3,224 matches
-
ce se Întîmplase pe 24 octombrie 1947 ori poate că nu. Dacă știa, aranjamentul lor era menit să dureze toată viața. — Sid, cînd o aduc afară, nu vreau să-mi puneți În ochi reflectorul ăla mic. Să-i spui asta fotografului. — Consideră că i-am spus. — Bun. Acum numără de la douăzeci În jos. Hudgens Începu să numere. Jack urcă treptele și izbi ușa cu piciorul. Reflectorul cu arc luminos se aprinse, surprinzînd un living banal: un pom de Crăciun și doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
că a băut „cîteva pahare de martini“ la un dineu, la restaurantul Pacific Dining Car, unde avusese o Întîlnire cu susținătorii lui, apoi că a urcat În mașină. După aceea nu-și mai amintește nimic. Restul este istorie: reporterii și fotografii au sosit la motelul Lilac View la scurt timp după ajutoarele de șerif, McPherson a apărut pe prima pagină și marți Ellis Loew era ales procuror districtual cu o majoritate covîrșitoare de voturi. În povestea asta ceva e foarte putred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și să pleci dracului de aici. Oh-uri, ah-uri, o-la-la-uri, cotcodăceli. Trei dintre băieți clătinară din cap a negație. Jack Înhăță revistele. Șapte reviste pe o hîrtie de calitate excelentă, lucioasă, cu coperte negre, anoste. Șaisprezece pagini de fiecare: fotografii color și alb-negru. Două cărți tăiate În două. Fotografii explicite: bărbați și femei, bărbați cu bărbați, fete cu fete. Inserate, prim-planuri: sex normal, bărbați gay, lesbiene cu vibratoare. Pe ferestre se vede sigla Hollywoodului. Fotografii cu cupluri În paturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Și ce oferi...? — Știu despre tine și celelalte fete păstorite de Patchett. Știu totul despre Fleur-de-Lis și despre toate porcăriile Învîrtite de Patchett, inclusiv pornografia. Nici o tresărire. Femeia Își pusese o mască de piatră. — Unele din revistele voastre porno au fotografii retușate cu cerneală. Roșie, ca sîngele. Am văzut fotografii ale cadavrului lui Hudgens. A fost „ajustat“ ca să semene cu pozele alea. Masca de piatră nu se clintea. Acum o să mă-ntrebi despre Pierce și Hudgens. — Da, și despre cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
scriam). M-am lăsat pe speteaza scaunului și o urmăream discret cu coada ochiului; având grijă totodată să mă asigur că avea o vedere bună - dacă își va ridica privirea - asupra profilului meu, văzut cam din același unghi ales de fotograful studioului pe care eu însumi îl angajasem pe cheltuiala mea - și pe bani mulți. S-au dus vreo zece, douăsprezece pagini, în cam tot atâtea minute, fără a produce un amuzament vizibil; nici măcar o urmă vagă de zâmbet și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Jason. Totuși nu cred are vreun rost. — Probabil ai dreptate. Ai idee ce mistere poate să ascundă? — O, da, am. — Chiar ai? — Da. Coborî vocea. Cred că este blestemat. Am închis revista, după ce am aruncat o ultimă privire acelei stupide fotografii care mă înfățișa precoce și introspectiv în staulul domnului Nuttall și am pus-o la loc pe noptiera lui Joan. Fusese ciudat să recitesc povestirea; ca și cum ai auzi o voce necunoscută pe o bandă și ai refuza cu încăpățânare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mari celebrități ale lumii? Sau poate nu erau chiar toți celebrități. Nu eram prea sigură. Recunoscusem câteva nume de celebrități și câțiva creatori de modă mai cunoscuți, dar nu știam pe atunci că ceilalți se numărau printre cei mai căutați fotografi, maeștri În machiaj, fotomodele, persoane de vază și o mulțime de directori din staful firmei Elias-Clark. Tocmai când mă Întrebam dacă Emily Îi cunoaște personal pe toți oamenii aceia, ea a revenit În birou. Am Încercat să mă prefac că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
