2,054 matches
-
și structurile tribale ale popoarelor supuse În provinciile apusene ale Imperiului, cele latine. Romanizarea lor semnifică o inserare În provincii, districte și teritorii, pe care abilitatea administrativă romană a creat-o treptat. Și aceste noi realități administrative capătă curând o fizionomie sacrală. Districtul Își are un geniu al său (genius conventus)2, consiliul provinciei (concilium provinciae) alegând un flamen și o flaminica pentru cultul imperial. b) Atât delimitarea cât și semnificația religioasă a subdiviziunilor personale sunt transformate radical din motive demografice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fiul lui Seleucos (281-261 Î.Hr.), Macedonia și Grecia sub Anxe "An"tigonos Gonatas (276-239 Î.Hr.). Din această panoramă mobilă, marcată de echilibre precare și Înfruntări sângeroase, Grecia apare la Începuturile veacului al III-lea Î.Hr. cu o fizionomie complexă și instabilă, căreia evenimentele viitoare Îi vor dovedi repede fragilitatea intrinsecă: aflată În mare parte sub controlul puterii macedonene, ea Își menține În diferite cetăți, și mai ales la Atenaxe "Atena", o mai mult sau mai puțin reală autonomie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
definește tot ceea ce este grec În opoziție cu „diferit”, reprezentat de termenul „barbari”, adică de toate popoarele care nu erau grecești, conform lui Droysen, termenul „elenism”, În măsura În care este raportat la ultimele trei veacuri anterioare erei creștine, Înțelege să exprime complexa fizionomie culturală a acestei epoci. Ea rezultă din Întâlnirea și amestecul mai mult sau mai puțin profund Între elementul grecesc și diferitele tradiții ale popoarelor, În special răsăritene, dar și apusene, care au venit În contactul cel mai direct cu acest
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Intensificându-și contactele În epoca elenistă și, ulterior, În perioada imperială romană, substanțialele analogii structurale ale tradițiilor religioase ale popoarelor din jurul Mediteranei, deci caracterul lor național și ansamblul politeist, au făcut posibil fenomenul cosmopolitismului, care, În această epocă, Îi caracterizează fizionomia. Într-adevăr asistăm la răspândirea progresivă dincolo de respectivele lor granițe naționale a anumitor culte sau a unor ansambluri mitico-rituale ce gravitează În jurul unei singure divinități sau al unor „familii” divine, așa cum este cazul cultelor orientale ce se răspândesc În Grecia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a fenomenelor ce trebuie examinate, care, În mod inevitabil, limitează și este Încredințată evaluării personale a cercetătorului. De la Începuturile epocii elenistice la edictul lui Teodosius din 392 d.Hr., care interzice practicarea cultului păgân, istoria religiei grecești, deși Își menține fizionomia individuală, se intersectează În largă măsură sau măcar merge În paralel, din motivele enunțate mai sus, cu istoria religioasă a lumii antice. Așadar, este cu neputință, cu atât mai mult În spațiul limitat al acestei abordări, să pretindem că oferim
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai mult În spațiul limitat al acestei abordări, să pretindem că oferim un cadru exhaustiv, ca să nu spunem complet. Cu toate acestea, din cauza deosebitei lor importanțe și specificități, unele componente ale acestuia se vor dovedi referențe utile pentru definirea Întregii fizionomii a unui context religios, care - prin densitatea conținuturilor, În Îmbinarea elementelor practico-rituale și mitice, pe de o parte, și a unor reflecții la nivel teologic, cosmologic și antropologic, de cealaltă parte, acolo unde Însăși filozofia greacă a fost mereu antrenată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de Întemeierea unor culte noi care, Într-o primă instanță, au reprezentat patrimoniul „național” al celor imigrați, În omogenitatea fundamentală a structurilor politeiste ale lumii din jurul bazinului mediteranean, iar apoi au câștigat treptat interesul și devoțiunea populației locale, asumând acea fizionomie cosmopolită și totodată individualistă pe care am indicat-o deja ca trăsătură distinctivă a experienței religioase elenistice. Și În legătură cu acest lucru este nimerit să distingem Între evenimentele din epoca elenistică și cele din epoca imperială romană, din moment ce, neexistând o soluție
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acel eveniment. În orice caz, dincolo de elaborările mitice, descoperirea pe acropola cetății a unor imagini ale zeiței, ce pot fi datate la jumătatea secolului al VI-lea Î.Hr. confirmă prezența timpurie a acestei figuri divine pe pământ grecesc, unde fizionomia și cultul ei au suferit o elenizare profundă, reflectată, printre altele, În iconografie și În asimilarea cu Rhea sau câteodată cu Demetraxe "Demetra", dar, În același timp, și-au și menținut, În componenta mistico-orgiastică ce le era cunoscută autorilor din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Tyhe sau Fortunaxe "Fortuna", cu care o invocă numeroși credincioși și care Își află o ilustrare vie În Întâmplările lui Luciusxe "Lucius", povestite În Metamorfozele lui Apuleius, În timp ce, pe de o parte, dă Întreaga măsură a dimensiunii tipic elenistice a fizionomiei zeiței, de cealaltă parte, motivează simpatia excepțională de care s-a bucurat cultul ei În această perioadă. Cu alte cuvinte, figura zeiței Isis, În bogăția și varietatea atributelor amintite și mai ales În calitatea ei de putere dominatoare a destinului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
