425,743 matches
-
caligrafic al smeritului scriptor. Caligrafia, acribia, ceneala luminată reprezintă în egală măsură, așa cum am precizat, daruri aduse Domnului de către celebratorul Său și reflexele grației dumnezeiești așternute asupra acestor daruri, capabile a le asimila sieși, a le consubstanția. Osîrdia scrierii frumoase, formă de ritual sui-generis, devine o cale de apropiere de Pronia cerească. Textul poetului continuă textul liturgic, cu îndreptățirea unui numitor comun de ordin mistic: "Doamne, caligrafiez printre celibatari, printre ibiși împăiați, pentru că sînt în exil. Scriu despre aromele sfinților. întinzîndu-mă
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
proiectul primilor moderni, la care, de exemplu, versul liber însemna mult mai mult decît dispariția unui corset, era anume un mod nou de a defini poezia nu formal, ci substanțial. Dacă poezia din totdeauna fusese legată de versificație, de o formă, adică, acum ea era ancorată într-o materie, în lirism. În al doilea rînd, avangardismul a dorit, și asta de la început, să rupă cu acele convenții, sociale, etice, religioase și literare, care transformau arta într-un produs de consum. Avangardismul
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
noi, pe Apolodor. Dar cum? Într-o gentuță cochetă ducem cartea cea elegantă, iar pe o casetă, interpretarea și vocile unor tineri actori: Ada Milea, Dorina Chiriac, Radu Bînzaru. Știm totul pe de rost, dar nu amestecăm cartea cu această formă năstrușnică de spectacol, inventată de Ada Milea. Astfel, orice călătorie este suportabilă, copilul meu o traversează în transă, orice fel de rău este alungat de vraja poveștii cîntate. Dacă am traversat lumea în lung și-n lat, dacă am ajuns
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
care își folosea inteligența, transformînd-o în instrument al actoriei pe scenă, într-un atuu de primă clasă. Inteligența și ironia încercau, atunci mai precar, acum, plenar, să mascheze timiditatea ei, o timiditate cu accente speciale. Apolodor-ul Adei Milea este o formă de spectacol. Este un one-whomen show de o mare forță, tulburător, o interpretare polofonică, un joc pe voci, roluri, personaje interpretate remarcabil de Ada Milea, cu un simț al actoriei, al acestui gen, cum nu prea găsim pe scene sau
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
P.Ș. - Aceasta e componenta exterioară a expoziției, este aparența ei mecanică, tehnică dacă pot să-i spun așa. Există însă o performanță și în ceea ce privește administrarea propriei creații într-o anumită etapă și a creației înțelese ca energie structurată, ca formă de exprimare care a ajuns la un anumit statut, la un gen de maturitate, dar și a creației orientate, a creației înțelese ca proiect și nu ca discurs global. Din acest punct de vedere, expoziția lui Florin Ciubotaru este una
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
spus o expoziție "farmacon" pentru că lucrează cu otrăvuri și elixiruri într-un dozaj extraordinar. Și circuitul expozițional este foarte bine conceput. P.S. - În mod evident el păstrează autoritatea înaltă a unor repere pe care le avea dinainte. Acest semn în formă de rinichi, de ovul care merge către un anumit tip de fetus, către o ființă nedefinită încă, dar care are un clar potențial germinativ, un potențial cosmogonic... A.M. - ...mie mi-a plăcut să-l asemăn și cu o paletă de
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
eboșă de atelier, dar și o stare placentară a pânzei, iar, pe de altă parte, există produsul foarte bine administrat, dus până la calofilie, constrîns la un fel de disoluție prin perfecțiune. Iar acest tip de migrare a motivului cosmogonic spre forma istoricizată, a ovoidului spre ipostaza lui degradată prin evoluție, se regăsește inclusiv la nivelul obiectului. A.M. - Am o metaforă cinematografică pentru cele doua săli ale galeriei: lucrurile se joacă între Călăuza lui Tarkovsky și Matrix, între materia colcăitoare și finitudinea
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
se joacă între Călăuza lui Tarkovsky și Matrix, între materia colcăitoare și finitudinea artificială. P.Ș. - Oricum, Florin Ciubotaru e o natură paradoxală, construită pe adversități, el fiind simultan un voluptuous și un geometru, un arhitect și un distrugător al formelor. Tipul acesta de oscilație între zone extreme nu e străin de structura lui profundă. Din acest punct de vedere, expoziția este o performanță pentru că pictorul a reușit, în pofida aparentei oboseli pe care o afișează el ca persoană, să fie de
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
învățat românește? A.S.: Ca să fiu sinceră, româna a fost pentru mine limba cea mai dificilă. La un moment dat, mă temeam chiar că n-o să-i dau de capăt. O piedică de neînvins mi se părea dublarea pronumelui personal în forma lui accentuată și neaccentuată: Mie îmi place. Te iubesc pe tine. Apoi, mi se părea exasperant pentru o limbă romanică dizgrațiosul sunet "î", atât de răspândit în limba română. La noi, el nu apare la începutul unui cuvânt decât în
