5,879 matches
-
istoriografia bizantină și sud-slavă, cea mai importantă fiind Cronica lui Constantin Manasses (1922), istoriografia românească - Vechile cronici moldovenești până la Ureche (1891), Cronice inedite atingătoare de istoria românilor (1895), Letopisețul lui Azarie (publicat în „Analele Academiei Române”, 1908-1909) -, precum și texte literare sau folclorice medievale - O traducere moldovenească a „Vieții lui Bertoldo” din veacul al XVIII-lea („Convorbiri literare”, 1891), Vlad Țepeș și narațiunile germane și rusești asupra lui (1896) -, dar și scrieri legate de relațiile cu alte culturi sau de istorie a vechilor
BOGDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285785_a_287114]
-
motive și tehnici de versificație din poezia epocii. Sinceritatea exprimării și dramatismul nesofisticat conferă versului său o sobrietate tulburătoare, cu inflexiuni incantatorii. Spectrul tematic tradițional - poezie erotică, poezie patriotică și de război - este completat cu versurile „de la Canal”, de tip folcloric, care, compuse într-un registru grav, au circulat oral printre deținuții gulagurilor comuniste. Poezia postbelică semnată de C. capătă tente filosofice, exprimate prin metafore elocvente. C. este și autor de versuri pentru copii: Micul meu atlas (1976), Imn pentru flacăra
CIURUNGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286288_a_287617]
-
Poeziile scrise de C. se disting prin melodicitate și acuratețe prozodică deosebită. A compus o amplă eglogă, tipărită într-o primă ediție în 1833 și reluată, în 1860, sub titlul Drama pastorale. Ca și în celelalte versuri, unele de inspirație folclorică, el arată predilecție pentru universul rustic și limbajul lui specific. Imagini sobre, înviorate de oralitatea populară și de folosirea unor motive fantastice, îi caracterizează în genere stihurile. A tradus din Goethe, Manzoni și E. Sue, precum și poeme arabe ori fragmente
CIPARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
cu teza Cântecul funerar și contextul său etnografic pe Valea Șomuzului Mare, susținută la Universitatea din Cluj-Napoca în 1978. Colaborează la Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (1979; Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române), redactând articole despre folcloriști, genuri, specii folclorice și reviste de specialitate. Din octombrie 1991 este profesor-asociat la Facultatea de Istorie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași și, din același an, director al Centrului Județean al Creației Populare Iași. Din 1999 este profesor la Facultatea de Litere
CIUBOTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286282_a_287611]
-
Un bogat capitol inventariază motivele existente în cântecele funebre din Moldova. În Valea Șomuzului Mare (I-II, 1991), C. realizează o monografie nu doar a spiritualității zonei situate în Podișul Sucevei, ci și a coordonatelor ei etnografice. Investigarea etnografică și folclorică a cincizeci de localități, de-a lungul a mai bine de două decenii, a determinat lărgirea ariei de cercetare, mulți locuitori din zonă fiind urmașii unor băjenari din Transilvania. Constatarea unor identități între folclorul șomuzean și cel transilvănean i-a
CIUBOTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286282_a_287611]
-
alcătuire a Arhivei de Folclor a Moldovei și Bucovinei de la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” din Iași, în cadrul căreia universul culturii populare este investigat în toată complexitatea sa (fondul arhivistic conține peste 170 000 de documente etnofolclorice). SCRIERI: Chestionar folcloric și etnografic general, Iași, 1970; Vânătorii (în colaborare cu Silvia Ionescu), Iași, 1971; Ornamente populare tradiționale din zona Botoșanilor. Cusături, țesături (în colaborare cu Silvia Ciubotaru), Botoșani, 1982; Folclorul obiceiurilor familiale din Moldova (Marea trecere), cu un capitol de etnomuzicologie
CIUBOTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286282_a_287611]
-
Botoșani, 1982; Folclorul obiceiurilor familiale din Moldova (Marea trecere), cu un capitol de etnomuzicologie de Florin Bucescu și Viorel Bârleanu, Iași, 1986; Ornamente populare tradiționale din Moldova. Cusături, țesături (în colaborare cu Silvia Ciubotaru), Iași, 1988; Valea Șomuzului Mare. Monografie folclorică, I-II, cu un capitol de etnomuzicologie de Florin Bucescu și Viorel Bârleanu, Iași, 1991; Marea trecere. Repere etnologice în ceremonialul funebru din Moldova, București, 1999; Catolicii din Moldova. Universul culturii populare, vol. I: Arhitectura populară. Textilele de interior. Portul
CIUBOTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286282_a_287611]
-
1999; Catolicii din Moldova. Universul culturii populare, vol. I: Arhitectura populară. Textilele de interior. Portul popular de sărbătoare, Iași, 1998, vol. II: Obiceiurile familiale și calendaristice, Iași, 2002; Gherăești. Un sat din ținutul Romanului (în colaborare), Iași, 2003. Culegeri: Teatru folcloric din județul Iași, pref. Vasile Adăscăliței, Iași, 1969 (în colaborare cu Vasile Adăscăliței); Folclor din ținutul Rădăuților, pref. Vasile Adăscăliței, Suceava, 1969 (în colaborare cu Vasile Adăscăliței); Cântece și strigături din județul Botoșani, pref. edit., Botoșani, 1980; Ediții: Petru Caraman
CIUBOTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286282_a_287611]
-
mecanic - boala copilăriei etnologiei -, ci prin raportarea orientativă la alte mitologii și prin folosirea prudentă și nuanțată a structurilor și scenariilor mitice (să le numesc) „invariante”. Un rezervor practic nesecat de informații privind mitologia română îl constituie manifestările și textele folclorice, chiar dacă acestea au fost culese abia de la jumătatea secolului al XIX-lea. Relația dintre mitologia populară românească, pe de o parte, și mitologia pre- și protoromână, pe de altă parte, pare a fi problema cea mai delicată cu care se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cea contem po rană românească) este curajul de a-și contempla cu obiectivitate propria devenire istorică și culturală, fără menajamente și fără înfrumusețări decorativiste. Este evident faptul că principalele surse de reconstituire a mitolo- giei românești sunt textele și manifestările folclorice, fenomene cultu rale caracterizate prin anonimat și oralitate. Din punctul de vedere al cercetătorului, dezavantajul pe care îl prezintă o cultură tradițională, eminamente orală (sărăcia izvoarelor scrise), este recom- pensat de un avantaj esențial : perpetuarea în forme vii a unor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mitic (5). Nu numai rămânerea la stadiul deplângerii penuriei de izvoare scrise vizând paleomitologia autohtonă este, așa cum am spus, inefi- cientă, ci și cantonarea în stadiul de a ne felicita pentru bogăția de informații mitice pe care le conțin creațiile folclorice. Imensa materie culturală culeasă de folcloriști este abia o materie primă pentru cercetătorul mitologiei populare. Acesta o supune unui demers de arheologie culturală, care implică mai multe faze : intuirea locului unde trebuie săpat, dezgroparea unor relicve acoperite de aluviuni, interpretarea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Sf. Ilie a devenit nu numai un patron meteorologic, dar și campionul luptei cu Diavolul. Orice fulgerare este privită în popor ca o lovitură dată Diavolului de către Sf. Ilie (32, p. 200). Tot Sf. Ilie este cel care, potrivit mitologiei folclorice, se va lupta cu Anticrist la sfârșitul lumii (32, p. 197). El ajunge chiar să fie invocat în descântece pentru a nimici cu fulgerul său pe demonul bolii (13, p. 79). Și tot el, iată, este desemnat să-l înfrunte
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Cerul și Pământul, și a făcut ca Soarele să strălucească” (R.V., VIII, 3, 6 ; cf. 31, p. 216). Am optat pentru comentarea colindei tip Furarea astrelor din mai multe considerente. În primul rând, colinda - în general - face parte dintre speciile folclorice rituale (ca și descântecul, bocetul etc.). Or, este de presupus că anume aceste creații au rămas neschimbate în fondul lor, chiar dacă „unele teme de obârșie străveche au primit coloratură creștină” (93, p. 362). Pentru mentalitatea arhaică și tradițională, alterarea unui
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
românesc. Până la proba contrarie, pot să consider că acest episod - inserat în legenda biblică - este de proveniență românească. O primă întrebare este legitimă. Are acest episod vreo semnificație ? Răspunsul meu este afirmativ. În primul rând pentru că, în general, în creațiile folclorice arhaice nu sunt vehiculate decât accidental motive gratuite. Despre o justificare de ordin estetic nu poate fi vorba. Dimpotrivă, episodul este forțat construit din punct de vedere epic și inter polarea lui în economia legendei este evident artificială. Putem spune
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe Gange, într-o ladă de aramă (26) ; Horus, în delta Nilului, într-un „cuib de papirus” (27) ; Amirani - omologul caucazian al lui Prometeu -, într-un leagăn, pe malul râului (97) etc. Acest motiv mitic a pătruns și în textele folclorice : vezi ampla bibliografie a motivului S 141 (Exposure in boat) în catalogul lui Stith Thompson (34). Îl regăsim și în baladele românești : Pi băițăl l-o luat, în ladițî l-o turnat Și-n maria [= mare] cî l-o dat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
preluate fie (în mod diluat) de preoții creștini, fie (mai ales) de chiar meșterii constructori. Este greu de demonstrat existența în vechime, în spațiul carpato-dunărean, a unor astfel de sacerdoți specializați. Este totuși interesant de trecut în revistă unele date folclorice, etnolo- gice și istorice care par să se refere la această problemă. în unele variante ale legendei tip Meșterul Manole, cea care le dezvăluie constructorilor sacrificiul ce trebuie înfăptuit în vederea întemeierii mănăstirii este o „vrăjitoare”. O astfel de situație întâlnim