căutării corpului sfârtecat al soțului și a celebrării acelor rituri funerare prin care, așa cum povestește aretalogia de la Oxyrhinchos, ea „l-a făcut nemuritor pe marele Osiris” (Pap. Oxyr. XI, 1915, nr. 1380, 242 = Turchi nr. 230). Autorul grec, martor al fizionomiei cultului și al valențelor sale ideologice așa cum se configuraseră ele În secolele I-II d.Hr., afirmă că zeița, după ce l-a biruit pe Typhon/Seth, nu s-a Împăcat cu gândul ca luptele și chinurile pe care le Îndurase
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și grecești, propunând o ideologie complexă de inspirație cosmozofică și, totodată, o etică severă de angajament activ În viața socială, după exemplul „zeului neînvins” titular al misteriilor (Bianchi, 1979; Bianchi-Vermaseren, 1982). Dacă marile tradiții religioase orientale pe model grec asumă fizionomia ezoterică și inițiatică, În perioada elenistică și romană misteriile grecești de tradiție antică, așa cum sunt cultele de la Eleusis și din Samotrace, rămân esențiale și atrag la ele credincioși din cele mai diferite naționalități. Importanți reprezentanți ai Romei republicane, ca Sylla
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
26, 3). Figura ce răsare vie din paginile micului și prețiosului pamflet al lui Lucian, motivat În misiunea lui denigratoare și de extraordinara faimă obținută de noul oracol, atrage atenția istoricului religiilor prin excepționala convergență a datelor care Îi alcătuiesc fizionomia și activitatea, constituind-o Într-o paradigmă a unor aspecte esențiale ale ethos-ului religios al epocii. După ce a primit o educație În artele medicale și În practica divinatorie de la un personaj care exercita tocmai profesia de medic și, „fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
biografia scrisă de Filostrat, este dificil, dacă nu chiar imposibil, să discernem Între realitatea istorică și sedimentările imaginarului colectiv În jurul figurii taumaturgice a lui Apollonius din Tyana, fără să neglijăm, firește, ampla și hotărâtoarea parte a biografului Însuși, care construiește fizionomia eroului conform unor scheme și premise tipice ale vremii sale. Dacă Viața lui Apollonius reprezintă, așadar, un document al instanțelor culturale și religioase ale Începuturilor veacului al III-lea, nici continuitatea față de o tradiție mai veche, pentru care Înțeleptul din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
neoplatonică, ce apare totuși foarte diversificată și cunoaște dezvoltări și soluții variate În timp și În situațiile istorice diferențiate În care evoluează reprezentanții ei. Este oportună o abordare distinctă a celor mai mari exponenți ai ei, ca să arătăm specificitatea respectivelor fizionomii și, cu toate că o continuitate a temelor și a intereselor există, să subliniem diferențele și câteodată adevăratele contrapoziții care se conturează Între ele. a) Plotin Sosit la Roma În 244 d.Hr., după ce și-a maturizat la Alexandria, pe lângă Ammonius Saccas
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu toate că o continuitate a temelor și a intereselor există, să subliniem diferențele și câteodată adevăratele contrapoziții care se conturează Între ele. a) Plotin Sosit la Roma În 244 d.Hr., după ce și-a maturizat la Alexandria, pe lângă Ammonius Saccas, propria fizionomie filozofică, Plotin elaborează În interiorul unui cerc de discipoli, Într-o fructuoasă confruntare de idei cu exponenții platonismului din generația precedentă, un sistem propriu și original de gândire, Înrădăcinat, din punct de vedere programatic, pe terenul platonic. Din acesta ne interesează
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
bună radiografie a mediilor infracționale, chiar dacă sensul demonstrației e fals, iar incursiunile psihologice extrem de sumare. În Samsarul, bunăoară, sunt anchetați locatarii unui bloc în care a avut loc o crimă, prilej de a pune în mișcare un întreg repertoriu de fizionomii, comportamente și limbaje: adolescenta pură (Anda Deheleanu), gestionarul hoț (Ștefan Mărăcineanu), femeia vulgară și ușuratică, sprijin neprețuit pentru detectiv datorită limbuției sale (Roza Mărgărit), bătrânul care își transformă casa în tractir (Aram Agopian) sau actrița proxenetă (Mariana Pop). Oarecum diferit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285629_a_286958]
-
principala atitudine ce va anima preocupările redacției: veștejirea politicianismului. Într-un articol cu caracter de bilanț, În marginea anului literar, Ion Pas dezaprobă tendința preponderent tradiționalistă din literatura română, considerând-o vetustă și prăfuită. Autorul pledează pentru racordarea literaturii la „fizionomia vieții sociale”, care „e cu totul alta decât cea de dinaintea războiului”, afirmând că „literatura noastră de până acum, cu miros de sulcină și de opinci, și-a avut rostul său”, devenit revolut. Rubrici: „Cărți. Reviste”, „Pe marginea cărților”, „Mărunte”, „Tribuna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288535_a_289864]
