erwan. Arthus o fixă cu o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să fac a fost să trag diverse chestii la xerox, să fixez Întîlniri pentru alții, să cumpăr sendvișuri și să iau costumele șefului meu de la curățătorie. Așa că acum e marea mea ocazie de a mă remarca. Și am speranța asta firavă În suflet că, dacă o să mă descurc bine, poate voi obține o promovare. Anunțul de angajare suna „posibilitate de promovare după un an“, și luni va avea loc Întîlnirea cu șeful meu, Paul, pentru evaluare. Am căutat În manualul angajatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ochii. Unu dădu un chiot din casa femeilor. Runa Îl gâdila pesemne, căci femeile se puseră toate pe râs, În timp ce Unu hohotea, gata-gata să-și dea tot aerul din piepți. Aban surâse. Se aplecă peste vatra În care focul ardea firav. Apa tocmai Începuse să fiarbă În scoica cea groasă. Aban luă praf dintr-o tașcă de piele și-l presără peste apa ce dăduse În clocot, apoi o acoperi cu o piatră netedă de prundiș. Aburul prinse a ieși În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
groapă cât mai adâncă În care să ne ridicăm casa din piei. Într-o bună zi, după ce-am poposit pe o dună mai Înaltă, am zărit la mare depărtare un pâlc de copaci pirpirii și un luciu de apă firavă, strecurându-se prin pâcla strălucitoare a zorilor. Am ațintit una dintre sulițe cu vârful către apa aceea și ne-am hotărât ca la căderea nopții s-o luăm Într-acolo. Am mai ieșit de câteva ori În timpul zilei, ca să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai jos liftul s‑a oprit și ușile s‑au deschis În fața lui Michael Jackson și a suitei sale. Iată‑l Într‑unul din costumele lui cu paiete, auriu pe negru - mulat pe corp. Buclele Îi erau proaspăt aranjate, zâmbetul firav și cast. Fără să vrei, Îl studiai În căutarea semnelor operațiilor faciale. Mi‑am spus că avea un aer de melancolie tranzițională. Băieții de aur care se prefac În scrum, ca niște coșari. Ravelstein, care era la fel de masiv ca oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
scurgeau balele și‑i tremurau mâinile de stângăcie și febrilitate. El se delecta cu comediile bufe, cu gagurile răsuflate ale vodevilurilor, cu observațiile usturătoare, cu insolențele și hazul grosolan. Așa Încât n‑a fost deloc impresionat de amabilitatea mea prostească, de firava, liberala mea Încercare de hai‑să‑vedem‑și‑partea‑cea‑bună. Abe nu punea preț pe amabilitate. Când un student nu se conforma criteriilor lui, Îi spunea pe șleau: „M‑am Înșelat În privința ta. Locul tău nu‑i aici. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Își zvârlea capul pe spate, Închidea ochii și se scutura de râs. În felul meu, aveam și eu aceeași reacție. Așa cum am mai spus, faptul că ne amuzam de aceleași lucruri ne unise, dar acesta ar fi doar un mod firav, anemic, de a explica lucrurile. O bucurie gălăgioasă, un immenso giubilo - o uriașă armonie Îmbinată ne alipea, ne conecta, și ar fi cu neputință să Încerc a o formula. În acele zile, Rosamund călătorea mult cu trenul suspendat. Străbătea vasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pe lângă fotoliu, dărâmând aproape lămâiul din hârdău, trage ușa din țâțâni și iese pe coridor unde, așezat alb pe măsuța lui cu milieu vernil, telefonul încă mai sună. Câtă lume nu atârnă astfel, pe toată întinderea pustie, de câte un firav alo! Câte nu sunt legate prin asemenea fire, văzute sau nevăzute, îngropate sub pământ și pe sub oceane, răsucite prin văzduh sau zdrăngănind prin ionosferă unde dau ture uriașele ceaune gata să amplifice șoapta cea mai perfidă și să difuzeze poruncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