neînsemnată, care se desfășura În zona editorială de pe etaj: cei de la editorial alegeau articolelele de Îmbrăcăminte pentru prezentările de modă, recrutau redactorii buni, asortau accesoriile cu vestimentația, intervievau fotomodelele, creau ambianța pentru parade și ședințe foto și Îi angajau pe fotografi. Cei de la editorial călătoreau În locuri interesante din lume ca să facă fotografii, primeau cadouri și rabaturi de la designeri, analizau tendințele modei și mergeau la petreceri la Pastis și Float, pentru că „trebuiau să vadă ce poartă lumea“. Departamentul vânzări vindea spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Confidențial“, și a zâmbit. Am rupt eticheta și am scos din plic un dosar verde. Înăuntrul era o fotografie - chiar o fotografie color - Înfățișând‑o pe Miranda Întinsă pe bancheta unui restaurant. Am recunoscut imediat fotografia făcută de un faimos fotograf al Înaltei societăți În timpul unei petreceri de ziua de naștere a Donnei Karan, la Paris. Apăruse deja În paginile revistei New York și era clar că urma să tot apară și prin alte publicații. Purta pardesiul ei maro cu alb, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Nicidecum. Nostim, nu? Nu reușesc să pun mâna pe tine În nici un alt fel, și m‑am gândit că așa poate merge. Mama mea vitregă și Miranda au fost prietene când Miranda a lucrat la redacția pariziană a Runway - e fotograf și face din când În când ședințe foto pentru revistă - așa că nu a trebuit decât să o rog să‑i spună Mirandei că Însinguratul ei de fiu ar avea nevoie de compania uneia din asistentele ei arătoase. A mers la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În mulțimea de oaspeți, majoritatea bărbați cu Înfățișare distinsă și femei elegante, cu aer intelectual la vreo patruzeci și cincizeci de ani, Îmbrăcați după ultima modă, care păreau a lucra la bănci sau reviste, plus un număr apreciabil de designeri, fotografi și fotomodele, așa, ca să facă melanjul mai picant. În spatele casei se zărea o terasă mică și elegantă din piatră, luminată toată cu lumânări albe, unde un violonist cânta Încetișor, și am aruncat o privire afară. Am recunoscut‑o imediat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Paris, să le ia dracu’ de prezentări de modă și jocuri maraton de „sunt‑așa‑de‑grasă“. Să‑i dracu’ și pe toți cei care Își Închipuiau că purtarea Mirandei era acceptabilă numai pentru că era În stare să cupleze un fotograf talentat cu câteva zdrențe scumpe și să facă niște coperți frumoase de revistă. S‑o ia dracu’ și cu ea, pentru că mă credea la fel. Și, mai ales, s‑o ia dracu’ pentru că avea dreptate să mă creadă la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
luă un ciot de ceară și un fitil, și Începu să le pună Împreună cu un aer de hărnicie și concentrare extraordinare. Fetele de la bancul de lucru tăcură și-și continuară activitatea, la fel de agile ca Înainte. Dar cînd Îl văzură pe fotograf venind Înaintea doamnei Alexander și a celuilalt bărbat, Începură, una după alta, să-și ridice capul cu Îndrăzneală. Fotograful Își aprinse o țigară, iar aparatul i se balansa pe umăr de curea. — O să ne faceți și nouă o poză? strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
concentrare extraordinare. Fetele de la bancul de lucru tăcură și-și continuară activitatea, la fel de agile ca Înainte. Dar cînd Îl văzură pe fotograf venind Înaintea doamnei Alexander și a celuilalt bărbat, Începură, una după alta, să-și ridice capul cu Îndrăzneală. Fotograful Își aprinse o țigară, iar aparatul i se balansa pe umăr de curea. — O să ne faceți și nouă o poză? strigă Winnie. Fotograful o examină. Apoi se uită la fetele care stăteau lîngă ea, dintre care una avea fața și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Înaintea doamnei Alexander și a celuilalt bărbat, Începură, una după alta, să-și ridice capul cu Îndrăzneală. Fotograful Își aprinse o țigară, iar aparatul i se balansa pe umăr de curea. — O să ne faceți și nouă o poză? strigă Winnie. Fotograful o examină. Apoi se uită la fetele care stăteau lîngă ea, dintre care una avea fața și mîinile arse, pline de cicatrici strălucitoare, iar alta era aproape oarbă. — În regulă, zise el. Le așteptă să se adune și să zîmbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Chiar și femeile mai În vîrstă rîdeau. Încă rîdeau cînd doamna Alexander apăru cu bărbatul cel blond. — Ei bine, doamnelor, spuse ea cu indulgență, cu vocea ei bine-crescută, edwardiană, ce Înseamnă toate astea? Fetele se hliziră. — Nimic, doamnă Alexander. Apoi fotograful probabil că le făcuse cu ochiul sau gesticulase În vreun fel, că izbucniră din nou În rîs. Doamna Alexander așteptă, dar Își dădu seama că nu i se va permite să participe la glumă. Neavînd ce face, Își Îndreptă atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