-
oameni complotau la Kremlin, ei nu erau personalități publice și se afișau doar ocazional la ceremoniile publice. Acum, au fost Însă nevoiți să apară În presa audiovizuală pentru a-și justifica acțiunile - iar publicul a avut ocazia să observe Îndeaproape fizionomia socialismului oficial decăzut. Boris Elțîn nu putea rata ocazia. Prestigiul lui crescuse și mai mult după o Întâlnire personală cu George Bush, În timpul vizitei președintelui american În URSS, cu numai trei săptămâni Înainte. Pe 19 august, el a denunțat public
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
XIX, prima jumătate a secolului XX). A primit premiul revistei Cuvântul pe 2005 pentru volumul Explorări în comunismul românesc (coautori: Paul Cernat, Ion Manolescu, Ioan Stanomir), premiul pentru debut al revistei Observator cultural pe anul 2007 cu Mateiu I. Caragiale fizionomii decadente, premiul "Ion Cantacuzino" al Uniunii Cineaștilor din România, Asociația Criticilor de Film pe 2008 pentru profesionalismul întregii activității publicistice, Premiul (Cartea anului 2009) a USRFiliala Dobrogea pentru volumul Cinema (povestiri) (2009). Este membru USR și UCIN din 2010, membru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tehnice a limbajului pictural. Fapt definitoriu pentru simbolism, pictorul pictează idei trecute prin filtrul oniric și transfigurate la nivelul unei viziuni. "De Chavannes cugetă. Gândirea-i se face vis, visul se face viziune. Ideia e pusă în imagini. Din departe fizionomia reală se perde, fețele plutesc ca într'o poesie din trecut. Fantazia lui capătă o realitate nouă. Simplificate, frescele iau un caracter legendar, peisagiul slobod e înveluit ca într-un strai de eres, compoziția devine mitică, scenele se petrec pare-că
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
întâlnim și la unul dintre discipolii lui Stere, M. Ralea (1896-1964). Acesta susținea că țăranul este, pentru geografia românească, expresia „legilor necesare ale determinismului social”. „Suntem o țară în majoritate de țărani și istoria ne arată că toate societățile manifestă fizionomia elementelor lor dominante în producția lor economică. Simpatic sau antipatic, țăranul e o realitate” care trebuie acceptată de oricine o examinează dintr-un unghi sociologic (Ralea, 1928). Evaluând modelul poporanist și țărănist asupra structurii și direcției de evoluție a societății
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
final ținea de domeniul patologiei spirituale: "purificarea României de lepra" celor patru agenți patogeni: i) evreul; ii) comunismul; iii) politicianismul care au prosperat în contextul și iv) democrației (Weber, 1995, p. 115). Cartea lui Z. Ornea, în care face o fizionomie a spiritualității extremiste prevalente în Anii treizeci, conține o impresionantă colecție de citate culese din publicistica epocii și reproduse in extenso, care reușesc să șocheze lectorul prin vitriolantele vituperații adresate programului reformator urmărit de generația pașoptistă. Democrația, la pachet cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
naturii memoriei colective, am păstrat pentru finalul acestei cărți metafora despre care credem că surprinde cel mai bine dinamica istorică a fenomenului memoriei. Face aceasta întrucât reușește să pună în evidență tensiunea funciară în care subzistă memoria colectivă, a cărei fizionomie este configurată de înfruntarea forțelor revizioniste ale prezentului cu forța rezistivă a tradiției trecutului. Este metafora palimpsestului. O considerăm mai relevantă decât celelalte din mai multe motive. În primul rând, fiind o metaforă livrescă, se potrivește de minune cu orientarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
309 Biserica ......................................................................................... 310 Școala umbrăreșteană sătească ..................................................... 323 ANEXE ................................................................................................... 337 CUVÂNT ÎNAINTE Monografia unei localități, întocmită pe baza izvoarelor și datelor ce se constituie în probe ale realității istorice, reprezintă actul de identitate al respectivei așezări. Din el se pot desluși fizionomia și evoluția pentru timpul și zona geografică pe care le înfățișează, anumite caracteristici specifice sieși, cât și asemănările cu alte localități, se poate aprecia contribuția materială și spirituală cu care oamenii locului și timpului dat au venit la suma valorilor
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
felul cum arăta o gospodărie umbrăreșteană în vremea respectivă. Abia pentru perioada de acum mai bine de o sută de ani în urmă, am cules din câmpul documentar al Umbrăreștilor anumite date, prin care ni se relevă cam cum arăta fizionomia de ansamblu a unei gospodării sătești, ajunsă astăzi să țină de domeniul istoriei. Subliniem din capul locului că atunci, ca și acum, gospodăriile țărănești, ca mărime și bogăție de inventar, se deosebeau unele de altele. În genere însă, ele se
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]