58,483 matches
-
de rachiu mai cumpără și doi din cei patru cai care trăgeau automobilul luxos al generalului. * * * Dialoguri. Doi bătrâni, la coadă, la pâine. ,,La botez, trebuie să te duci cu flori, la nuntă flori, la onomastică flori..." - Și la mort, flori, îi aduse aminte celălalt numaidecât, care avea o sacoșă goală pe care scria Victoria. - Da, așa e, își aduse aminte celălalt, și la înmormântare flori! - Dar de unde atâția bani?! - Și criza abia a început, îi aminti al doilea... După ce tac
Crochiuri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15680_a_17005]
-
trebuie să te duci cu flori, la nuntă flori, la onomastică flori..." - Și la mort, flori, îi aduse aminte celălalt numaidecât, care avea o sacoșă goală pe care scria Victoria. - Da, așa e, își aduse aminte celălalt, și la înmormântare flori! - Dar de unde atâția bani?! - Și criza abia a început, îi aminti al doilea... După ce tac, și mai înaintează, primul spune că în dimineața respectivă a văzut multe femei măturând... Să fie vreo sărbătoare, și noi să nu știm? face către
Crochiuri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15680_a_17005]
-
mediului moral, Nicolae Țone se ia subțire în derîdere, cu o pudoare de sentimental disimulat printr-o afectare cinică: ,,nu incendiez întunericul pentru că nu am răbdare să o fac în sîngele lui negru mă culc ca-ntr-un culcuș din flori albăstrii de cucută/ ca-ntr-o plapumă fără stăpîn fără prieten ca-ntr-o fîntînă încă nesăpată/ picioarelor mele le spun rugăciuni păgîne le pun înainte foarte flămînd fiind să pască întîmplări sălbatice cu munți și păduri îndepărtate poate chiar
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
mațe în adîncul ochilor sub bărbie sub unghii/ le dau înapoi ani inocență libertate nopți călduroase candoare frumusețe nebunie suportabilă potență/ și ei recunsocători îmi sărută haina ciudată îmi umplu buzunarele cu rugăminți cu taine cu bomboane de frunze și flori/ mă ridică unii pe brațe alții m-aplaudă mulți dintre ei îmi spală mîinile și picioarele cu limbile și lacrima lor" (duminici de păpădie iisus cu haine de iarbă). O candidă infatuare, oscilînd între postura de nabab de basm și
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
pentru stârpirea șoarecilor, în care nu mai aveau decât să pună ceva șoricioaică... Era pe la Pașcani. Loc important... Scena cu paparuda în satul din Ialomița; vin mai multe țigănci dintre care unele tinere îmbrăcate în frunze, foi de porumb, de floarea soarelui și dansează țipând și dansând, fiicele Indiei; toți aruncă în ele căldări de apă, orice sursă de apă, să se termine cu seceta; ...în timp ce eroul privește scena, ca și când ar fi împrejurările unui destin ce ar fi putut să fie
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
frate sub ascultare, mă rugam Înaintea icoanei Maicii Domnului și rugăciunea lui Iisus a intrat În inima mea și a Început să se rostească de la sine”<footnote Ibidem, p. 41 footnote>. Ieroschimonahul Daniil Tudor spunea despre Fecioara Maria că „...această Floare a neprihănirii care a rodit pe Dumnezeu În ramura lui Iesei nu este decât carne de rugăciune”<footnote Ieroschim. Daniil Sandu Tudor, Dumnezeu-Dragoste, Editura “Christiana”, București, 2000, p. 224 footnote>. Același autor, În „Imnul acatist la Rugul Aprins”, scrie: „Cine
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
ce satisfacție poți avea să respiri același aer cu Gigi Nețoiu sau cu cinicii afaceriști din clanul Becali. Dar de ce să mă mir? Când președintele unui partid cu o doctrină onorabilă stă umăr la umăr cu Funar și depune smerit flori la statuia nu știu cărei personalități liberale, te cam încearcă un sentiment de "procesul etapei"! Chiar e musai ca oameni presupus onești să transfere o parte din prestigiul lor asupra leprelor? Nevoia de succes ieftin și imediat torpilează rațiunea, iar datul poalelor
Sentimentul românesc al "procesului etapei" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15759_a_17084]
-
filme noi, nouțe, asemenea Omului nostru din Panama sau Idila căpitanului Corelli, actualmente în premieră pe toate ecranele lumii. Așadar, filme pe săturate, pentru toate gusturile, pentru toate vârstele și, ceea ce e mai important, filme europene. E drept, cu o floare nu se face primăvară! Dar, o infuzie de astfel și de altfel de cinema într-o mare de filme americane nu strică. Și apoi, e bine să mai vedem, din când în când, cum stăm cu cea de-a șaptea
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