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
carnavalescă, eficientă dar și mîncătoare de timp, care oferă bune și rele, dar care măcar în parte ierarhizează informațiile provenind din cele mai diverse surse. Această rubrică e de cîțiva ani datoare Google-ului pentru multe atestări ale unor cuvinte și forme românești, a căror circulație am verificat-o cu ajutorul său. Avînd de la început o sonoritate voit comică, conținînd o combinație fonică onomatopeică, expresivă, numele însuși al motorului de căutare Google evocă limbajul copiilor. Termenul e supus în româna actuală juvenilă unor
"A gugăli" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12662_a_13987]
-
e greu de gugălit"; "am gugălit ce-am gugălit și n-am găsit nimica" etc. După cum se poate observa, noua creație e încadrată în română în clasa verbelor în -i, cu sufixul 'esc: cea care caracterizează registrul familiar-argotic (la acceptarea formei a jucat poate un rol și asemănarea fonetică cu verbe deja existente: a migăli, a piguli etc.). Din punct de vedere sintactic, verbul se folosește intranzitiv, desemnînd activitatea ("Am guglit vreo trei ceasuri, dar peste scandalul din Budapesta nu am
"A gugăli" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12662_a_13987]
-
poate un rol și asemănarea fonetică cu verbe deja existente: a migăli, a piguli etc.). Din punct de vedere sintactic, verbul se folosește intranzitiv, desemnînd activitatea ("Am guglit vreo trei ceasuri, dar peste scandalul din Budapesta nu am mai dat !!"; forma guglit poate fi o variantă de adaptare sau o eroare "de tipar"), cît și tranzitiv, avînd drept complement obiectul căutării ("n-avui timp la dispoziție pentru gugălit bibliografie"). Cum se vede din exemple, e folosit frecvent supinul, aflat la limita
"A gugăli" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12662_a_13987]
-
de sponsorizare! Dacă Dumitru Chioaru știe vreo una, îl somez să-i dea titlul, editura și numele sponsorului. Dacă nu va reuși să producă această dovadă, îi rămâne șansa de a-și cere scuzele de rigoare (pot fi și în formă simplă, nesponsorizate de Năstase!) Fac aceste precizări pentru că, dincolo de infatuare, rândurile sale trădează o stupefiantă mentalitate capitulardă ("intrarea în normalitate" - care normalitate, Mitică?!). O mentalitate care a condus la situația jenantă ca Adrian Năstase să-și lege numele de truda
Sponsorul XXL by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12638_a_13963]
-
dacă nu dintr-o estetică a rămășițelor?". De ce să vorbim despre om și nu numai despre operă? Simplu: pentru că autorul e cel mai important personaj al operei sale. Pînă la urmă, ironia lui Barbu Cioculescu ni se îmbie drept o formă de sapiență moralistă, extrasă, prin subțiri țevi formale, din anecdota criticii de întîmpinare, abordată în răstimpuri.
"Sub Cortul Luciditații" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12659_a_13984]
-
nici principiu de ordine. Progresiv se produce însă o mutație, căci dragostea devine dublul cocainei. "Ea atrage și distruge" ca și praful orb ce se convertește în expresie metaforică a dependenței sentimentale. Geniul spectacolului consistă în capacitatea de a descoperi forma teatrală, concretă, aptă a materializa experiența psihică. Scena nu declară ci devine teritoriu fizic apt a incarna puterea devastatoare a unei pasiuni într-o lume dominată de incontrolabile forțe centrifuge. Dezastrul nu e evocat, ci analizat scenic. Și astfel spectatorul
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
trend"-uri. Alții au găsit îngrijorătoare apropierea până la identificare a radio-ului public cultural de radio-ul comercial, pe care nu-l interesează educația, ci divertismentul. Campanii de reclamă mai agresivă, mai competitivă a posturilor muzicale de radio, modificarea unor forme și formate nu ar trebui totuși să subînțeleagă automat subțierea conținutului și a substanței în ceea ce comunicăm prin radio. Bineînțeles, e mult mai dificil a-i prezenta atractiv sau chiar palpitant pe Gesualdo sau pe Stockhausen, decât a analiza în
Muzicologie radiofonică by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12650_a_13975]
-
găsit doar la Karlsruhe un alt curs care oferă o diplomă în "Rundfunk-Musikjournalismus". Studenții (optând pentru orientarea academică sau pop) sunt antrenați în radiofonia de tip tradițional sau Internetradio / Web TV. Cât despre Statele Unite, "College Radio" rămâne cea mai frecventă formă de educație, obișnuind adolescenți încă de la vârsta de 15 ani să lucreze într-un post radiofonic, eventual avansând ulterior. Într-o anchetă lansată de Centrul de carieră de la Berkeley (accesibilă pe Internet), un intervievat afirmă: "nu cunosc pe nimeni în