expeditivitate. Achiziționați.” Pasărea fâlfâie din aripi, întorcând la răstimpuri capul după câte un zgomot sau o licărire. Zboară liniștit prin întuneric, cu atenția egală, o pânză fină acoperind orașul. Oriunde are loc cea mai mică tresărire sau pâlpâie cel mai firav atom de viață, pânza unduiește în toate direcțiile și îi dă instantaneu de știre. În acest fel tot orașul se află mereu întreg în atenția zburătoarei. Iar năvodul firii e pururi îmbelșugat, nu e nevoie să facă nimic, doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
care în clipele grele coboară peste suflet pentru a-l apăra de gravitatea consecințelor. Iulia, care iubește animalele și le pricepe, privește lung câinele răzleț, ros până la urzeală. Sandu i-a urmărit privirea. O îndrăgește pe această fată negricioasă și firavă care a terminat liceul de coregrafie și dansează în stol, la Operă. Văzând-o cum s-a uitat după cățea, se gândește să-i arunce o bucată de covrig uscat, deși el unul e împotriva maidanezelor. Într-o vineri, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
străzi de Județeană. Tot la bloc, dar la două camere. După Revoluție s-a mutat la trei camere, că era văduvă de erou. Stătea cu Sofonică la televizor și privea revoluția de la București, când au auzit împușcăturile de la Județeană. Mai firave la început, apoi mai repezite. O mașină cu un difuzor trecu pe stradă și cineva striga la megafon, „Ieșiți, bă, nenorociților, să apărați revoluția, nu stați ca șobolanii în case.“ Părea vocea colonelului Goncea, dar nu era sigură. Dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Îl aruncă pe masa din sufragerie și se duse la ușile înalte dinspre balcon. Primul impuls fu să le deschidă și să iasă așa, goală, în aerul dimineții, să desfacă larg brațele și să se lase cuprinsă de razele, încă firave, ale Soarelui din început de zi. Simțea pornirea, dulceagă ca un alint, să mângâie mușcatelel înfoiate, roșii, să muște voluptos din carnea sângerie a ghețișoarei, întinsă covor la picioarele ei. Moleșită se prăbuși în fotoliul din dormitor. Așteptă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ieri, a zilelor de alaltăieri și de din totdeauna parcă, a timpului sec, prăbușit după moartea lui Stelian. Dar miracolul nu venea. Dimpotrivă, chiar și așa, zăcând cu ochii închiși în fotoliu, simțea cum prind a țâșni din ea lăstari firavi de înmugurire, cum vițele unor rădăcini alburii îi străpung pielea, cum cruste puroiate crapă, se descojesc și lasă în locul lor doar mătasea umedă, îmbujorată, a unei pajiști abia trezite din amorțire. Toropită, abia mișcându-se, de parcă atunci învăța să umble
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Replace all (II) Se înghesuiau la citit mai ales toți nevoiașii. Mulți dintre ei abia silabiseau. Erau încă mulți bătrânei care făcuseră cândva, prin anii ’50, cursurile de alfabetizare. Dar veneau și destui tineri de 17-18 ani, cu atât de firave cunoștințe în ale alfabetului, încât abia buchiseau. Zăboveau, nedumeriți, intrigați și ușor speriați mai ales când dădeau de liniuțele de despărțire a cuvintelor dintr-un rând în altul. Poticnelele lor îi enervau până și pe cei mai răbdători. Mâncau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dezvelit. A dat o petrecere atunci... Două camioane de cârnați și bere a-mpărțit. Și muzică, cu luminație! N-o asculta. O urmărea doar, gândindu-se cum o fi arătat atunci, puștoaică, în docar lângă taică-su. O și vedea, slăbuță, firavă, cu ochii ei mari, ochi bouleni cum îi plăcea s-o necăjească, strângându-l speriată de picior pe tatăl ei ridicat, cu biciul în mână. Zâmbi