2,904 matches
-
află că Alfonso îi cere Lucreției să vină la el. Pentru a evita ca cei doi fii rămași singuri să-și urmeze respectivii soți, îi trimite la Spoleto, numind-o pe Lucreția guvernatoare. Când papa iși trimite copiii la Spoleto, fortăreață situată la nord de Roma, demonstrează că s-a alăturat partidului francezilor. Lucreția și fratele său uniți prin căsătorie cu Regatul de Neapole, din dorința Papei și a lui Cesare, sunt constrânși tot din dorința familiei Borgia să abandoneze interesele
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
urmași. Acordul a fost semnat la 16 ianuarie 1595 de către parlamentul maghiar la Bratislava. Mariajul s-a dovedit a fi unul nefericit: Sigismund, după o noapte a nunții dezastruoasă, a refuzat să consume căsătoria și și-a trimis soția la fortăreața din Kővár vára, unde Maria Cristina a fost ținută prizonieră până la 18 aprilie 1598, când, la cererea nobilimii locale, ea a fost aleasă să ocupe tronul Transilvaniei după ce soțul ei a abdicat. Totuși, domnia ei a fost doar pe hârtie
Maria Cristina de Habsburg () [Corola-website/Science/312825_a_314154]
-
document din înaintea invaziei tătare pomenește Pesta sub denumirea "Ofen", iar în secolul următor germanii au folosit această denumire pentru Buda. Prima dată s-a aflat o așezare a celților, mai târziu în timpul Imperiului Roman a fost înființat aici o fortăreață împotriva barbarilor, numită Contra-Aquincum, a cărul ruine se găsesc în sectorul al V-lea din Budapesta, în zona Pieței 15 Martie (Március 15. tér). După destrămarea Imperiului Hunilor, zona a fost cucerită de avari. Maghiarii au apărut prima dată în jurul
Pesta (oraș) () [Corola-website/Science/312916_a_314245]
-
cu Danemarca. În 1701 are loc prima victorie a Rusiei la Șeremetievo asupra suedezilor. În 1702, rușii obțin noi victorii în timp ce Carol al XII al Suediei îi învinge pe saxoni și polonezi și intră în Cracovia. La 11 octombrie 1702, fortăreața Noteburg capitulează în fața rușilor, apoi, prima victorie navală a rușilor, capitularea Narvei. Toate aceste victorii se datorează faptului că, grosul trupelor suedeze se afla în Polonia, unde în 1706, Carol al XII-lea silește Dieta de la Varșovia să-l proclame
Marele Război al Nordului () [Corola-website/Science/312941_a_314270]
-
Agde, Béziers deținute de islam din 725, a căzut și cetățile lor au fost distruse. A zdrobit armata umayyadă la Arles, a luat orașul printr-un atac frontal direct și brutal, și l-a ars pentru a preveni reutilizarea ca fortăreață a extinderii umayyide. S-a mutat apoi rapid și a învins din nou la Narbonnea pe râul Berre, dar nu a reușit să captureze oraș. Istoricii militari cred că el ar fi putut să-l ia, dar a ales să
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
ar fi patricianul Maurentius din Marsilia, care s-a revoltat împotriva liderului franc. Mai mult decât atât, ducele aquitanian Hunald a amenințat liniile sale de comunicare din nord, astfel încât decide să se retragă din Septimania pentru a distruge mai multe fortărețe (Béziers, Agde, etc). A părăsit Narbonne, prin urmare, izolat și înconjurat, și fiul său ar putea reveni să-l cucerească pentru franci. Unii istorici consideră că lupta împotriva principalei forțe musulmane la râul Berre, lângă Narbonne, a fost o victorie
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
Ciobăneștii Caucazieni au început să fie folosiți la paza unităților militare, atât celor rusești cât și celor turcești dar și în luptă, în timpul războiului ruso-turc. În armata rusă acești câini au fost introduși, printr-un ordin special, pentru protecția tuturor fortărețelor implicate în operații militare (campania 1765-1774). În 1930 la Nuremberg sunt prezentați pentru prima dată într-o expoziție trei Ciobănești Caucazieni, câștigând un renume mondial fiind numiți de către presă “Giganții Roșii”. Însă în anii următori a început o deteriorare a
Ciobănesc caucazian () [Corola-website/Science/309530_a_310859]
-
sau "Fortăreața Ehrenbreitstein" este situată lângă Koblenz la vărsarea râului Mosel în Rin. Cetatea a fost la început rezidența prinților din Trier iar ulterior în secolul XVI-lea a devenit o fortăreață prusacă însemnată. Ca rezindență princiară a fost clădită prin anii
Cetatea Ehrenbreitstein () [Corola-website/Science/309575_a_310904]
-
sau "Fortăreața Ehrenbreitstein" este situată lângă Koblenz la vărsarea râului Mosel în Rin. Cetatea a fost la început rezidența prinților din Trier iar ulterior în secolul XVI-lea a devenit o fortăreață prusacă însemnată. Ca rezindență princiară a fost clădită prin anii 1000 în stil baroc, în anul 1801 în timpul revoluției franceze fiind distrusă de francezi. În forma ei actuală cetatea a fost reclădită în timpul lui Frederic cel Mare între anii 1817