Muzicologie radiofonică by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12650_a_13975]
-
prima dată cu un tip, / m-am gândit cu drag la trupurile mele de atunci: / unul de bebeluș chel, altul lângă o bicicletă, / apoi cel de pe marginea unui bazin, / cu puțină burtică și cu sânii ușor mijiți, / mai târziu cu forme ascunse, abia apoi unul banal, / ițit de sub bluza neagră de bumbac și de sub blugii ușor evazați. / Atunci, în acea seară de iarnă, le-ai avut pe toate, / le-ai pătruns unul câte unul / erai dezorientat, / mă căutai printre atâtea rânduri
Copilăria și complexele ei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12670_a_13995]
-
Tudorel Urian Dacă, din punct de vedere editorial, primii ani ai tranziției, au fost dominați (era firesc să fie așa) de mărturiile celor care, într-o formă sau alta, au înfruntat regimul comunist și au cunoscut pe propria lor piele tehnicile de teroare ale sistemului concentraționar din anii '50, în ultimii ani au început să apară și altfel de mărturii despre viața dinainte de 22 decembrie 1989. O
Rosso Relativo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12671_a_13996]
-
existența lor în timpul regimului comunist. Cu excepția lui Emil Brumaru și a Marianei Codruț, toți sînt născuți după 1960, mezina grupului fiind Corina Bernic, născută în anul 1981. Fiecare dintre semnatarii textelor a avut se pare deplina libertate în ceea ce privește conținutul și forma de redactare, astfel încît pe traseul care separă ficțiunea pură (Dan Lungu) de autenticitatea absolută (paginile de jurnal ale lui Ovidiu Nimigean) se întîlnesc modalități complet diferite de abordare, de la melancolia sarcastică a Marianei Codruț, la confesiunea cu accente autoironice
Rosso Relativo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12671_a_13996]
-
singuratică, rătăcită în gînduri și insensibilă la viața din jurul lui, dar, de fapt, imaginea comunitară a intelectualității, așa cum o vede Andrei Cornea (a nu se uita sintagma "școală" din titlu), sugerează tocmai o latură socială, nu vulgar-angajată, ci concretizată sub forma responsabilității și devotamentului față de alții, cărora îți asumi riscul de a le propune un mod de a trăi și de a concepe viața. Felul în care concepe Andrei Cornea rolul intelectualului implică prezența și unei intelectualități, iar elementul emoțional prin
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
Cătălin D. Constantin Simplitatea formală a poeziei lui Ioan Flora se datorează unui mod special de a lucra cu imaginile. Acestea se adună în forma lor brută, cel mai adesea în enumerări care, în aparență, mizează să construiască lipsa de sens. Dar sensul acestor alăturări e chiar descoperirea existenței, în imediata vecinătate a unei lumi care se dezvăluie în formula aglomerării de detalii banale. O
"Exist în afara oricarei practici romantice" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12672_a_13997]
-
și valizele și aparatele de radio/ și scurtele de piele și cafea-filtru,/ și șuncile tale fumegînd departe,/ sub cămașa în carouri./ Marea, valsul cu trenuri-expres în măruntaie,/ balcanicii deconcentrați făcînd pe domnii."(Balcan Express) Pentru poet, lumea se înfățișează în forme brute, nemediată poetic de figuri de stil ("Cerul este albastru și rareori îl pot gîndi altfel") și își dezvăluie calitatea ei esențială - aceea de a exista ca vecinătate, confirmare deplină, suficientă și firească a propriei existențe: "A fi./ Lîngă frunză
"Exist în afara oricarei practici romantice" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12672_a_13997]
-
se pare a fi/ de o mai mică importanță/ decît faptul că încă exist. Nici un sistem filosofic/nu poate egala/ curățenia și sălbăticia cărnii. Aici e albastru. Exist în afara oricărei practici romantice."( În afara oricărei practici romantice) Poezia aceasta, simplă în formă și săracă pînă la urmă din punct de vedere tehnic, e reversul unei atitudini polemic-contemplative în fața descoperirii, deloc fascinate, a spectacolului vieții. Ioan Flora polemizează, în chip puțin așteptat, cu romanticii. Titlul unuia dintre volumele sale - cel mai reușit dintre
"Exist în afara oricarei practici romantice" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12672_a_13997]
-
fost încă produs în sunet nu are vreun alt sălaș, nu reprezintă vreo prescripție, ci este doar virtualitatea unei locuințe imanente a unui sens unic, nepereche. Dar poate fi oare sensul de-construit? Adică, transformat în non-sens sau în anti-sens? Forma, spunea Derrida, fascinează atunci când mai ai capacitatea de a înțelege forța din interior". O aserțiune care îi dă apă la moară lui Nietzsche, cel ce paria pe creație și nu pe alcătuire. Cum rămâne însă cu de-construcția? Mimându-l
Festin al silogismelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12686_a_14011]