înduioșat. - Am văzut și eu multe de-astea de când m-am întors. Știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Thierry. —Ah, iar îl avem pe Thierry coregraf? Excelent. Vreau să fac multe tumbe și el se pricepe de minune. Marie, care îl juca pe Puck, își descheie jacheta și o aruncă pe un scaun. Așa dezgolită, părea chiar mai firavă decât mi-o închipuisem, cu o talie minusculă, gata să se frângă. —Avem cafea? —Matthew a pus un ibric la fiert pe undeva prin camera de aranjamente florale. Camera de ce? —Drăguță, suntem într-o casă parohială, zise tărăgănat un nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pâine prăjită - în loc să remarce că, din câte își dădea seama, nu erau șanse să se declare foamete în zona metropolitană londoneză sau să se întrebe mieros cum de a putut Bill să vâre atât de multe în trupul său cel firav, Hugo tăcu din gură. Totuși, nu-l slăbi pe Bill din priviri nici când ștafeta prezentărilor făcu turul mesei; într-adevăr, îl blagoslovi cu cel mai dulce dintre zâmbete. Bill dădea din ce în ce mai multe semne de nerăbdare. Lista personajelor părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
treaba aici. Sau poate facem un schimb: eu îl luam pe Lurch și pe Bez - păi, era o lampă veche cu oxiacetilenă pe undeva prin studio, care probabil că valora deja ceva ca obiect de colecție ... —Alo! Sam? O voce firavă, care mă striga pe nume, se auzi foarte slab, printre chitarele dezlănțuite ale lui Depeche Mode, într-una din zilele lor proaste - probabil că cei din trupă uitaseră să facă o pauză între supradoze. —Iu-hu! Lurch! Dădui din mâini ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu din același motiv. Am trecut pe lângă ei și am mai făcut câțiva pași, până când am ajuns într-un loc în care puteam vedea mai bine ce se petrece deasupra capetelor noastre și mi-am dat capul pe spate. Silueta firavă a Tabithei se zărea mergând de-a lungul podului fix și îngust către platforma de servicii. Chiar dacă nu puteau s-o coboare, măcar reușiseră s-o urce din nou. În timp ce o urmăream, Tabitha s-a balansat un pic și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
avusese loc cu o lună În urmă pe cheiul de la Zettere. Fusese bătut atât de sălbatic, Încât poliția fusese la Început sigură că era opera unei bande. În schimb, doar după o singură zi, descoperiseră că ucigașul era un băiat firav de șaisprezece ani,. Victima era un tânăr homosexual, iar tatăl ucigașului era un fascist recunoscut, care-i inculcase fiului său doctrinele conform cărora comuniștii și pederaștii erau niște paraziți care meritau doar moartea. Așa că, la ora cinci Într-o dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Da. — Ce ați dori să aflați? — Aș dori să aflu cine l-a omorât, zise Brunetti impasibil. Butterworth ezită o clipă, neștiind cum să ia remarca, apoi se hotărî s-o trateze ca pe-o glumă. — Da, zise el, râsul firav abia trecându-i de buze, tuturor ne-ar plăcea să aflăm asta. Dar nu sunt sigur că aveam vreo informați care să ne ajute să aflăm cine a făcut-o. — Ce informații aveți? Bărbatul Împinse dosarul spre Brunetti. Chiar dacă știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
atunci, că suferă de ceva ce ei nu Înțeleg? Îi vor mai pierde o dată fișele medicale? Brunetti voia să-i spună că nimic din toate astea nu era vina lui, dar acesta i se părea un gest de protest prea firav, așa că nu spuse nimic. După răbufnirea ei, Paola Își dădu seama cât de zadarnic era și se Întoarse la lucruri mai practice. — Ce ai de gând să faci? Nu știu. Făcu o pauză, apoi spuse: — Vreau să stau de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]