muncitori. Duncan, pentru că tu și domnul Fraser sînteți prieteni atît de vechi, de ce nu-i arăți În ce constă munca ta? Domnule Fraser, omul dumneavoastră poate că-i face și-o poză. Fraser se uită În jur destul de aiurit, iar fotograful făcu doi pași Înainte. Se Învîrti ducînd aparatul din nou la ochi, Încadrînd poza, În timp ce Duncan ridică unul dintre cioturile de ceară fără chef și Începu să-i explice lui Fraser despre fitile, despre suporturile metalice și cupele anti-inflamante. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dorești? repetă Duncan. Fraser rînji. — Bine, omule. O să putem discuta ca lumea, atunci. Vreau să-mi spui tot ce-ai facut. Se depărtă, parcă Împotriva voinței lui. Totul! Duncan se aplecă să-și tragă taburetul. CÎnd Își ridică privirea, Fraser, fotograful și doamna Alexander tocmai ieșeau pe ușa care ducea spre clădirea Învecinată. Fetele Începură să rîdă din nou, după ce ușa se Închise. Winnie strigă cu vocea ei foanfă: — Ce ți-a dat, Duncan? Adresa lui? Îți dau cinci lovele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai aglomerată, el scoase o batistă și-și șterse fruntea și ceafa. — Tre’ să beau un păhărel! Tre’ să beau mai multe, de fapt. Am stat În Ealing de la ora două, Încercînd să scriu un articol umoristic despre creșterea porcilor. Fotograful meu s-a chinuit o oră să convingă o scroafă să ia o expresie năbădăioasă. Pearce, pe cuvîntul meu, data următoare cînd o să văd un porc, să facă bine să fie pe farfurie cu foi de salvie și ceapă ieșindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tip din Mayfair s-o facă, și Helen mersese cu ea „așa, să se amuze“. După-amiaza Însă nu fusese deloc amuzantă. Helen se simțise ca o școlăriță prost Îmbrăcată, Însoțind o prietenă frumoasă la coafor... Îi ținuse geanta Juliei În timp ce fotograful o aranja și se Învîrtea În jurul ei, trebuind să privească În timp ce Îi dichisea părul, Îi Înclina bărbia, Îi lua mîinile În ale lui, pentru a le aranja mai bine. Pozele, așa cum au ieșit, erau, deși Julia pretindea că nu Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
trebuit să fie femeile și minoritățile etnice. Am luat parte la o ședință falsă stând vizavi de o chelneriță columbiană Îmbrăcată cu sacoul roșu marca Jaeger al Celiei Harmsworth, căreia i s-a spus să pretindă că studiază un raport. Fotograful a trebuit s-o retușeze. Mai târziu, când m-am dus la subsol să cumpăr un covrig, am Încercat să o privesc În ochi pe chelneriță Într-un gest de complicitate feminină: Bărbații! Ce poți să le faci? Dar nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
în presa de senzație. După arestarea lui Julie, presa parcă înnebunise. În dimineața următoare, când a plecat de la The Pierre (unde tata îi cumpărase un apartament) pentru a merge la sala de gimnastică, s-a trezit în fața unei hoarde de fotografi. Julie s-a năpustit înapoi în casă și m-a sunat disperată: —Dumnezeule! Sunt toți afară - paparazzi, presa! Și m-au fotografiat! Of! Sunt disperată! Julie era în pragul isteriei, dar asta i se întâmplă frecvent, așa că nimeni n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
bărbat drăguț când ești drăguț ca el. — Ce original!!! tună o brunetă mortală de vizavi. Bună, eu sunt Adriana A. Supermodelul? Am apărut în noua reclamă Luca Luca? Nu cred că am fost prezentați până acum. Bună! Ești Zach Nicholson, fotograful, nu-i așa? El încuviință din cap. Adriana era o frumusețe exotică, cu osatura unei pisici siameze. Adoptase privirea aceea încețoșată pe care o iau supermodelele când sunt fotografiate. Mi-am propus în sinea mea să-i imit machiajul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
e să călătorești cu metroul? continuă Adriana. Era atât de pisicoasă încât puteam să jur că îi văd genele curbându-i-se în timp ce vorbea. Pun pariu că e uimitor. Pun pariu că subteranul te inspiră în munca ta. Ești un fotograf nemaipomenit! Dumnezeule, câteodată, Muffy e atât de mincinoasă. Omul acesta era 100% artist. Lui Julie nu i-ar plăcea un fotograf ca logodnic. —Mulțumesc, dar inspirația îmi vine din minte. Doar că îmi place să ajung din punctul A în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
-se în timp ce vorbea. Pun pariu că e uimitor. Pun pariu că subteranul te inspiră în munca ta. Ești un fotograf nemaipomenit! Dumnezeule, câteodată, Muffy e atât de mincinoasă. Omul acesta era 100% artist. Lui Julie nu i-ar plăcea un fotograf ca logodnic. —Mulțumesc, dar inspirația îmi vine din minte. Doar că îmi place să ajung din punctul A în punctul B în cel mai scurt timp posibil, îi răspunse curtenitor Zach. Nu cred că-l interesa Adriana. Prea era lipicioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]