său de moarte, în care relatează, după trei ani și trei luni de la arestare, insignifianța acuzațiilor ce i se aduc, argumentînd, pe larg, nevinovăția lui. Dar tot ce suferise pînă atunci în anchetă (dăduse 250 de declarații, cele mai multe noaptea) erau floare la ureche. În septembrie 1952, un maniac dezumanizat, Șoltuțiu, preia conducerea anchetei, îndeaproape controlat și dirijat de consilierul sovietic Mihailov. În toamna lui 1952 acest cîinos și zelos Șoltuțiu întocmește un plan al anchetei care urmărea să dovedească faptul că
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
a topi schisma interioară). Lumea văzută de Eminescu apare ca o succesiune de sfere concentrice în care moartea, pandant al neființei primordial existente în prima și cea mai cuprinzătoare sferă, este condiția trecerii dintr-o sferă a lumii în alta. Floare albastră se eliberează de complexul lui Novalis și, într-o interpretare care ține cont mai ales de contextul poetic românesc al apariției sale (modelul retoric al poeziei de dragoste funcțional în secolul al XIX-lea), se explică, prin grila simbolică
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
Haina de cînepă. Dar masca ghidușă a căzut: cîmpiile sînt "molestate de carnavale", "ador să călătoresc pe scară, vecinul de colivie/ să-mi sufle în ceafă aburi de moarte/ Sunt zeița pungilor de plastic, a biletelor de tramvai", "în gura florilor gîlgîie motorina". Pan și-a pierdut harul: "ursuz, încîlcit, maniac/ Cum un vrej de dovleac./ Rău la vorbă, nevrotic, poluat./ (...) Oricum s-a ramolit". Lumea e degradată iremediabil și toate lucrurile au căzut în cotidianul strict, sufocant: "în mucegaiul ocru-auriu
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
Heliade-Rădulescu pentru a desemna trupul, el este reutilizat în poezie abia de Voiculescu sau Ion Barbu, căutători de vocabule inedite. Putem depista și cuvintele cu cel mai mare succes: cer, cenușă, cărare, drum, casă, ceață cîntec, clopot, cuvînt, dimineață, fîntînă, floare, foc, fum, dar nu și flacără, ș.a.m.d. Dicționarul, cu toate precauțiile necesare în fața unui instrument care nu-și propune și nici nu are cum fi exhaustiv, este util și pentru studii comparate ale limbilor poetice, caracterizări sine ira
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
spectaculos, ca frunzișul prăfuit al arborilor dintr-un mare oraș după o ploaie de vară. Chiar și situații din care scriitorii au făcut de multă vreme locuri comune ale literaturii, cum ar fi răsărirea lunii sau înmânarea unui buchet de flori femeii iubite, par evocate acum pentru întâia dată. Surprinzător, pentru cititorii sceptici, este faptul că prozatorul folosește, în numărul său de prestidigitație, pe scară largă metafora, străvechea figură de stil considerată de atâția specialiști uzată moral. Iată însă că în
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
doar cel mai împlinit și substanțial spectacol al lui Hausvater, dar și o montare importantă a ultimilor zece ani, un punct major în istoria Teatrului Național din Iași. După experiența cu trupa Teatrului Odeon și cu șocantul ...au pus cătușe florilor, Hausvater a comunicat foarte bine cu trupa ieșeană, care s-a dat pe mîna lui pînă la capăt. De devotament, și chiar mai mult decît atît, s-a bucurat peste tot pe unde a trecut. Și totuși, cele mai multe montări din
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
moment dat (simplific aici o discuție mai lungă, în care nu lipsesc puncte de vedere contradictorii) ca un masculin sau un neutru singular: cu atât mai mult cu cît forma corespunzătoare a articolului hotărît -le (Paștele, Paștile - ca în casele, florile) e identică cu varianta articolului masculin și neutru singular, după un substantiv cu finala în -e (fratele, numele). Ca formă masculină sau neutră cu comportament gramatical specific s-a impus Paște (dovadă genitivul Paștelui). Dicționarul limbii române (DLR, tomul VIII
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
factorul compasional. E un elogiu în care iubirea e răscumpărată prin mila față de aspectele "dezmoștenite", încifrate în barochismul răscumpărător, la rîndul său, în plan formal. O iubire aprofundată strălucește prin jerbele exaltatelor enumerări: "Laudă ție, obsesie blondă a morții. Laudă florilor înalte/ ale fînețelor, dar și celor mici: lipsite doar în aparență/ de prestigiu și care se numără, în felul lor,/ printre lucrurile mai greu de împlinit ale acestei lumi./ Laudă puținelor clipe,/ în care ni s-a dat să vedem
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