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Nu credem că, în acest ultim caz, actul ritual a fost patronat de Atena (zeița pururi castă), ci, mai degrabă, de Demetra - zeiță a fertilității (pământului, dar și a oamenilor), protectoare a locuinței (stabile) și a căsătoriei. Și în textele folclorice românești, Sf. Maria - care a preluat o parte dintre funcțiile unei arhaice divinități a fertilității (70, p. 250) - apare adesea culcată într-un pat, la poalele unui copac cosmic : „La mijloc de cale/ La un paltin mare/ Cu vârfuri pe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Berinde, Simion Lugojan, Contribuții la cunoașterea limbii dacilor, prefață de Ariton Vraciu, Editura Facla, Timișoara, 1984. 89. Aurel Iana, „înmormântarea la români. Credințe și datini din părțile Oraviței”, în Familia, an XXV, 1889, pp. 434-436 ; vezi și Horea Anca, „Texte folclorice din Greoni (Banat)”, în Studii de limbă, literatură și folclor, vol. IV, Reșița, 1978, pp. 305-308. 90. J.G. Frazer, Creanga de aur, vol. I, traducere, prefață și tabel cronologic de Octavian Nistor, note de Gabriela Duda, Editura Minerva, București, 1980
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de dincolo, traducere de Gabriela și Andrei Oișteanu, prefață și note de Andrei Oișteanu, ediția a III-a, Editura Polirom, Iași, 2002 (între timp a apărut o nouă ediție a cărții la Editura Polirom, Iași, 2007). 127. Lazăr Șăineanu, Studii folclorice. Cercetări în domeniul literaturii populare, cuvânt înainte de Dan Horia Mazilu, ediție îngrijită de Alexandru Dobre, Fundația Națională pentru Știință și Artă, București, 2003. 128. Pentru pozițiile diferite adoptate de Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu în privința șamanismului, vezi Andrei Oișteanu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
familie” dendrologică face parte și paltinul. Și nu ca o „rudă săracă”. Excepția pe care o aminteam îl privește pe Simeon Florea Marian, care, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, a adunat o serie de date folclorice referitoare la paltin, în monumentala sa lucrare în 12 volume Botanica poporană română, rămasă până de curând în manuscris (4). Pentru început, voi consemna câteva aspecte istorice și filologice. Denumirile românești (arțar, paltin) care desemnează această specie dendrologică din familia
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Din vârful lui, Dumnezeu plonjează în apele primordiale pentru a aduce „nisipul” necesar creației (14 I, p. 59). Dar nu trebuie să căutăm prea departe. În forme mascate sau atrofiate, valențele cosmogonice ale paltinului se regă- sesc și în textele folclorice bulgărești (69) și românești. Chiar și forma creștină (deci târzie) a unor colinde românești nu este în măsură să „dizolve” arhaica structură „păgână”, cosmogonică a acestora : Dimineața de Crăciun Născutu-mi-a un domn tânăr, Domn tânăr ca Dumnezeu, Tinerel și frăgețel
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
crescut pe o insulă din mijlocul mării și, ulterior, arborele de pe țărmul („prundul”, „schela”) mării. Imaginea mitică inițială și-a pierdut din consistență și semnificație în favoarea unei imagini mai realiste. De regulă, speciile de arbori cosmici care apar în textele folclorice sunt tipice : bradul sau mărul. Foarte adesea însă apare un soi de copac insolit, numit arvun (18, p. 94) sau iarvant (18, p. 95), avron (18, p. 59), avrun, arhim (35, pp. 24, 35), arvânt (19, pp. 31, 35), arvant
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se adună roată bătrânii satului, în ziua sorocită jude- cății” (91, p. 192). Dar anume în privința paltinului și anume în privința rolurilor pe care bănuim că le juca în vechime („de inițiere”, „de învestire”) trebuie făcut din nou apel la textele folclorice. într-un vechi cântec bătrânesc (Trei crai) - cu șase variante cunoscute, culese în jurul anului 1900 din Banat, Oltenia și Muntenia (36, pp. 125-165) - este descris un adevărat „turnir cavaleresc”. Este o confruntare în probe voinicești între mai mulți pretendenți la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Prin verde brădiș, Mărunt aluniș Și ei poposea La paltin galben, La fântână lină, Mulți voinici s-adună (34, p. 426). Arhaicul obicei de a face „dreaptă judecată” la poalele unui arbore sacru este atestat de documente istorice, etnografice sau folclorice atât în spațiul românesc (3, pp. 67 și 112 ; 91, pp. 192-196), cât și aiurea (119). În balada comentată, se pare că rolul de „arbore de judecată” îl joacă paltinul. Caracterul justițiar atribuit acestuia a fost intuit deja de Simeon
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
este însoțit de „a lui crăiasă/ D-albă împărăteasă” (35, p. 115). Făcând o analiză minuțioasă a tuturor aluziilor istorice din cele șase variante cunoscute ale textului, Al.I. Amzulescu a ajuns la concluzia că este vorba de o creație folclorică românească din a doua jumătate a secolului al XV-lea (36, p. 162). Cu numai un secol mai târziu, un călător francez în Moldova l-a văzut pe principele Petru Șchiopul așezat sub un arbore și înconjurat de ofițerii săi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]