Cetatea Ehrenbreitstein () [Corola-website/Science/309575_a_310904]
-
pământ. La căderea acestuia se înălță din mijlocul sciților un strigăt amestecat cu plânset, iar romanii se avântară împotriva lor. În aceste condiții oastea lui Sviatoslav s-a retras în cetate pentru ca, ulterior, sub adăpostul întunericului, aceștia să iasă din fortăreață pentru a putea recupera corpurile camarazilor căzuți pe câmpul de luptă. Au urmat ceremoniile funerare, în timpul cărora au fost înecați în apele Istrului copiii sugari și cocoșii. Pe lângă aceste cruzimi, rușii au dat dovadă și de curaj pentru că Leon Diaconul
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
puternice și se puseseră în slujba lui Sviatoslav după victoriile repurtate de acesta în Peninsula Balcanică. Documentarea se găsește la cronicarii bizantini Skylitzes și Kedrenos care ne spun că: au venit la dânsul (în fața împăratului) din Constanția și din alte fortărețe ridicate dincolo de Istru, soli care cereau iertare pentru faptele rele săvârșite, predându-se împreună cu acele fortărețe; primindu-i cu blândețe, împăratul a trimis oameni să preia cetățile și oaste îndestulătoare pentru paza lor. Dezvoltarea economică și meșteșugărească, negoțul activ care
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
Documentarea se găsește la cronicarii bizantini Skylitzes și Kedrenos care ne spun că: au venit la dânsul (în fața împăratului) din Constanția și din alte fortărețe ridicate dincolo de Istru, soli care cereau iertare pentru faptele rele săvârșite, predându-se împreună cu acele fortărețe; primindu-i cu blândețe, împăratul a trimis oameni să preia cetățile și oaste îndestulătoare pentru paza lor. Dezvoltarea economică și meșteșugărească, negoțul activ care depășea cadrul local, numărul mare al așezărilor întărite, au fost premisele care au favorizat apariția, în
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
cont de caracterul defensiv al provinciei), Carsium (Hârșova), Troesmis (Toplița) iar, în apropiere de marea buclă pe care o face Dunărea, la Dinogeția (Garvăn), pe o insulă, a fost întreprinsă o amplă acțiune de repunere în stare de funcționalitate a fortăreței romano-bizantine din secolele IV-VI. Terenul a fost curățat și nivelat și s-au făcut numeroase reparații, adăugându-se, totodată, noi elemente de fortificare. După anul 1000, sosind din ce în ce mai mulți localnici, așezarea a fost amplificată. Având o poziție deosebită, cetatea
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
potrivit descrierii lui Mihail Psellos, răscoala încheindu-se odată cu moartea sa. Pedeapsa dată de împărat răsculaților rămași în viață a fost una extravagantă, silindu-i pe aceștia să defileze prin hipodromul din Constantinopol legați de niște măgari. Orașul Maniace și fortăreața siracuzană Castello Maniace își trag amândouă numele de la personalitatea lui George Maniakes.
George Maniaces () [Corola-website/Science/309634_a_310963]
-
La începutul secolului XIII, Ordinul Teutonic construiește un fort din lemn, cunoscut ca Dietrichstein. După distrugerea fortului în 1242 de către mongoli, regele Ludovic I al Ungariei, ordonă în anul 1377 construcția unui castel din piatră. În tot acest timp ,în jurul fortăreței ,Branul începea să se dezvolte. Poziționat în vârful unei stânci abrupte, castelul veghea asupra unei rute comerciale strategice dintre Transilvania și Valahia. În 1498, Bran intră sub jurisdicția Brașovului. După ce Regatul Ungariei a fost înfrânt de Imperiul Otoman, Bran a
Comuna Bran, Brașov () [Corola-website/Science/310254_a_311583]
-
crime de război de către ONU. În 1932, generalul Shiro Ishii a fost numit la comanda Laboratorul armatei pentru cercetările de prevenire a epidemiilor. Oamenii de sub comanda lui au construit lagărul de prizonieri Zhong Ma (ale cărui clădiri principale erau numite Fortăreața Zhongma), un lagăr de prizonieri și centru de experimentare la Beiyinhe, (un sat la 100 km de Harbin). Liniile de cale ferată au fost folosite pentru transportul materialelor și echipamentului necesar lagărelor. Ishii a organizat unitatea secretă de cercetare "Togo
Unitatea 731 () [Corola-website/Science/310326_a_311655]
-
cea roșie, dar ulterior a încheiat o alianță regele Cazimir I al Poloniei, cu care de altfel și-a și căsătorit sora, Maria. În același an a construit o cetatea Yuriev, se pare după distrugerea în urma unui raid a unei fortărețe estoniene contruită anterior pe același loc. Regiunea înconjurătoare, Ugaunia i-a devenit tributară. În 1043 Iaroslav a pus în aplicare un atac naval asupra orașului Constantinopole sub conducerea fiului său Vladimir și al generalului Vișata. Deși învins, Iaroslav a reușit