deplină a aparențelor plastice între ele, ca și cu sufletul intens contemplativ al poetului, în virtutea unei esențe unice: "N-am mai băut de mult/ o rochie de fată. N-am mai sărutat de mult/ - pe gură și pe pulpe - o floare căzută pe jos dintre tei!" (Dați-mi o scurtă vacanță). Ca și: Se scutură salcia. Se scutură plopii./ Se scutură frunza:/ este ca și cum ne-ar fi răzuite sufletele/ de solzii lor de mrene sărite pe uscat" (Începe tangoul. Începe valsul
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
de mii de țărani (marea majoritatea analfabeți) în slujba "agenturilor" străine? Să fi fost deportații din Bărăgan niște primejdioși asasini care trebuiau izolați fără zăbavă? Și-au trădat cumva țara marii patrioți care au înfăptuit România Mare? Să fi reprezentat floarea intelectulității române primejdia cea mai mare pentru popor? Când voi întâlni un singur securist care să-și asume crimele constante ale instituției din care-a făcut parte, voi fi și eu la fel de îngrijorat de soarta documentelor pierdute. Până atunci, constat
Poliție politică, poliție politicoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16246_a_17571]
-
organizau ședințe de demascare pentru "delicte" ca "intimism, cosmopolitism, decadentism", consecințele fiind ostracizări de diferite grade. Ați publicat totuși, în anii la care vă referiți, numeroase volume de versuri: Sufletul nostru (1949); An viu - nouă sute și șaptesprezece (1949); Tinerețe (1953); Florile patriei (1954); Versuri alese (1955), apoi Vârstele anului (1957); Dialogul vântului cu marea (1957); Sărbătorile zilnice (1961); Spectacol în aer liber (1961); Să ne facem daruri (1963). În ce măsură aceste volume poartă pecetea epocii în care au fost scrise? Ultimele cinci
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
din toată inima că a fost evident acest lucru. Am făcut în ultimii ani cu bani incredibil de puțini mai mult decît niște ministere și sînt mulțumit. Cît despre Basarabia, situația mi se pare tragică. Nici măcar în etapa podului cu flori nu mai sîntem. Atunci apăruse o speranță, se putea mai mult, credeam în unire. Măcar în spirit. Azi nu mai există nici măcar iluzii fiindcă de un deceniu nu există nici o strategie. Sau n-am descoperit-o eu. Pînă azi nu
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
unei copilării vizionare, în melanjul de imaginar și senzorial, de întristată puritate și artificiu grațios, ce ne reamintește cantilena eseniniană: "E aici un început de seară,/ Se văd ruinele unei cetăți de mărgean,/ Tu aștepți scrisorile mele ca pe niște flori/ Și-ți amintești de cînd un puști eram.// Mărfuri se arată; și cumpărători./ Ție soarele îți clipește obosit,/ Lăsînd bani de aur prin bucătărie/ Pentru nevăzutul păr încărunțit.// Dar cine să știe, cine să știe.../ Mărul proaspăt e și preafrumos
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
nevăzutul păr încărunțit.// Dar cine să știe, cine să știe.../ Mărul proaspăt e și preafrumos,/ Plasă de fluturi pe creanga/ Ta vlăguită clipele de prisos.// E aici un început de seară,/ Se văd ruinele unei cetăți de mărgean,/ Tu aștepți florile mele de hîrtie/ Sprijinită de lacrimi ca de un geam" (Început de seară). Pentru ca aceeași frenezie să se exprime și în codul opus, al înverșunării grotești, al demoniei care caricaturizează. Făurită dintr-o unică substanță, viziunea apare răsturnată: "Am ieșit
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
-le ca pe un cuțit vinețiu/ Prin aerul tot mai umil și mai greu" (Pavilionul de noapte). Paradoxal, Alexandru Mușina își resimte criza ca o consolare, vorbind despre "căldura singurătății" (Ruth și eu cel tînăr) și specificînd dubla valență a "florilor răului", "cînd însăși duhoarea trupului tău se preface în mireasmă" (ibidem). Alexandru Mușina, Tea, Ed. Axa, Botoșani, 1999, 158 pag., preț nespecificat.
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
Ediția a fost preluată, tîrziu, de Muzeul Literaturii Române, încheind-o abia în 1998. Pentru încheierea acestui monument au fost necesari 59 de ani. E simbolul soartei edițiilor critice la noi. N. Georgescu, Eminescu și editorii săi, două volume. Editura Floare Albastră, 2000.
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
stânga! Guvernarea pedeseristă se anunță, așadar, încă de pe acum, un eșec de proporții. Tragedia va fi cu atât mai mare cu cât și-o provoacă de bunăvoie și nesiliți de nimeni. Inexistenta opoziție nu-i poate atinge nici cu o floare, așa încât nu vor avea, peste un an sau doi, pe cine să dea vina. Acest articol nici măcar nu este o critică a politicii pedeserist-securiste, ci un simplu fragment de jurnal la instaurarea calmă, tacticoasă și cinică a tragediei.
Bazinul carbonifer-securist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16327_a_17652]