Iaroslav I cel Înțelept () [Corola-website/Science/309087_a_310416]
-
347 m), iar la sud-vest Kirkjubøur (350 m). În anul 1075 orașul a fost perntru prima dată amintit. În 1271 a început domnia norvegienilor, creând un monopol asupra comerțului de pe Insulele Feroe. În 1580 Magnus Heinason a lăsat să se construiască fortăreața Skansin, pentru protecția împotriva piraților. În 1709 Danemarca a preluat monopolul asupra comerțului. În același an variola a omorât 250 din cei 300 de locuitori ai orașului. Abia cu comerțul lui Rydberg la sfârșitul secolului 18., Tórshavn s-a dezvoltat
Tórshavn () [Corola-website/Science/309122_a_310451]
-
este o fortăreață medievală din actualul județ Bistrița-Năsăud, România, în punctul de întâlnire al teritoriului localităților Ciceu-Corabia, Ciceu-Giurgești și Dumbrăveni. În evul mediu a făcut parte din comitatul Belső-Szolnok ("Solnocul Interior", integrat în comitatul Solnoc-Dăbâca la 1876). Cetatea a fost ridicată la sfârșitul
Cetatea Ciceu () [Corola-website/Science/309163_a_310492]
-
construite canale de unde era irigate câmpiile întinse, s-a dezvoltat cu succes producția meșteșugărească și s-a format cultura specifică. Izvoarele asire și urarte de la începutul mileniului I î.e.n. amintesc despre o mulțime de așezări, orașe, „orașe regești”, capitale cu fortărețe puternice, ziduri de apărare, citadele, palate, etc. Societățile Zamua, Allabri, Ghilzana, judecând după letopisețele împăraților asiri si după materialele arheologice, cunoșteau deja în sec. IX î.e.n. împărțirea pe clase. Acestea erau conduse de împărați și aveau capitale proprii. Despre împărțirea
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
o atracție turistică sub denumirea de casa Windeck ("Haus Windeck"), aflată pe "Orchheimer Straße". Între anii 1659 -1669 a fost construită buserica iezuiților ("Jesuitenkirche"). În anul 1689, trupele franceze în retragere spre garnița de pe Rin au distrus cetatea Münstereifel, alături de fortărețele din Brühl, Zülpich, Lechenich. În anul 1794, armata revoluționară franceză a ocupat malul stâng al Rinului. Cu această ocazie, Münstereifel a pierdur statutul de a doua capitală a ducatului Jülich și funcția de sediu a tribunalului. Primăria a fost afiliată
Bad Münstereifel () [Corola-website/Science/309191_a_310520]
-
1634, în timpul Războiului de Treizeci de Ani, Lothar Dietrich Freiherr von Bönninghausen, un general din Armata Imperială, a pierdut Bătătia de la Oldendorf contra General von Kniphausen suedez, când Hamelin a fost atacat de armata suedeză. Hamelin era înconjurat de patru fortărețe, ceea ce i-a adus numele de "Gibraltarul Nordului". Era cel mai bine fortificat oraș din Regatul Hanover. Primul fort (Fort George) a fost construit între 1760-1763, al doilea (Fort Wilhelm) și al treilea au fost construite în 1774 și 1784
Hamelin () [Corola-website/Science/309233_a_310562]
-
Comandament German (OKH) a ordonat retragerea Armatei a 9-a pentru a evita distrugerea ei definitivă. Divizia a 383-a de infanterie germană a primit ordinul să apere orașul Bobruisk cu orice preț. Mii de răniți au fost abandonați în fortăreața Bobruisk. Resturile Diviziei a 20-a Panzer, cu doar câteva tancuri și tunuri de asalt, au încercat să spargă încercuirea, în vreme ce Divizia a 12-a Panzer ataca de pe pozițiile de pe râul Svisloci spre est, în sprijinul tentativei de evadare. Deși
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
sunt turnuri în plan pătrat, iar la nord est un turn în plan rotund conține o scară în spirală. La colțul sud-estic se află o proiecție semicirculară mai mare ce conține absida capelei. Întrucât clădirea trebuia să fie și o fortăreață, dar și o locuință comodă, în ziduri s-au amenajat latrine, și s-au instalat patru șeminee pentru încălzire. Materialul principal l-au constituit plăci de piatră de Kent, deși s-a folosit și local. Piatra de Caen a fost
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
care el și-a asigurat Londra. Castelul, care nu mai fusese de ceva timp utilizat ca reședință regală, era de obicei lăsat în seama unui conetabil, poziție deținută la acea vreme de Geoffrey de Mandeville. Cum Turnul era considerat o fortăreață de netrecut aflată într-o poziție de importanță strategică, se punea mare preț pe deținerea ei. Mandeville a exploatat această situație, vânzându-și loialitatea față de Matilda după capturarea lui Ștefan în 1141 la bătălia de la Lincoln. Odată ce Matilda și-a
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]